Author: No One
•duminică, martie 09, 2014
Citesc My Secret Garden: Women's Sexual Fantasies de Nancy Friday (sunt la pagina 53 pe tableta) si sunt undeva intre curiozitate, excitare si invatare (despre femei, despre sexualitate, despre cum sa privesc totul si chiar despre mine). Ma simt totusi si, sa zicem, confuz in avalansa asta si ma gandesc sa nu ma dea peste cap. Nu confuz sexual, ci unde sa ma plasez eu in propria mea logica si viata.

I was always afraid of (my) failure, I think now. I imagine failure and create scenarios around it. And I'm afraid they will come true.

Intotdeauna am fost curios de sexualitate si mai ales de cea a femeilor. Nu stiu cat de deschis sunt catre tot spectrul sexualitatii feminine dar vreau sa inteleg si sa nu judec (are legatura cu ceva ce scrie in carte).

Dar am fost curios in general, despre sex, o acumulare de informatii pe care le-am strabatut, in contrast cu ce presupune lumea ca de fapt stiu (sau de fapt nu stiu). Dar asta nu e ceva nou caci m-am simtit de multe ori subestimat, in principal, cred, din cauza mea, a imaginii pe care o proiectez.

O sa o continui imediat, in speranta ca nu o sa ma consum trecand prin ea.

LATER EDIT

Am gasit un pasaj interesant (cel putin ptr mine, ptr ca se aliniaza cu niste idei de ale mele), dar e too damn long ca sa il pun in postare. O sa incerc sa gasesc o metoda, printr-un link, mai ales ca tb sa-l copii dintr-un pdf.

Fara legatura cu cartea sau cu cineva, ma gandeam la o idee intalnita acum cativa ani (nu era noua nici atunci, doar ca m-am inversunat pe ea atunci). Ok, iti urc zidul dar nu o sa mai am nici o energie ptr tine ptr ca toata s-a irosit urcand acel zid. Este o idee venita gandindu-ma la acea idee de atunci.

Iar, separat de ce am scris mai sus, incep sa am indoieli daca e bine ca am scris postarea cu promisiunea. E o senzatie cunoscuta, aparuta de ceva ori de cand am blogul asta. Nu vreau sa alienez persoana. Poate deja am facut-o. Dar vreau sa pastrez postarea publica (si deci fiind vazuta si de persoana cui ma adresez). Si sa fie o reflectie a gandurilor mele in general. Mi se pare ca risc facand asta si pe deasupra supar si persoana, lucru ce nu-l vreau.

Uneori, de cand scriu aici, simt ca poate depasesc limita a ceea ce adresez. Si in aceste momente vreau sa intru in pamant si sa ma fac disparut. Si totusi scriu in continuare pe blog.

LATER EDIT 2

M-am oprit pe la pagina 70 si ceva azi-noapte si imi place ce am citit, amalgamul de fantezii. In grup, swing, 3some cu un barbat (si cu interactie intre ei) sau o femeie, viol (sau o varianta mai soft, fututa din spate fara sa stie cine e), in public, cu negrii, una a avut si un caine, alta un minor (adolescent), diverse scenarii. Chiar imi place diversitatea asta si imaginatia (care nu ma mira, nici nu ma socheaza). Cum zicea in carte nu e nevoie neaparat sa devina si realitate (doar sa fie un condiment), sau sa porneasca neaparat dintr-o frustrare (si femeile au imaginatie sexuala damnit, si de ce sa nu si-o foloseasca ptr placerea lor).

Am totusi in minte o fantezie de acolo "trista". Ea f tanara (19 ani), casatorita, cu o viata sexuala buna. Sotul mai trebuia sa plece din cand in cand cu jobul ptr 2 saptamani, si asa ea prin a doua saptamana nu mai rezista de pofta (ptr el se subintelege) si trecea pe fantezii. Intai cu el, apoi cu inca unul, si inca unul, si inca unul, de au ajuns 4 in fanteziile ei. Ca la sf scrisorii adresate catre scriitoare sa zica ca daca ar prinde ocazia n-ar rata-o. Ok, nici o problema sa vrei sa o faci cu mai multi barbati, dar ar fi bine sa fie si el acord (sincer nu stiu cati barbati ar avea curajul asta, fie din gelozie, fie din nesiguranta; si eu m-am intrebat daca as putea, si nu sunt sigur, desi as vrea ca idee daca ea vrea sa incerce - nu sunt sigur daca as putea fi asa sigur pe mine si chiar deschis, ceea ce ar fi pacat), sau daca el nu e, ce sa faca, sa o faca pe ascuns? Daca iese la iveala, va rupe casnicia in doua, o casnicie buna din vorbele ei. Ei, cartea a fost scrisa in '72, deci chestia e consumata intr-un fel sau altul. Oricum, mare chestie sa ai un partener pe aceasi lungime de unda cu tine si sigur pe el (ma refer si la o ea aici). O chestie ce vreau sa zic e ca barbatii nu se nasc cu siguranta asta doar ptr ca se numesc barbati, ci o capata, si femeia de langa ei ar tb sa le-o insufle, sa le o asigure (ne e teama si noua sa nu va pierdem). Cateodata am senzatia ca femeile (unele) cred ca noi suntem barbati de facto de cand am iesit din scutece, ca suntem un zid de piatra, ceva solid, puternic si sigur.

Revenind, asa-mi plac femeile, traindu-si sexualitatea la potentialul ei, chiar daca m-ar putea intimida uneori (ptr ca nu e about me in asta).

This entry was posted on duminică, martie 09, 2014 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.