Author: No One
•joi, iunie 26, 2014
Zilele trec repede, weekendurile si mai repede. O sa treaca anii repede pe langa mine.

La munca e ba de munca, ba de stat degeaba, ba o interactiune cu un nebun sau cu o dambla, ba plictiseala

Visez la lucruri ptr care nu am bani. Lucruri fizice se intelege. Nu prostii de alea sufletesti and what not.

A murit actorul Eli Wallach (Ze good. Ze bad, Ze not so handsome) si cumva m-a intristat gandindu-ma la mortalitate, si indirect la el.

Stau intr-o noua camera. La etaj. Cu fereastra :P :)). Cu mobila alba. Birou care-mi place. Si miros de mobila noua (E si miros de mobila veche?).

Cred ca eu si camera asta o sa ne iubim multe nopti (si zile :P) de acum incolo.

Timpul meu e job si weekend.

Imi da cineva bani, macar de monitor? :P

Am o fosta prietena, si vecina la Cta, care va avea un bebe. They grow so fast*

Viata mea e linistita. Cumva o rutina.

Sunt, sau am fost, sau habar n-am. non existent pe feisbuci. Si m-am gandit astazi in autobuz (fac naveta pana la munci) la o persoana de acolo. Nu, nu o stiti. Adica nu stiti despre cine vb si nici eu nu o sa zic cine este. Oricum, I feel like she is slipping away asa cum mi se intampla de obicei cu oamenii pe net (dar si in real life). Conversatiile devin mai rare, offline-urile mai putine, pana nu mai e nimic decat tacere. Si apoi uitare pe principiul "somebody that I used to know" (care mai apare in minte din cand in cand)

Nu sunt inclinat sa mai iau legatura cu colegii mei (dupa reuniune). Stiti cum e? 10 ani nu i-am vazut si nu am luat legatura unii cu altii, reuniune (ei, ce mai faci?), pe urma pauza ptr inca 10 ani. Nu am nimic in comun acum cu ei si nici ei cu mine.

Dar ma gandesc sa profit de o promisiune facuta de un coleg si sa-i cer ceva. Nu-mi sta in fire sa profit de situatii de astea (nici cand se ofera persoana - simt ca as fi un profitor) dar imi doresc acel ceva incat sa... profit. Pe ideea, why not hai sa incercam?

La mine pe oficios e doar act de prezenta la Friends. Nu tin legatura cu nimeni de acolo. Cei veniti din contul astalalt ii consider legati de contul acela. Oficiosul e ptr restul lumii, relatii cu publicul adica, asta cu JC e ptr voi, ptr viata mea on world wide web.

I feel like I'm in a corner watching life. Ma refer la ideea ca sunt prin excelenta (cel putin in viata asta la timp prezent) un observator. Un personaj retras intr-un colt de camera. Anonim chiar si printre cei ce ma cunosc in real life. Viata mea e numai de mine stiuta.

E trist sa fii "trist" si sa le scoti altora ochii cat de "tristi" sunt (nu ma refer la mine in prima parte).

Astept ca maine si ca Portugalia sa fie eliminata oficial. Asa, cat sa facem de o grupa.

*ma refer la toti oamenii de varsta mea, pe care-i cunosc, ce se casatoresc si au copii

Author: No One
•joi, iunie 12, 2014
Cuvintele pot aduce si durere. Aveti grija cum le folositi.

Sunt impresionat de un articol ce l-am citit.

ps: e meci de campionatul mondial acum, dar cred ca ma culc

pps: nimeni n-a remarcat, sau n-a vazut, ca ala (blondul in trenci care se "ruga") era personajul John Constantine (din comicsuri)

Author: No One
•miercuri, iunie 11, 2014
Simt ca vreau sa vorbesc despre un subiect prea complex si ca orice as face nu as putea sa ating toate fatetele. Sau o idee (in loc de "subiect"). Sau o concluzie generala.

