Author: No One
•luni, mai 26, 2014
As vrea sa scriu ceva dar sunt obosit si n-am chef sa ma pun cu efortul de a gandi ce si cum sa scriu aici.

Ma duc la munca, trag de timp ca sa treaca timpul. timpul trece greu, sunt obosit si somnoros acolo, imi zic ca trebuie sa dorm vreo 8 ore in fiecare noapte (ar insemna sa ma culc la 10), vin acasa si nu-mi ajung orele, trec repede, si a doua zi vine prea repede, si o luam de la capat. Pana-n weekend, care trece si el prea repede. Si o luam de la capat.

Nu e o revelatie, ci e o constatare pe acum propria experienta. Stiu ca voi (cei cu munci) stiti deja de asta.

Am fost la reuniunea de liceu si am ramas cu un gust amar. Nu am avut un entuziasm anume sa ma duc, desi am avut putine emotii inainte de a-i vedea, doar m-am dus din curiozitate. Si i-am redescoperit pe ei. Si m-am redescoperit pe mine. Amar.

Astazi am avut o stare asa... nu stiu daca de la amar sau de la obosoala. Poate de la amandoua.

Parca nu mai am scop in viata asta.

Tot ce vad e viata traita de la zi la zi, nepuntinta, inadaptare si posibile greutati.

As vrea sa castig bani din ceva si sa traiesc numai de capul meu. Si sa nu am nicio obligatie fata de nimeni. Si sa decid eu unde trebuie sa fiu. Daca as fi fost mostenitorul unei familii putred de bogate as merge de nebun, si singur, unde numai eu sa ma cunosc in locul ala. Asta m-ar absolvi de a trebui sa par/fiu sociabil.

Ma gandesc sa postez pe pagina mea de facebook cu numele real ca sa-i impresionez. De ce? Doar o sa ma simt ignorat. The odd one out here. Ma rog, e unu si mai odder acolo.

Culmea ma simt mai putin odd one pe facebookul cu pseudonimul asta. Probabil ptr ca imi permit, ptr ca lumea nu ma cunoaste si nu-mi pasa de consecinte. Nu e nevoia asa mare de a impresiona.

Dincolo sunt oficios si cuminte. Si fiind asa, si nevrand sa sar calul, imi dau seama ca ce am postat aici pe blog uneori a intrecut masura ptr anumite persoane. Acum mi se pare si mie de prost gust. Nu stiu daca e bun simt sau o reactie pudica.

Mi se lumineaza in minte ideea ca simt nevoia de a impresiona. Nu e ceva recent dar acum realizez cu adevarat. Dar cred ca e ceva mai mult in gandurile mele interioare decat ceva ce se vede la exterior.


Author: No One
•joi, mai 22, 2014
Citeam o postare despre, care se refera la, a scrie pe blog.

Ma gandesc in gura mare, in capul meu, ca cititorii nu sunt prietenii tai. Ei cred ca sunt, tu crezi ca sunt, dar ia da-le flit, nu pentru o saptamana, nu ptr o luna, mai degraba ptr un an. Cine ramane, aia-s prietenii tai. Cine e dispus sa ramana si sa-ti asculte rahaturile, aia merita. Restul, buni rai, sunt traseisti.

Author: No One
•joi, mai 15, 2014
Am deja 6 zile la munci. Imi vine sa scriu in scurte propozitii, sacadat. E bine, de obisnuita. Nu fac chestii complicate, citesc dosare si redactez instiintari, cereri etc. Is debutant asa ca atributiile mele nu sunt depline. Am senzatia ca o sa ma menajeze. Dar nu stiu, vom vedea. Nu cred ca se asteapta sa raman acolo (o sa stau un an, un an si ceva), si cumva am senzatia ca nu o sa ma solicite la greu stiind asta.

Toata lumea a fost draguta. Extra adica, peste obinuita zilei cred eu. Asta in primele zile. Cum o sa devin al casei aceasta amabilitate va scadea la limitele obisnuite intr-un loc de munca. Asta mi-a adus aminte ca asta e peste tot. La inceput, oriunde (la scoala de exemplu), primele zile sunt bune si apoi treptat amabilitatile scad (si eventual incep diversele frictiuni).

