Author: No One
•miercuri, februarie 26, 2014
Drifting in and out of life. I'm out right now. Maybe I was never in to begin with.

Viata mea e in Limbo. Traiesc in Linbo? Poate toata viata mea e un Limbo. Nu cred ca am inceput bine.

Viata mea e limbo acum (poate a fost dintotdeauna). Between heaven and hell, neither good or bad. Netither someting or nothing -> astea sunt cele mai apropiate cuvinte. Between something or nothing, floating out in limbo.

In mintea mea vorbesc despre viata mea over and over again. Same ideas, same thoughts, same themes, same words, same scenarios. Dar cand ma gandesc sa le scriu aici sau sa le spun... "ughhh, I don't think it's such a good idea", my mind goes.

Stiti filmele acelea, sau cartile, in care personajului ii lipseste o parte din viata din dosar sau biografie. "Stim unde s-a nascut si ce a facut pana la x varsta, dar dupa aceea si pana sa ajunga aici totul e gol, de parca nici n-ar fi existat"?

Si eu, ma gandeam, am o perioada care in ochii altora nici nu exista. Altii in afara de rude care stiu. In afara de ele numai eu stiu. Si cumva si voi (cei ce rezista aici in limbo cu mine de mult timp :P).Si persoanelor carora le-am zis eu. Dar la un anumit nivel numai eu stiu. Eu stiu detaliile, si efectele. Si posibilele efecte. Eu stiu ce imi trece prin cap cand incerc sa le potrivesc acum in viata mea. Perioada aia se pare ca nu se poate potrivi, ca intr-un puzzle, in viata mea, desi ea exista. Logica imi spune sa nu o zic, sa o bag la tacere. Si logica e posbil sa castige de tot la un moment dat. Si ea devine un spatiu desenat de mine, slefuit de mine. Cumva in termeni generali adevarat, dar in detalii schimbat, acomodat cu ceva neutru. Uman dar neutru. Nu e minciuna (nu imi place sa mint ptr un interes sau altceva, sau sa dau bine) dar nici nu e adevar pur. E bradul gol de Craciun ornamentat ca sa nu para asa de gol.

Si vor fi situatii cand va trebui sa zic de fapt de unde vin eu, drumul parcurs. Ala real si nu schimbat. Si cum pot sa cer eu "can you turn a bllind eye to this? can you accept that I can't say this now, don't know when, if ever?"? O sa ziceti ca sunt plin de mine acum, dar imi place sa fiu sincer. Mai ales cu persoanele care imi devin apropiate si sunt bune cu mine. Si din cand in cand mai apar persoane de astea.

Cum pastrezi o imagine coerenta si frumoasa despre o perioada despre care stii ca odata zisa vei fi catalogat? E in firea omului sa catalogheze.

Cred ca cel mai important lucru intr-o persoana matura e responsabilitatea. Conteaza cel mai mult si ea zice ca esti matur de fapt. Poti sa vorbesti matur, poti sa citesti si sa ai interese mature, dar daca nu esti responsabil, nu mai esti matur asa cum vad eu. Nu e vorba numai de atitudine, ci si de ce faci. Mai ales de ce faci. Vorbele, postura sunt usor pana la urma de creat si de livrat, ceea ce faci, aici sunt de fapt banii tai pusi.

And last, but not least, am ajuns la concluzia ca blogul acesta nu are valoare. Adica e doar o insirurire de bla bla-uri. Nu creez ceva folositor aici. E doar maculatura. Asta e concluzia. Nu aduc nimic folositor lumii cu el. E doar o constatare si nu un repros.

Trebuie sa dau un telefon si sa fac pe "perceptorul". Save, publish si revin la viata mea fara griji.

Author: No One
•luni, februarie 24, 2014


Author: No One
•marți, februarie 18, 2014
"My mother died rather suddenly when I was eighteen. One thing that I didn't expect was the amount of resentment I would feel. I know it's not fair of me to put that sort of thing on other people. But when I see someone walking down the street with their mother, I feel jealous. I know their relationship is going to have its ups and downs, and it's going to evolve, and it will have this trajectory to it that I'll never have, and it just seems unfair. Of course I know it's absurd to talk about fairness in the universe."
"Why is that absurd?"
"Because there's no such thing as karma. I mean, when you're a good person, people can sense it and they'll reciprocate that goodness. But the universe isn't keeping some balance by guaranteeing you a reward."

Karma is not about reward(s). You don't earn points for living a life. Karma is about learning. And learning is sometimes an ugly, unpleasant and unfair affair.

