Author: No One
•sâmbătă, februarie 15, 2014
Abia ce mi-am dat seama ca cineva de la mine de pe FB are poze false (cu actrita Julianne Hough). O aveam (sper ca e o ea) de mult timp acolo. Plus toti ametiti zicandu-i in comentarii cat de frumoasa e. Fuck me.

Dar asta e cand pui persoane (sau m-a pus ea, ca nu mai stiu) pe FB ce nu le stii si asta numai dupa poze. Ce zic e ca nu ma deranjeaza, doar ca constat din nou falsitatea de pe Facebook. Nu e vorba de poze ci de cine pretinzi ca esti. Mi se atragea atentia mai demult ca si eu nu am poze cu mine. Ok, dar cate poze cu Gosling am eu puse? [Una, la profil] Nu e evident ca e Gosling, care pe deasupra e si o fatza cunoscuta/recognoscibila? Pretind ca sunt el, cel din poza? Asta e diferenta.

Acum o saptamana ma trezesc cu un friend request de la o... ea? Dau confirm, ca... poza. Apoi dupa cateva minute imi zic "ia sa ma uit pe profil". Abia era facut contul si eu eram primul din lista de Friends (cred ca eram primul care daduse confirm). Stiu de unde ma stie. Ii zic "cine esti, caci abia ti-ai facut cont?". Ii dau "unconfirm" (paranoia nah, caci nu stiam daca are ceva cu mine in special, cine stie pe cine am frecat pe un blog si acum vrea sa-si bage nasul la mine-n profil - plus pozele cu Kim Kardashian nu mi-au redus din suspiciune). Raspunsul primit dupa: "Sunt o entitate virtuala ca si tine". No shit Sherlock. Contul e sters acum vad.

Uneori as vrea sa nu depind de nimic si de nimeni. Sa pot pleca daca vreau, fara sa fiu obligat sa raman ptr x lucru sau y persoana. Dar viata nu e facuta sa faci asta. O poti face, da, dar cumva viata te obliga sa depinzi de ceva.

Am facut 10 ani de la terminarea liceului si am aflat ca anul se intalneste peste cateva luni. Sa merg? Sa nu merg? Culmea am aflat prin maica-mea caci e colega de serviciu acum cu un fost coleg de-al meu. Daca nu ma duc cade si asupra ei. Apropo de obligatie. Ce le zic despre mine? Nu o sa mint dar nici nu o sa intru in detalii, si o sa slefuiesc adevarul pe la margini. Plus eu nu le am cu intalnirile astea in masa. La un moment dat ma simt aiurea acolo si vreau sa plec. Adica acolo trebuie sa fiu at my best, to look at my best. I don't want to do that. Apropo de obligatie. As vrea sa pot decide fara sa le am (obligatiile) calare in spatele meu. Dar daca decid invers, sa zicem, tb sa suport consecintele ce decurg. Si de asta de obicei oamenii se conformeaza.

Nu sunt decis sa nu ma duc, dar nici sa ma duc. Nu vreau sa ma povestesc. Nu vreau sa ma explic. Nu vreau sa ma "prefac" ca sunt stapan pe mine, ca sunt la varsta din buletin. Nu vreau sa se vada crapaturile mele, nesiguranta, acolo.

Oamenii zic ca sunt contrarian (sau cum s-o zice :P). Voi puteti sa imbratisati mastile si sa le slaviti, sa le faceti a way of life si sa le justificati, eu prefer sa incerc sa le evit. Nu voi putea sa o fac de tot, dar nu vreau sa traiesc la umbra lor si sa-mi justific asta apoi.

Mi-am dat seama la mine ca intotdeauna voi dori sa traiesc in termenii mei. Mi-as dori totusi sa am mai mult curaj. Uneori ii mira pe oamenii cand devin agresiv (pasiv agresiv adica). E modul meu de arata ca nu vreau ce imi dai, ce mi se da. Ca vreau sa am decizia mea, sa imi decid viata in termenii mei. Si ce daca e gresit, si ce daca sunt contra, e actul de a decide tu ptr tine. Asa pot sa-mi accept minusurile si greselile.

Eu, pus in cutia cu numele meu. Asa esti tu John (nu-mi pot folosi numele real aici, caci eu nu-mi zic niciodata John in mintea mea). Asa te-am catalogat. Si uneori devine evidenta chestia asta ptr mine si e ca o umbra ce ma acopera in ochii altora. E si greseala mea trebuie sa o zic. "John te stiam asa". "John tu esti asa". "John tu ai personalitatea asta". De parca am sertarasul meu. De parca "eu stiu deja cum esti". Si cand nu sunt, cand ma contrazic, parca deranjez status quo-ul. Si ma simt obligat sa explic. Explica John ptr cine intelege. Treaba cu explicatul e ca nu se termina la prima cuvantare. Tb sa o faci again and again. Tb sa o mai faci o data cand credeai ca persoana stie deja. Sau tb sa o repeti cand dai de cineva nou. Si la un moment simti ca parca te justifici. Si apoi vine acel "fuck it" din tine. Why should I?

E o linie subtire. Uneori te saturi, dar uneori tb sa o faci ptr ca persoana din fata ta, persoana aia cu care vrei sa te intelegi, sa te inteleaga, sa stie cine esti tu. E o miscare proasta sa nu explici cuiva cu care vrei sa comunici. Asa intaresti relatia, tu explicand cine esti tu, clarificand situatia si pe tine.

Mi-am dat seama ca habar n-am cine e o persoana chiar si cand cred ca stiu despre ea. Nu considera ca stii ptr ca s-ar putea sa nu fii totusi foarte aproape de adevar. Este posibil sa fii inca departe, mister.

Evit teoriile. Caci cand le faci, automat, chiar si inconstient, pretinzi ca stii ceva sigur. Eu nu stiu nimic. Asta nu inseamna ca vreau sa raman ignorant. Doar ca imi dau seama ca nu stiu nimic si ca asta e un punct bun in care sa ma ancorez. Incerc sa inteleg dar nu pretind.

Viata este o afacere de a "let it go", zic eu.

Ehh, n-am scris de 5 zile, did u miss me? :))

Ma pun pe instalat Bioshock Infinite. Sau nu.

Disclaimer: titlurile le mai pun dupa ce termin de scris. Deci e posibil sa nu aiba legatura cu textul din postare, si doar sa fie mai random asa.

This entry was posted on sâmbătă, februarie 15, 2014 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.