Ehh
Author: No One
•duminică, februarie 16, 2014


Interesant. Si cumva e ceva ce am vrut de atatea ori sa ating. Religia si credinta (faith) nu e acelasi lucru. Stiinta porneste din credinta (ca ceva se poate demonstra, ca ceva exista). Multi asociaza credinta (a avea credinta in ceva) cu religia, cu un element supranatural, pe cand credinta (a crede in ceva) se poate aplica in multe alte locuri. Si ce mai zice in acest clip este ca stiinta nu este bullet proof, ca nu e definitiva, ca o data ce postuleaza ceva acel ceva ramane pana la sfarsitul timpurilor. Nu ramane ptr ca nici stiinta nu atinge perfectiunea. Acum ceva timp se punea speranta in stiinta ca ea va aduce claritatea, ca ea va demonstra totul, ca ea poate sa demonstreze totul. Stiinta devenise noua religie. Acum se ajunge la ideea ca si stiinta nu e absoluta, ca nu poate aduce sau demonstra totul. Ca e imperfecta. Si ptr unii asta e ca si cum ai demonstra ptr unu care crede in Dumnezeu, cu tarie si fara dubiu, ca el nu exista. Cum adica stiinta nu poate demonstra totul, ca nu e absoluta si nu e raspunsul? E ironic cand te gandesti ca si un credincios (zelos adica, de ala pana-n oase) crede si el despre portia sa acelasi lucru (ca e raspunsul absolut si ca nu exista alte cale decat asta spre un raspuns total).

ps: apropo nu stiu exact ce insemna agnostic, de fapt inca nu stiu clar, dar agnostic nu este acelasi lucru cu ateu. multi, cred, confunda asta si se declara agnostici cand de fapt sunt atei. cred ca agnosticul e acel om care nu crede in Dumnezeu dar nu inlatura posibilitatea de a exista.

pps: a trebuit sa dau cu subsemnatul pe aici ca eu cred in Dumnezeu. a trebuit sa explic ca religia si credinta nu e acelasi lucru (nu e). a trebuit sa explic ca daca cred in Dumnezeu asta nu ma face un om religios (adica un urmas al religiei). sunt un credincios (adica, in cazul asta specific, cred in Dumnezeu) nu un om religios (unul care ridica in slavi religia organizata si un adept al ei). am incercat sa explic ca a crede in Dumnezeu poate fi separat de ideea de a fi legat de o religie, de o biserica, de o organizatie. dar am obosit explicand. a fi ateu se pare ca nu te exclude sa faci confuzii si sa judeci aiurea si sa ramai ferm legat de o idee preconceputa. se pune insigna asta in piept de a fi ateu cu mandrie, cu superioritate, ca o dovada ca el/ea e obiectiv, si logic, si ca gandeste chiar gandeste (nu ca mine), ca nu poate gresi si ca stie totul. si mi-e sila cand vad atitudinea asta (in general expusa de tineri caci ei cred ca stiu totul, ca au prins mata de coada). si nu pot sa nu vad ironia ca se comporta la fel ca unul religios, ca o persoana pe care ei insisi o acuza. te crezi mai bun dar te comporti la fel? pai care e diferenta atunci?

ppps: incerc sa explic acum ca nu vreau sa generalizez cand m-am referit mai sus la ce m-am referit. adica sunt atei si atei. unii cu mintea deschisa si altii... altii. la fel si cu oamenii care cred in Dumnezeu (am evitat sa folosesc credinciosi ori religiosi caci vad ca creaza confuzii). unii au mintea deschisa (cum vreau sa o am si eu) si altii nu o au. eu vreau sa mi se dea posibilitatea de arata ca totusi am o minte deshisa. da ma rog.

This entry was posted on duminică, februarie 16, 2014 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.