"God doesn't exist because why is he allowing this?" - This strikes me everytime as an odd argument to dismiss God or Karma or anything of this nature. It's odd to me, to make it clear. We all want our reward in Heaven or one on Earth. A reward like you reward a dog for a trick. You do the trick and soon follows the reward. But I don't see the universe like that. The universe is made in grey colors to make you learn, to make you grow, to make you evolve. It's ugly and twisted by purpose and influenced by us (a reflection of who we are in this stage of "life")."But, but, that's not a good God". Maybe he isn't, silly (you took that one on one religion crap again, don't you?), but he is smart. And in the end it will help you. The problem is the end is far away into the future, so far you can't see it with own your human eyes (how could you?). And you should not see it, because this will spoil all the fun :D Will knowing the end make you put any effort today, in the present? You should be uncertain and conflicted, because that'll make you move your ass and evolve.

You'll live life after life, situation after situation, both good and bad, beautiful and ugly, and you'll learn. Where to then? Anywhere but here.

|
Author: No One
•luni, februarie 17, 2014
Ma uit la tine si mi-e greu sa nu te doresc. Ai avut dreptate ca barbatii, ca oamenii, te vor. Arati prea bine ca sa nu te doreasca. Da, inteleg cat poate fi de deranjant cateodata. Cateodata vrei sa vezi si o exceptie. Inteleg asta.

Stiu ca asta, 24 de ore, nu e regula care se va repeta din nou si din nou, ci exceptia. Stiu ca atunci cand se va scurge timpul fiecare se va duce la viata sa. Asta e felul meu de a zice ca inteleg chestia asta si ca nu-mi fac iluzii. Ce se va intampla in aceste 24 de ore va ramane in spatiul dintre ele.

Ehh
Author: No One
•duminică, februarie 16, 2014


Interesant. Si cumva e ceva ce am vrut de atatea ori sa ating. Religia si credinta (faith) nu e acelasi lucru. Stiinta porneste din credinta (ca ceva se poate demonstra, ca ceva exista). Multi asociaza credinta (a avea credinta in ceva) cu religia, cu un element supranatural, pe cand credinta (a crede in ceva) se poate aplica in multe alte locuri. Si ce mai zice in acest clip este ca stiinta nu este bullet proof, ca nu e definitiva, ca o data ce postuleaza ceva acel ceva ramane pana la sfarsitul timpurilor. Nu ramane ptr ca nici stiinta nu atinge perfectiunea. Acum ceva timp se punea speranta in stiinta ca ea va aduce claritatea, ca ea va demonstra totul, ca ea poate sa demonstreze totul. Stiinta devenise noua religie. Acum se ajunge la ideea ca si stiinta nu e absoluta, ca nu poate aduce sau demonstra totul. Ca e imperfecta. Si ptr unii asta e ca si cum ai demonstra ptr unu care crede in Dumnezeu, cu tarie si fara dubiu, ca el nu exista. Cum adica stiinta nu poate demonstra totul, ca nu e absoluta si nu e raspunsul? E ironic cand te gandesti ca si un credincios (zelos adica, de ala pana-n oase) crede si el despre portia sa acelasi lucru (ca e raspunsul absolut si ca nu exista alte cale decat asta spre un raspuns total).

ps: apropo nu stiu exact ce insemna agnostic, de fapt inca nu stiu clar, dar agnostic nu este acelasi lucru cu ateu. multi, cred, confunda asta si se declara agnostici cand de fapt sunt atei. cred ca agnosticul e acel om care nu crede in Dumnezeu dar nu inlatura posibilitatea de a exista.

pps: a trebuit sa dau cu subsemnatul pe aici ca eu cred in Dumnezeu. a trebuit sa explic ca religia si credinta nu e acelasi lucru (nu e). a trebuit sa explic ca daca cred in Dumnezeu asta nu ma face un om religios (adica un urmas al religiei). sunt un credincios (adica, in cazul asta specific, cred in Dumnezeu) nu un om religios (unul care ridica in slavi religia organizata si un adept al ei). am incercat sa explic ca a crede in Dumnezeu poate fi separat de ideea de a fi legat de o religie, de o biserica, de o organizatie. dar am obosit explicand. a fi ateu se pare ca nu te exclude sa faci confuzii si sa judeci aiurea si sa ramai ferm legat de o idee preconceputa. se pune insigna asta in piept de a fi ateu cu mandrie, cu superioritate, ca o dovada ca el/ea e obiectiv, si logic, si ca gandeste chiar gandeste (nu ca mine), ca nu poate gresi si ca stie totul. si mi-e sila cand vad atitudinea asta (in general expusa de tineri caci ei cred ca stiu totul, ca au prins mata de coada). si nu pot sa nu vad ironia ca se comporta la fel ca unul religios, ca o persoana pe care ei insisi o acuza. te crezi mai bun dar te comporti la fel? pai care e diferenta atunci?