Salaru il primesc peste abia o luna. Am inceput munca cu 5 zile inainte de salariu :|

In afara de primar si vice toate is femei. Simt o atmosfera de gasculite (adica stat la cafea, hihaha, barfe, rautati).

Incep sa-mi dau seama de rutina unui loc de munca. Ma duc acolo, vin obosit (nu prea am dormit normal si m-am dus mai mult obosit acolo decat odihinit), nu am chef de nimic, timpul liber trece repede si apoi o noua zi de munca. Se creeaza o rutina munca-oboseala-munca in care nu mai ai timp de altceva. Si viata se duce pe langa tine, pe apa sambetei.

Nu stiu inca cat de intens, sau lejer, e programul de munca. Acum e lejer (desi rutinos, si deci obositor cumva) dar sunt abia la inceput.

Nu mai am timp de net :)) Nu frecat menta oricum.

Trebuie sa dorm cat mai multe ore noaptea.

Separat de ce am zis pana acum, mi-am facut obisnuita de ignora femeile. Stiti mai vezi una frumoasa, te mai uiti si tu, mai dai semne, te mai bagi in seama, amabilitati. Eu sunt blank. Adica le observ, cand vad una prin vecinatatea mea (ca nu-s orb), dar... le ignor ca si cum n-ar fi cine stie ce. Nu o fac de forma, tocmai sunt cumva mandru de mine de ajung in punctul ala in care nu-mi mai pasa. Nu stiu, poate va suna (stiu ca sunt citit majoritat de femei) misogin, dar nu vreau sa-mi pese. Cumva e din dorinta mea ascunsa de a le da peste nas celor care isi trag energia din actul de a fi admirate si bagate in seama. Pe principiul "nu esti cu nimic mai deosebita de alta femeie, draga mea".

Author: No One
•joi, mai 08, 2014
- N-am mai vorbit deloc
- Pur si simplu daca nu ai mai dat niciun semn, nici eu nu am mai insistat
- "Nu am mai insistat"? Cand ai insistat?
- Am zis eu gresit. Nu am insistat, fara "mai". Nu stiu cand o fata... sau mai degraba cat o fata vrea sa insist, asa ca imi vad de ale mele daca nu mai da semne de viata. De fapt nici nu mai stiu daca trebuie sau nu sa insist, cat trebuie sa o fac... Mie nu-mi place in general ca cineva sa insiste fata de mine, desi recunosc ca sunt momente cand imi doresc ca unele persoane sa o faca dar nu zic nimic in acest sens. Ma rog. Nu-mi place cand imi place de cineva si tb sa o trag de mana sa ma bage in seama. Si in plus interesul unei persoane sta in dorinta de a lua legatura cu tine sau nu. Cand nu e nimic, de unde sa stiu eu ca e un interes acolo ptr mine? Si asta se aplica si actiunilor mele, si deci se creeaza un posibil cerc vicios. In fine, prefer sa-mi inghit frustrarea si sa-mi vad de ale mele.

Uneori viata are asa un aer de randomness.

Author: No One
•miercuri, mai 07, 2014
Cum e sa vina la tine, in toiul noptii, in timp ce dormi, sa te trezeasca, cumva, dar sa ezite, o intrebi "ce este?" dar ea nu zice nimic si da sa plece, tie iti vine sa-ti dai ochii peste cap, da ar fi trebuit sa zica de convenienta un "mi-e urat singura" sau un "mi-e frig" dar ea, pffftt, ezita, asa ca ii zici tu "hai vino incoace, ar fi trebuit sa-mi zici din prima si sa nu eziti atata" si dai patura la o parte ca ea sa se aseze langa tine, apoi o acoperi si iti infasori mainile in jurul ei si o tragi langa tine, esti somnoros si ai vrea sa adormi cu capul in parul ei dar in schimb o strangi mai mult pana cand ajungi sa iti plimbi mana (stanga), la inceput la nimereala, sub impuls, apoi cu un scop clar, intre picioarele ei si incepi sa o freci in timp ce ii soptesti somnoros in ureche ce-ti trece prin minte, o faci in timp ce simti ca se excita, o faci in timp ce simti ca se uda, o faci pana isi da drumul, si apoi mai reduci din ritm, sau te opresti putin, pana reincepi din nou, si din nou, si din nou, pana se intoarce cu fata la tine si adoarme epuizata cu capul in pieptul tau ?

