Author: No One
•joi, mai 15, 2014
Am deja 6 zile la munci. Imi vine sa scriu in scurte propozitii, sacadat. E bine, de obisnuita. Nu fac chestii complicate, citesc dosare si redactez instiintari, cereri etc. Is debutant asa ca atributiile mele nu sunt depline. Am senzatia ca o sa ma menajeze. Dar nu stiu, vom vedea. Nu cred ca se asteapta sa raman acolo (o sa stau un an, un an si ceva), si cumva am senzatia ca nu o sa ma solicite la greu stiind asta.

Toata lumea a fost draguta. Extra adica, peste obinuita zilei cred eu. Asta in primele zile. Cum o sa devin al casei aceasta amabilitate va scadea la limitele obisnuite intr-un loc de munca. Asta mi-a adus aminte ca asta e peste tot. La inceput, oriunde (la scoala de exemplu), primele zile sunt bune si apoi treptat amabilitatile scad (si eventual incep diversele frictiuni).

Salaru il primesc peste abia o luna. Am inceput munca cu 5 zile inainte de salariu :|

In afara de primar si vice toate is femei. Simt o atmosfera de gasculite (adica stat la cafea, hihaha, barfe, rautati).

Incep sa-mi dau seama de rutina unui loc de munca. Ma duc acolo, vin obosit (nu prea am dormit normal si m-am dus mai mult obosit acolo decat odihinit), nu am chef de nimic, timpul liber trece repede si apoi o noua zi de munca. Se creeaza o rutina munca-oboseala-munca in care nu mai ai timp de altceva. Si viata se duce pe langa tine, pe apa sambetei.

Nu stiu inca cat de intens, sau lejer, e programul de munca. Acum e lejer (desi rutinos, si deci obositor cumva) dar sunt abia la inceput.

Nu mai am timp de net :)) Nu frecat menta oricum.

Trebuie sa dorm cat mai multe ore noaptea.

Separat de ce am zis pana acum, mi-am facut obisnuita de ignora femeile. Stiti mai vezi una frumoasa, te mai uiti si tu, mai dai semne, te mai bagi in seama, amabilitati. Eu sunt blank. Adica le observ, cand vad una prin vecinatatea mea (ca nu-s orb), dar... le ignor ca si cum n-ar fi cine stie ce. Nu o fac de forma, tocmai sunt cumva mandru de mine de ajung in punctul ala in care nu-mi mai pasa. Nu stiu, poate va suna (stiu ca sunt citit majoritat de femei) misogin, dar nu vreau sa-mi pese. Cumva e din dorinta mea ascunsa de a le da peste nas celor care isi trag energia din actul de a fi admirate si bagate in seama. Pe principiul "nu esti cu nimic mai deosebita de alta femeie, draga mea".

This entry was posted on joi, mai 15, 2014 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.