ppps: incerc sa explic acum ca nu vreau sa generalizez cand m-am referit mai sus la ce m-am referit. adica sunt atei si atei. unii cu mintea deschisa si altii... altii. la fel si cu oamenii care cred in Dumnezeu (am evitat sa folosesc credinciosi ori religiosi caci vad ca creaza confuzii). unii au mintea deschisa (cum vreau sa o am si eu) si altii nu o au. eu vreau sa mi se dea posibilitatea de arata ca totusi am o minte deshisa. da ma rog.

Author: No One
•sâmbătă, februarie 15, 2014
Abia ce mi-am dat seama ca cineva de la mine de pe FB are poze false (cu actrita Julianne Hough). O aveam (sper ca e o ea) de mult timp acolo. Plus toti ametiti zicandu-i in comentarii cat de frumoasa e. Fuck me.

Dar asta e cand pui persoane (sau m-a pus ea, ca nu mai stiu) pe FB ce nu le stii si asta numai dupa poze. Ce zic e ca nu ma deranjeaza, doar ca constat din nou falsitatea de pe Facebook. Nu e vorba de poze ci de cine pretinzi ca esti. Mi se atragea atentia mai demult ca si eu nu am poze cu mine. Ok, dar cate poze cu Gosling am eu puse? [Una, la profil] Nu e evident ca e Gosling, care pe deasupra e si o fatza cunoscuta/recognoscibila? Pretind ca sunt el, cel din poza? Asta e diferenta.

Acum o saptamana ma trezesc cu un friend request de la o... ea? Dau confirm, ca... poza. Apoi dupa cateva minute imi zic "ia sa ma uit pe profil". Abia era facut contul si eu eram primul din lista de Friends (cred ca eram primul care daduse confirm). Stiu de unde ma stie. Ii zic "cine esti, caci abia ti-ai facut cont?". Ii dau "unconfirm" (paranoia nah, caci nu stiam daca are ceva cu mine in special, cine stie pe cine am frecat pe un blog si acum vrea sa-si bage nasul la mine-n profil - plus pozele cu Kim Kardashian nu mi-au redus din suspiciune). Raspunsul primit dupa: "Sunt o entitate virtuala ca si tine". No shit Sherlock. Contul e sters acum vad.

Uneori as vrea sa nu depind de nimic si de nimeni. Sa pot pleca daca vreau, fara sa fiu obligat sa raman ptr x lucru sau y persoana. Dar viata nu e facuta sa faci asta. O poti face, da, dar cumva viata te obliga sa depinzi de ceva.

Am facut 10 ani de la terminarea liceului si am aflat ca anul se intalneste peste cateva luni. Sa merg? Sa nu merg? Culmea am aflat prin maica-mea caci e colega de serviciu acum cu un fost coleg de-al meu. Daca nu ma duc cade si asupra ei. Apropo de obligatie. Ce le zic despre mine? Nu o sa mint dar nici nu o sa intru in detalii, si o sa slefuiesc adevarul pe la margini. Plus eu nu le am cu intalnirile astea in masa. La un moment dat ma simt aiurea acolo si vreau sa plec. Adica acolo trebuie sa fiu at my best, to look at my best. I don't want to do that. Apropo de obligatie. As vrea sa pot decide fara sa le am (obligatiile) calare in spatele meu. Dar daca decid invers, sa zicem, tb sa suport consecintele ce decurg. Si de asta de obicei oamenii se conformeaza.

Nu sunt decis sa nu ma duc, dar nici sa ma duc. Nu vreau sa ma povestesc. Nu vreau sa ma explic. Nu vreau sa ma "prefac" ca sunt stapan pe mine, ca sunt la varsta din buletin. Nu vreau sa se vada crapaturile mele, nesiguranta, acolo.

Oamenii zic ca sunt contrarian (sau cum s-o zice :P). Voi puteti sa imbratisati mastile si sa le slaviti, sa le faceti a way of life si sa le justificati, eu prefer sa incerc sa le evit. Nu voi putea sa o fac de tot, dar nu vreau sa traiesc la umbra lor si sa-mi justific asta apoi.

