Author: No One
•sâmbătă, martie 08, 2014
Ce nu-mi place e senzatia aia ca am pierdut batalia chiar de la inceput. Cand incerc sa ajut pe cineva (oare ajut?; eu vreau sa cred da, dar pana unde imi permit eu, pana la urma, sa insist?) si am senzatia aia ca ma lovesc de un zid de incapatanare. Si o stiu ptr ca uneori simt ca si altii simt asta despre mine. Ironic, nu?

E ca si cum ai incerca sa desfaci un nod foarte complicat, care nu vrea sa fie desfacut.

Si nu pot sa nu ma intreb chiar acum cand scriu daca am sau nu dreptul sa o fac sau sa insist. Eu am pledat intotdeauna ptr mine ptr dreptul de a-mi face alegerile. Ma intreb daca nu eu iau dreptul asta altuia chiar daca intentiile mele sunt oneste.

Imi dau seama ca nu am incredere in tine ca te vei tine de promisiune. Si imi pare rau ptr asta. Si mi-e teama sa nu faci o prostie. Probabil sunt mai pesimist decat tine. Si poate asta suna urat, sau jignitor.

Tot timpul cand ma gandesc la ceva, cand intorc ceva pe o parte si pe alta in mintea mea, am niste "voci" acolo (un fel de interlocutori fictionali, uneori chiar persoana la care ma gandesc) care imi fac observatie, ma critica, ma admonesteaza, se cearta cu mine. "Si care e treaba ta?", "Si ce te bagi?", "Nu e treaba", "Nu crezi ar tb sa-ti vezi de treaba","Ce te bagi in seama? Vede-ti de ale tale". Imi dau seama ca sunt responsabil ptr ceea ce fac. Ca ceea ce fac are consecinte. "Ce drept ai tu?". Nu am nici un drept. Tocmai asta e, ce drept am eu sa fac asta? Cine imi da acest acest drept? Eu?

Tot timpul intrebari de astea nu au un raspuns, ptr ca exista argumente si de o parte si de alta. Nu exista negru sau alb, doar o mare intindere de gri.

Keep your promise. In felul asta eu nu o sa dezamagesc ca prieten mai incolo, si tu o sa fii ok.

This entry was posted on sâmbătă, martie 08, 2014 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.