Nu exista adevar intr-un adevarat sens. Sau absolut. De ce zic asta? Ptr ca lumea in care traim, in esenta sa, e subiectiva. Ca asupra unui subiect doi oameni pot avea pareri diametral opuse. Ca poti constata cu stupoare ca ceva in care crezi cu tarie, care e clar ptr tine, care crezi ca e adevarat, e vazut diferit sau total diametral opus (asta cred ca e plonasm, plus ca am facut o cacofonie mai devreme) de catre altcineva. E mai mult o intrebare retorica, dar cum poate sa existe cineva care... de fapt a carui logica sa-i permita sa vada subiectul/ideea aceea, sa concluzioneze total diferit fata de tine? Nu vb de cine are dreptate ci de aceasta fractura intr-o lume pe care noi, ca oameni, incercam sa o delimitam, sa o facem sa aiba sens.

Iei o pozitie si crezi ca tu ai dreptate, dar intreb: cat de sigur mai poti sa fii cand stii cat de volatila e insasi notiunea de adevar, de "exact", de siguranta? Bine, in general nu mergem asa de adanc cu intrebarile existentiale cand alegem o "tabara", cand ne pozitionam undeva. Cand ne manam de siguranta noastra in ceea ce credem.

Desi incercam sa coloram lumea in alb si negru, totusi, daca ne punem intrebari din cand in cand, constatam ca e gri, ca traim intr-o lume gri. De fapt intr-o lume de nuante.

Ca nimic nu e sigur.

Traim in logica noastra ca totul e sigur, ca e inteles, ca logica noastra are sens. Ca e totul acoperit, as far as we are concerned. Stiu, veti spune ca gandesc prea mult (si da, prea mult "existentialism" nu face bine ptr ca in viata mai tb sa inchizi si ochii). Dar am momentele astea in care imi dau seama, in care realizez ca nimic nu e sigur.

Si de ceva timp (ani adica) asta e baza felului in care privesc viata. Cred dar imi aduc aminte ca nu pot sa cred (ptr ca e naiv, sau ma pot insela, sau...), am o idee asupra lumii dar imi dau seama ca nu-i pot gasi o logica bulettproof care sa o sustina, am o idee asupra a cine sunt pana imi dau seama ca unele piese totusi nu se potrivesc, stiu unde sunt in lumea asta pana nu mai sunt asa de sigur. Omul e facut sa dea o logica sinelui sau si lumii care il inconjoara. Asta ca sa-l protejeze de posibilitatea unei "depresii", a unei scaderi de moral, de sens in viata, de directie, de vointa etc. Dar traim in lumea asta ciudata care nu se lipeste de o singura logica, care azi are sens si maine nu mai are, ca poimaine sa aiba un alt sens (actualizat), si tot asa.

Si eu sunt constient de nesiguranta asta. Stiu, ma loveste in anumite momente ca pamantul pe care stau nu e asa de ferm cum credeam.

Iar mintea umana nu e capabila (inca... cred) sa asimileze toate fatetele. Sa vedem totul de sus, dintr-un punct din care sa vedem toate detaliile si variabilele.

Filosofez aici aiurea. Nici postarile mele nu sunt sigure. Stiu ca plec de la o idee dar nu stiu unde voi ajunge sau daca pot exprima cum trebuie ce vreau sa zic. Ptr ca pe drum totul se schimba. Apar noi si noi cuvinte, noi si noi concluzii, noi si noi idei, noi si noi directii. Beculetul se aprinde (imi explicatii, concluzii, idei noi in minte) si se stinge (ma pierd). Si am senzatia aia ca deviez, ca am plecat si am ajuns la final in alta parte, ca nu am atins/zis bine ceea ce initial voiam sa zic.

ps: titlurile sunt arbitrare

pps: watching porn in much easier than this

ppps: but I guess I'll let porn for another day. or not.


Author: No One
•luni, iunie 09, 2014
Sunt in blugi, in adidasi si am camasa deschisa sa mi se vada peptul (si parul de pe el, ca sa speriu fetitele de 14 ani). Am tinut sa precizez asta (informatie inutila de altfel) ptr ca asta e modul corect de a scrie o postare. Tinuta adica. Sau ceva pe aproape (LE: aici e momentul ala cand se intelege ca vb si de ele, si eu nu stiu cum sa scriu, intr-un mod amuzant, bineinteles, ca nu m-am gandit la asta)

Ahh si ascult Alex Velea - E vina ei. Stiu, gusturi discutabile la muzica, dar nu toti avem gusturi bune. Imi pare rau?