Mi-am dat seama la mine ca intotdeauna voi dori sa traiesc in termenii mei. Mi-as dori totusi sa am mai mult curaj. Uneori ii mira pe oamenii cand devin agresiv (pasiv agresiv adica). E modul meu de arata ca nu vreau ce imi dai, ce mi se da. Ca vreau sa am decizia mea, sa imi decid viata in termenii mei. Si ce daca e gresit, si ce daca sunt contra, e actul de a decide tu ptr tine. Asa pot sa-mi accept minusurile si greselile.

Eu, pus in cutia cu numele meu. Asa esti tu John (nu-mi pot folosi numele real aici, caci eu nu-mi zic niciodata John in mintea mea). Asa te-am catalogat. Si uneori devine evidenta chestia asta ptr mine si e ca o umbra ce ma acopera in ochii altora. E si greseala mea trebuie sa o zic. "John te stiam asa". "John tu esti asa". "John tu ai personalitatea asta". De parca am sertarasul meu. De parca "eu stiu deja cum esti". Si cand nu sunt, cand ma contrazic, parca deranjez status quo-ul. Si ma simt obligat sa explic. Explica John ptr cine intelege. Treaba cu explicatul e ca nu se termina la prima cuvantare. Tb sa o faci again and again. Tb sa o mai faci o data cand credeai ca persoana stie deja. Sau tb sa o repeti cand dai de cineva nou. Si la un moment simti ca parca te justifici. Si apoi vine acel "fuck it" din tine. Why should I?

E o linie subtire. Uneori te saturi, dar uneori tb sa o faci ptr ca persoana din fata ta, persoana aia cu care vrei sa te intelegi, sa te inteleaga, sa stie cine esti tu. E o miscare proasta sa nu explici cuiva cu care vrei sa comunici. Asa intaresti relatia, tu explicand cine esti tu, clarificand situatia si pe tine.

Mi-am dat seama ca habar n-am cine e o persoana chiar si cand cred ca stiu despre ea. Nu considera ca stii ptr ca s-ar putea sa nu fii totusi foarte aproape de adevar. Este posibil sa fii inca departe, mister.

Evit teoriile. Caci cand le faci, automat, chiar si inconstient, pretinzi ca stii ceva sigur. Eu nu stiu nimic. Asta nu inseamna ca vreau sa raman ignorant. Doar ca imi dau seama ca nu stiu nimic si ca asta e un punct bun in care sa ma ancorez. Incerc sa inteleg dar nu pretind.

Viata este o afacere de a "let it go", zic eu.

Ehh, n-am scris de 5 zile, did u miss me? :))

Ma pun pe instalat Bioshock Infinite. Sau nu.

Disclaimer: titlurile le mai pun dupa ce termin de scris. Deci e posibil sa nu aiba legatura cu textul din postare, si doar sa fie mai random asa.

Author: No One
•luni, februarie 10, 2014
Stiti cum vad relatia perfecta ptr mine cu o femeie? Ca o echipa. Ca doi parteneri pe pozitii egale ce fac parte dintr-o echipa. Nu o vad ca o relatie de iubire siropoasa, nu o vad intr-un mod numai sexualizat (mai degraba spre erotic). Dar sunt atatea de detaliat si diferentiat. Hai sa incercam putin.

Hai sa o incepem simplu si cel mai clar. Imi imaginez o relatie ca un melanj de best friends with lots of sex :)) Ma refer in cadrul unei relatii si nu la o relatie de prietenie (care e doar prietenie). Daca ar fi sa exprim scurt ce vreau, asta ar fi. Unii zic ca ei n-ar tb sa fie prieteni ci iubiti. Eu prefer prieteni. Pe cineva langa mine, to watch my back (and to watch hers), to protect me (and to protect her), to watch over me (and to watch over her).

Vedeti voi "sa ma simt protejat", sa am sentimentul acela, e o chestie ce apare frecvent in gandurile mele cand ma gandesc la asta. Si are si o componenta pasiva din partea mea, o dorinta de a fi dominat subtil. Nu total si nici tot timpul, ci sa am senzatia asta din cand in cand. De predare probabil, de a fi vulnerabil si la mana ei dar sa nu-mi faca rau.

Nu sunt genul sa vrea sa fie dominat sau intimidat si nici nu suport (devin dificil, devin aricios), dar daca o faci subtil, cu mine si nu impotriva mea, in joaca dar si intr-un fel uneori sexualizat, ufff, imi doresc. Imi dau seama ca imi doresc asta. E o linie subtire totusi si trebuie ca ea sa stie cum sa o parcurga, sa o echilibreze.

