Author: No One
•miercuri, februarie 26, 2014
Drifting in and out of life. I'm out right now. Maybe I was never in to begin with.

Viata mea e in Limbo. Traiesc in Linbo? Poate toata viata mea e un Limbo. Nu cred ca am inceput bine.

Viata mea e limbo acum (poate a fost dintotdeauna). Between heaven and hell, neither good or bad. Netither someting or nothing -> astea sunt cele mai apropiate cuvinte. Between something or nothing, floating out in limbo.

In mintea mea vorbesc despre viata mea over and over again. Same ideas, same thoughts, same themes, same words, same scenarios. Dar cand ma gandesc sa le scriu aici sau sa le spun... "ughhh, I don't think it's such a good idea", my mind goes.

Stiti filmele acelea, sau cartile, in care personajului ii lipseste o parte din viata din dosar sau biografie. "Stim unde s-a nascut si ce a facut pana la x varsta, dar dupa aceea si pana sa ajunga aici totul e gol, de parca nici n-ar fi existat"?

Si eu, ma gandeam, am o perioada care in ochii altora nici nu exista. Altii in afara de rude care stiu. In afara de ele numai eu stiu. Si cumva si voi (cei ce rezista aici in limbo cu mine de mult timp :P).Si persoanelor carora le-am zis eu. Dar la un anumit nivel numai eu stiu. Eu stiu detaliile, si efectele. Si posibilele efecte. Eu stiu ce imi trece prin cap cand incerc sa le potrivesc acum in viata mea. Perioada aia se pare ca nu se poate potrivi, ca intr-un puzzle, in viata mea, desi ea exista. Logica imi spune sa nu o zic, sa o bag la tacere. Si logica e posbil sa castige de tot la un moment dat. Si ea devine un spatiu desenat de mine, slefuit de mine. Cumva in termeni generali adevarat, dar in detalii schimbat, acomodat cu ceva neutru. Uman dar neutru. Nu e minciuna (nu imi place sa mint ptr un interes sau altceva, sau sa dau bine) dar nici nu e adevar pur. E bradul gol de Craciun ornamentat ca sa nu para asa de gol.

Si vor fi situatii cand va trebui sa zic de fapt de unde vin eu, drumul parcurs. Ala real si nu schimbat. Si cum pot sa cer eu "can you turn a bllind eye to this? can you accept that I can't say this now, don't know when, if ever?"? O sa ziceti ca sunt plin de mine acum, dar imi place sa fiu sincer. Mai ales cu persoanele care imi devin apropiate si sunt bune cu mine. Si din cand in cand mai apar persoane de astea.

Cum pastrezi o imagine coerenta si frumoasa despre o perioada despre care stii ca odata zisa vei fi catalogat? E in firea omului sa catalogheze.

Cred ca cel mai important lucru intr-o persoana matura e responsabilitatea. Conteaza cel mai mult si ea zice ca esti matur de fapt. Poti sa vorbesti matur, poti sa citesti si sa ai interese mature, dar daca nu esti responsabil, nu mai esti matur asa cum vad eu. Nu e vorba numai de atitudine, ci si de ce faci. Mai ales de ce faci. Vorbele, postura sunt usor pana la urma de creat si de livrat, ceea ce faci, aici sunt de fapt banii tai pusi.

And last, but not least, am ajuns la concluzia ca blogul acesta nu are valoare. Adica e doar o insirurire de bla bla-uri. Nu creez ceva folositor aici. E doar maculatura. Asta e concluzia. Nu aduc nimic folositor lumii cu el. E doar o constatare si nu un repros.

Trebuie sa dau un telefon si sa fac pe "perceptorul". Save, publish si revin la viata mea fara griji.

This entry was posted on miercuri, februarie 26, 2014 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.