Hmmm, fantezie blestemata :)) Chicioasa probabil, da'... *shrugs*

ps: Ar fi trebuit sa zica din prima :)) Raman la parerea asta :P

disclaimer: The text was a work of fiction. The characters, circumstances, and dialogue are products of the author’s imagination. Any resemblance to persons living or dead is entirely coincidental.
Author: No One
•joi, mai 01, 2014
Recunosc ca sunt putin gelos pe tip. Imi place de tipa. Dar ma bucur de el ptr ca e tip simpatic. E rar sa gasesti o persoana cu care sa ai o chimie cat mai... completa.

Initial poate parea prostuta si sensibiloasa cu glasul acela subtirel, dar imi place expresia fetei ei (expresiile ce le face), felul cum se uita si simtul umorului (lui ii place sa se prosteasca si ea merge cu el si chiar participa - imi place asta, si eu sunt asa ca tip, ca el adica). Nu e neaparat genul meu (genul ala prea feminin, gen domnisoara - plus e mare fan fashion -stiti, genul ala de feminin) dar e simpatica, witty si pe faza.

Chimia dintre ei scoate ce-i mai bun din ei. El e suedez si ea e italianca. El e un foarte cunoscut youtuber, iar ea l-a cunoscut prin asta si apoi a devenit si ea youtuber (clipurile sunt pe canalul ei).. El e cu totul diferit pe canalul sau, aici e foarte calm si asezat.. Ea cred ca are aproape 22 (nascuta in '92), el e ceva mai mare (cred ca e o diferenta de cel putin 2-3 ani).

Imi place gagica. Genul ala de gasca cu care te poti intelege ca tip (nu-mi place atitudinea aia de genul "eu sunt femeie si sunt mai buna/matura ca tine maimutoiule" :)) ), desi daca as vedea-o fara sa stiu de ea nu as zice asta (as zice ca e genul de domnisorica, mica printesa, chestie care nu ma atrage).



Stiti, cateodata nici nu mai stiu ce gen de tipa imi place. Am o idee generala ce as cauta, dar sunt faze de astea cand gasesc ceva in tipe care nu sunt pe genul meu sau ma intimideaza tipe despre care imi zic ca asta e genul pe care-l caut.

ps: mii place gura ei, cum se misca. Cine zice ca tb sa ai buze pline ca sa fii atragatoare?

pps: fuxk me, n-ar tb sa ma uit din nou la clipuri :)) (o fac acum). Fuck you for beiing that cute :))

ppps: damn you (vad alt clip cu ea)

fuxk it

Author: No One
•joi, mai 01, 2014
De saptamana viitoare (pe la mijloc) ma duc la munca. .

Inca o data imi dau seama ca par copil si finut in fata altora. Dau imaginea asta, mai ales ca am tendinta sa ma port frumos, amabil si sa fiu rezervat.

Inca mai am de munca la mine (vb de ceva dif de ce am zis mai sus). Sunt teribil de iresponsabil si de delasator. Dezamagitor (ptr mine), dar deja stiu ca asta e tendinta mea permanenta asa ca dezamagirea mea nu mai are nici o intensitate. Stiu ca tot o sa fac asta desi imi zic de fiecare data ca nu o sa mai fac. Nu ma surprinde adica.

E posibil sa ma duc pana la urma la reuniunea aia de liceu. Posibil.

ps: stiu ca e "nicio", dar eu imi iau libertati artistice :))

ps: dap :D



De la tine e, Cătă , in caz ca ti se pare o coincidenta :P Nici un "edited" nu ma impiedica pe mine mai :)))