Ma lupt tot timpul cu gandul de gender roles. Cu ideea ca barbatul sa fie barbat (to check a list of being a man) si ca femeia sa fie femeie (cu lista aferenta). Iar eu nu ma impac total cu asta. Da suntem diferiti, dar suntem si la fel. Prefer o dinamica, subtile pozitionari si repozitionari intr-o relatie cu o femeie. Daca ea e moale, timida, mai mai sa o ia vantul, sensibiloasa, eu nu intru. Unii le prefera mai "feminine", eu le prefer mai dure dar cu o sensibilitate in ele (mai ales catre mine :P). E intimidant cand o femeie e mai dura, asta ptr ca e mai slefuita de viata, mai intarita. Este. Dar daca asta imi doresc... Cel putin asta simt. Nu stiu ce va fi in viitor. A fi mai dura nu inseamna ca nu esti femeie sau feminina, numai ca esti mai teapana, mai luptatoare, mai evidenta in asta, in personalitatea si atitudinea ta.

Deci vreau sa fiu dominat (din nou ca intr-o prietenie, ca o joaca poate si erotica/sexualizata, nu ca un razboi - ptr ca la razboi raspund cu distanta si suparare, ma afecteaza) dar si sa domin (am tendinta uneori, mai pasiv asa). In genul asta dinamica (cum ziceam mai sus).

Am fantezii cum ea sta sprijinita de mine (cu spatele) pe corpul meu, eu stand pe o canapea sau cu trunchiul pe spatarul patului. Am fantezii cum ea ma apuca usor cu un deget sub barbie :)) Am senzatia asta de fii vulnerabil in fata ei dar si de a fi protector, de a avea grija de ea. Nu vreau posesivitate (nici de la mine, nici de la ea). Am chestia asta in mine ca ea nu-mi apartine (cu minusurile si plusurile ce decurg din asta). Ca e libera de mine. O sa vi se para culmea, dar daca ea vrea sa fie libera (chiar daca asta ma include si pe mine) eu sunt primul care o voi susutine. Tin mult la libertatea ei, chiar si impotriva fericirii mele. Asa cum vad lucrurile, ptr mine, eu nu vreau sa o inchid int-o cusca, chiar cu riscul de a o pierde. E o chestie destul de pregnanta in mine, si cred ca rasare din felul meu de a fi si din felul cum m-am pupat eu cu viata pana acum.

Nu cred ca daca nu te flexezi ca om, ca barbat, nu esti barbat. Dar asta e parerea mea. Vreau sa-mi urmez proprille reguili cum ar tb sa fiu si sa gasesc persoane care sa accepte asta (nu tb sa fie de acord, doar sa accepte).

Si vin la o chestie fundamentala cred, de care ma "lovesc" des: e cel mai arzator lucru pe care mi-l doresc, se pare, e de a fi cu cineva, de a imparte cu cineva viata asta a mea, de a avea un egal intr-o ea, de a avea un coechipier :P (suna ciudat ultimul cuvant poate ptr unii)

Acum cred ca tb sa o dau pe diclaimere:
- nu regret deciziile mele in viata si nici drumul pe care l-am urmat si il urmez acum
- nu regret nici deciziile mele curente si unde sunt acum
- imi doresc asta dar nu sunt in punctul disperarii, si nici nu voi fi
- nu vorbesc de cineva anume

Zic asta ptr ca s-ar putea sa se inteleaga altceva din postare. Fara rautate, dar n-a fi exclus sa se inteleaga altceva pe principul te-am stampilat deja cu o preconceptie despre tine.

Pana la urma sunt om si simt, si visez, si imi doresc. Si simt simt nevoia de a exprima asta.

In alta ordine de idei, mai devreme m-a sunat cineva cu numar ascuns pe mobil, si a inchis cand i-am raspuns. Ma gandesc sa nu fie cineva de pe net care ma stie de aici sau de pe FB (desi cum naiba a ajuns numarul meu acolo nu stiu - nu-mi dau numarul aiurea si nici n-am pleiada de oameni care-l stiu). Sau poate e doar cineva care incearca niste numere sau sa se joaca (fara sa ma stie adica de undeva). Oricum poate se gandea ca nu o sa raspund :P (raspund si la numere ascunse - ce pot sa patesc pana la urma? Poate doar ceva rautati sau injuraturi). Daca cumva e totusi cineva ce ma stie de aici sau de pe FB te rog fara glume stalkeresti. Ai ceva sa-mi zici gasesti cumva sa imi dai mesaj.

Intr-o alta ordiine de idei (am vazut poza threesome de la Nymphomaniac): dorinta sexuala (cu valente romantice sau nu) e posibil cea mai puternica dorinta pe care o putem avea. Numai cand ma gandesc cat de puternica, pregnanta si apasatoare poate fi uneori, dau dreptate la ce am zic. E ca si cum te scufunzi in tine, intr-o mare de excitare si hormoni, si totul e soft, se simte asa (ptr mine ma rog). ps: in felul meu, in general, cred ca am reusit sa o controlez, sa o joc dupa regulile mele si sa nu ma las condus de ea mai mult de un timp. Cred, ca nu stiu exact. E bine sa o simti, e bine sa te pierzi in ea (cand ai si o persoana in care ai incredere cu care sa faci asta) dar nu e bine sa o lasi la infinit (adica pe ideea "overstaying you welcome").


Author: No One
•joi, februarie 06, 2014
E posibil sa vi se para plictisitoare postarea (care probabil va fi si lunguta), si inteleg asta. Dar vreau sa scriu despre asta, in parte si ptr ca e prima mea vanzare de ceva pe net. Am cumparat dar de vandut nu am facut. Acum am fost si pe partea cealalta a liniei.

Dupa cum stiti m-am dus la Bucuresti si am luat un Playstation 3 si un joc separat. Consola consider eu ca am luat-o la un pret foarte bun (a treia generatie de PS3 - slim adica - perfect functionala, nemodata, cu 2 controlere, si toate cablurile necesare, plus 2 jocuri incluse) si nu cred ca ma insel. Jocul a fost la un pret aproape minim pe piata, atunci - 120 lei. Minimul probabil era 110 lei din ce am vazut eu. Tipul a fost foarte amabil si comunicativ, mi-a probat consola si jocul (de asta m-am dus personal acolo, sa nu iau teapa), mi-a mai dat inca 2 jocuri (altele decat cele incluse deja) pe gratis ptr ca s-a inteles cu mine (jocurile nu sunt valoroase, cred ca stia si el asta, dar a fost un gest frumos).

Deci am luat Last of Us cu 120 lei si l-am jucat o data (el il mai jucase o data mi-a zis, si nu i-a folosit codul online, un cod care il pui ca sa-ti permita sa joci jocul pe net, multiplayer adica). Un joc foarte bun, ca un film, cu poveste superba si bine facuta/scrisa si cu voice acting foarte foarte bun. Dupa ce l-am terminat, desi mi-ar fi placut sa-l pastrez, m-am gandit sa il vand ca sa-mi permit sa-mi iau alte jocuri (ptr ca pana la urma de asta am luat consola). Il voi lua din nou, odata, mai incolo (cel putin 6 luni) cand va mai scade pretul lui si voi avea si bani ptr asta.

Deci m-am uitat eu in ultima saptamana care e pretul acum (pe 2 forumuri de jocuri, pe tocmai, mercador si okazii) si am gasit minimul ca fiind 100 lei (in perioada cand am jucat am vazut si 90 lei undeva, dar s-a dat intre timp). M-am decis sa-l dau cu 100 lei cat era minumul pietei dar ca transportul prin ramburs (10 lei) sa fie suportat de cumparator. 110 lei in total. Cu 10 lei mai putin decat l-am luat. De fapt cu 20, ptr ca acei 10 lei transport revine postei. Am ales asa ptr ca l-am jucat si eu la randul meu, nu tin sa fac profit dupa asta si am vrut sa il vand cat mai repede, nu sa stau cu el pe raft asteptand sa dau lovitura.

In plus, ca varianta, am zis si ca vreau sa fac schimb cu alte jocuri daca se poate si am pus trei variante:
  • seria Uncharted (1, 2 si 3) - un minim gasit de mine pe piata de 120 lei (desi le-am gasit si la 100 lei)
  • Red Dead Redemption (50) si Tomb Raider (70) - preturi (aproape) minime pe piata, 120 lei in total
  • Uncharted 1 (30) si Tomb raider (70) - 100 lei
Unde este 120 lei dadeam eu diferenta de 20 lei, jocul meu fiind de 100 lei. La a treia e schimb pe schimb caci e acelasi pret.

Mi s-a parut corect si e corect, nu am umflat preturile, am incercat sa fiu corect cu preturile dar in acelasi timp sa ma avantajaze si pe mine. Sa fim toti multumiti.

Am pus anunturile de vanzare si schimb pe un forum de jocuri, si dupa o zi sau 2, pe tocmai si mercador. Sa inceapa mica aventura deci.

Pana sa fac asta am schimbat niste mesaje cu unu ptr schimbul Last of Us - seria Uncharted. El era "cum sa estimez eu seria la 120 lei". Pai atat e minimul pe piata am zis, nu o scad eu sub ea ca sa scot profit. Jocul meu il dau cu 100 de lei, tie iti dau si diferenta de 20 lei. Nu a vrut sa auda estimand pretul mai mare la serie.

Pretul ptr serie am gasit si pana la 180 de lei (toate 3 60 de lei). A fost si 170, cele mai multe la 150 iar cateva intre 120 si 140. Ati putea zice "da mah dar tu cereai minimul sa iesi in avantaj la schimb". Partial adevarat, dar stiti cu cat pot sa iau seria acum? Cu 100 de lei plus transportul platit de mine. M-am inteles cu unul care avea preturile astea intr-un anunt. Mi le trimite maine. Deci eu estimasem in plus ptr ei (la 120 lei). De ce nu puteam sa o zic la 100 de lei la schimb? Majoritatea cu care am vorbit au cerut pe ea 150 sa o cumpar. Asta e suprapret si de asta nu-si vand jocurile sau isi gasesc un prost sa le ia daca au noroc. Vor sa faca afaceri cu profit cu jocuri jucate cel putin o data. Nu e mai simplu sa iesi in profit cu 10 lei aici, cu 10 acolo, decat sa te intinzi la mai mult si sa nu prinzi nimic?

Last of Us il trimit maine cu cat am cerut. Il dau la un baiat din Baia Mare de bun simt. Omul a vrut, eu i-am explicat ca am doua persoane in fata lui (m-au contactat inainte de el) cu care fac schimb si daca nu merge il contactez. L-am si sunat sa-i explic asta si sa-i zic ca daca pana diseara nu ma inteleg cu ei, jocul e a lui (adica nu umplu cu zaharelul si o sa-i dau altuia intre timp). Cei cu schimburile nu m-au mai contactat, asa ca maine ii trimit baiatului jocul si sper sincer sa se bucure de el cum am facut-o si eu.

Culmea cei care mi-au displacut au fost amandoi din orasul meu. M-au si sunat amandoi si amandoi pusi pe negociere ptr schimb cu preturi mari. "Am Red Dead Redemption si il dau cu 80 de lei". Pai jocul e 50 de lei, hai maxim 60 de lei. "Am Uncharted 3 cu 70 de lei". Pai jocul ala nu face mai mult de 60 lei, second hand adica. RDR l-am prins Game of the Year Edition (cu chestii in plus adica, fata de jocul propriu-zis) la 60 de lei (maine astept raspunsul daca mi-l da caci eu m-am oferit sa-l iau). Uncharted 3 l-am luat la 50 de lei.

Al doilea a fost si mai si. "Nu-ti vei vinde jocul" (in ideea ca cer prea mult). Am avut deja doua oferte de cumparare intr-o zi de la anunt, l-am dat la primul sosit. Cica a vazut el in piata AZ cu pretul asta jocul nou. Pai de ce ma mai contactezi pe mine? "Estimez prea putin seria Uncharted" (la 120 de lei). Eu am luat-o la 110. De ce sa o iau la 150 de lei? "Estimezi prea putin Red Dead Redemption" (la 50 de lei). Am gasit editia completa (adica cu mai multe in ea -> de fapt ma interesa un joc in plus Undead Nightmare inclus in el, care se vinde si separat la vreo 40-50 de lei, jezz!) la 60 de lei. De ce sa iau RDR simplu la 60-70 de lei? Am vazut simplu si la 35 de lei. Si incerca el acolo sa explice ca la Altex e nu stiu ce pret (stiu ce preturi au, ca ma uit la ei des), ca cine cumpara jocul la pretul meu e un fraier (un fraier care ia la 100 lei si nu la 110, 120, 130 de la altii - si la mine si la ei preturi fara transport), ca el nu e muritor de rand sa dea mesaje ci el suna pe telefon domne. Doamne :)) El dorea jocul dar sa-l super avantajeze pe el la intelegere (fie ca era schimb sau vanzare). Oamenii din Ardeal (cei de peste munti, inspre vest acolo) sunt de bun simt, te intelegi cu ei. Astia de aici de la sud (Oltenia, Muntenia, Dobrogea) si est (Moldova) care mai de care cu smechereala si tupeu. Exagerez poate, dar parca golania si tiganeala e mai mare aici.

Sa nu intelegeti ca sunt suparat (nu sunt) si ma asteptam la negocieri de astea in minus ptr mine. Doar povestesc si eu, probabil ptr ca nu am unde sa zic in alta parte (cine sa stea sa ma asculte cu blabla-ul meu, nu? :P). Macar aici ai posibilitatea sa inchizi fereastra, lucru care, o zic fara ironie, consider ca e corect.

Eu sunt multumit cum a iesit. Am stiut ce am vrut si cred ca am obtinut asta, fara sa trag pe nimeni in piept ca sa ies in castig. Am vrut sa fie echitabil ptr ambele parti si cred ca asa a fost.

E lung textul, nu? :P

ps: nu vreau sa fac reclama dar am fost surprins placut ca dupa o zi de la punerea anuntului atat pe tocmai cat si pe mercador am primit deja oferte (atat de schimb, vreo 3-4, cat si de cumpare, 2). Nu ma asteptam. Prin comparatie pe forum in 2 zile am primit doar o oferta de schimb. Merita zic eu, dupa experienta asta cu ei, sa pui pe tocmai si mai ales pe mercador (e mai bine facut site-ul, cu optiuni mai bune), tinand cont ca postarea lor e gratuita (daca vrei promovare si alte facilitati, atunci dai o suma). De okazii nu m-am atins, ptr ca desi am cumparat numai de pe el pana acum, te taxeaza cu o suma ptr anunturile puse sau poate ptr vanzarile efectuate (asa stiu).

Author: No One
•marți, februarie 04, 2014
Vreau sa invat sa trag cu arcul :D Am jucat un joc in care trageam si cu arcul si... it hit me, ce-ar fi daca... ? Looks cool :P

Si arcurile si restul nu sunt chiar asa scumpe. Doar cateva milioane acolo :)) Serios, cred ca-ti poti lua toata nebunia si ceva decent cu max 10 meleoane.

Sunt curios ce fel de arcuri credeti ca-mi plac? Cele traditionale sau cele moderne? Clue: ceasuri de buzunar :P  (LE: nah, acum sa va vad cum va descurcati fara indiciu)

Deci eu practic vreau sa-mi iau un PC, un monitor in viitorul apropiat, vreau acum si un arc, in viitor as vrea si o chitara si un aparat foto dslr, si mai in viitor o casa si o masina (Mini? Evoque?). Cred ca am inceput sa am sindromul "cheltuim cu banii pe care nu-i avem" :P

Dar, dar, ai promis ca cheltui banii pe chestia aia... stii tu, aia... Fuck that, vreau sa trag cu arcul acum :)))

ps: ascult acum o melodie americana de aia gen "pray Jesus". Crestina adica. Nu o postez totusi, sa nu va uitati urat la mine :P Ma simt guilty ca ascult asa ceva (nu e genul meu, nu faceti atac cerebral acum :)) ). Dar suna asa de bine, uplifting asa si epica.

Man, these "worship God/Jesus/Lord" people (la americani) are weird even for me. Dar sa nu judecam.

pps: da, am folosit prea multe emoticoane

Author: No One
•marți, februarie 04, 2014
Nu mi se pare deloc corecta chestia asta sa nu ii spui cuiva un lucru numai ptr ca tu consideri ca asa il protejezi. Bine, depinde si cum stii ca primeste vestea persoana in cauza, dar totusi.

Hai sa trec direct printre ciresii astia. Bunica-miu, asa cum v-am zis, e in spital dupa o operatie (a doua, ptr aceeasi problema). I s-a gasit ceva crescut in interiorul vezicii, pe perete probabil, si s-a extirpat.  E ok, fine, sanatos, don't worry. Ideea ca matusi-mea nu i-a zis varului meu de operatia asta (iar pe prima el a aflat-o de la altcineva, ptr ca nici atunci nu i-a zis) pe principiul "sa nu afectam baiatul". Varul meu nu e in tara, caci daca mai era aici stia deja, normal. Ce vreau sa zic ca mie nu mi-ar placea sa mi se faca asta. Sunt destul de mare si am o varsta incat sa nu ma inmoi la o veste ca asta. Si cum varul meu e de aceeasi varsta cu mine, cred ca si el e ca mine in asta. Eu personal nu sunt genul care sa ma impacientez, depresionez sau crizez la chestii de astea. Am observat ca sunt destul de detasat as zice.

Si maica-mea e pe aceeasi mentalitate. Mi-a facut si mie o chestie asemanatoare cand taica-miu a facut infarct si eu am aflat dupa o luna (nu stateam aici atunci). I can take it, dovada ca am fost detasat cu asta desi luat pe neaspteptate de veste si de sesizarea ca lucrurile nu mai sunt/nu vor mai fi ca inainte.

Ma gandesc sa ii zic, ptr ca trebuie si el sa stie, dar nu vreau sa fie el tolomac si sa-i zica si apoi sa cada rahatul pe mine.