Hai sa mai scriu despre mine, oh nascisista faptura ce is.

Ma simt ca o curva ptr ca vreau sa scriu acum despre mine (si ptr ca sunt suspect de neserios in felul cum scriu acum - ar tb sa am o tinuta serioasa, ce naiba).

Stai sa ma conving sa scriu :)) Sa ma aburesc (Nu, nu sunt beat, thank you very much - Chiar nu-s)

(Inca e vina ei, sa stiti - la a nspea ascultare adica)


Cred ca cel (*) mai bine spus e ca am o lipsa de motivare destul de pronuntata (zic eu) de ceva timp. De fapt toata viata mea am simtit ca nu ma pot motiva indeajuns. Se leaga putin si de comoditate, dar cumva vreau sa ating si altceva. Sunt lucruri ce vreau sa le fac, ce cred ca mi-ar placea sa le fac, dar nu ma pot motiva sa ajung pana la capat (**). Ma gandeam la chitara aia. Ok, o iau, dar daca o las deoparte dupa, ce rost mai are sa o iau? Am carti incepute si neterminate, filme nevazute pe hard, idei de scris (scriitura fictioasa, nu ptr blog ci ptr mine), hobbyuri de urmat (arc, foto si probabil si alte prostii), dorinta de a calatori. dorinta de a ma (re)modela intr-un om mai... sa zicem, in lipsa de alt cuvant, mai bun. Parca sunt ca hainele alea care le cumpara shopalcholica (nush daca am scris bine) si nu le poarta niciodata (aruncate intr-un colt de camera sau dulap).

Apropo de asta: cumparam lucruri ca sa ne umplem golul din noi. Lipsa noastra tangibila de fericire si nemultumirea pe care o simtim ca urmare, intr-un colt al constiintei noastre. Dar nu numai lucruri, ci si idei, planuri, dorinte. Le vrem, ni le imaginam, le visam si cumva credem ca ele vor umple golul ala. Ca ne va face plini.

Cumva asa e si la mine. Cred. Vreau sa umplu ceva. Nu e ceva concret. Nu e ceva de pus in carca unui singur lucru (***). Cel putin asa cred. Vreau sa simt acea stare de bine, permanent, fara incetare (de asta ascult o melodie in repeat de ex -  lucrurile se leaga). Si incep dar senzatia se duce, motivarea mea se duce. Uneori raman numai idei, imi dau o stare de bine dar nu ma tine. Nu e ceva continuu.

Si tot caut acel ceva absolut. Acel CEVA. Dar acel ceva nu exista, cred. Viata noastra e oscilanta. Ceea ce simtim, traim, e oscilant. Azi ma umple si maine isi pierde esenta (ca un parfum ieftin).

Si cred ca am folosit "lipsa de motivare" corect, nu? In momentele cand nu mai e imboldul, cand stagnezi, tb sa te motivezi (ca la sala de ex cand nu ai chef) ca sa treci pragul (de cele mai multe ori psihologic). In lipsa. ramai intr-un permanent "wouldva, couldva, shouldva". In "uite ce ideea buna am, ce vreau sa fac, ce imi place" si atat.

Am avut tot timpul probleme cu acest prag initial. Cu punctul asta. Am tendinta sa raman blocat aici.

(Hai mai Velea, iarta si tu fata - desi eu, ipocrit ce is, nu as da inapoi)

Al doilea lucru pe care voiam (stiu :P :)) ) sa-l zic e ca ma plasez intr-o singura "stare" fata de o femeie. Adica cantaresc la fiecare daca vreau sa fiu cu ea sau nu. Tb sa precizez mai bine ce vreau sa zic aici ptr ca, am senzatia, ca se poate intelege gresit. Adica e un fel de "posibil sau nu?" si nimic altceva pe langa. E ca si cum interesul meu fata de o femeie e numai aici. Nu vorbesc exclusiv de sex si nici de romance, si nici chiar de relatie. E un amalgam, o chestie in care astea se imbina fara sa existe margini intre ele (plus un soi de prietenie romantica infuzata acolo). Se poate intelege ca sunt un tip care vede totul "cu love" in relatie cu o ea, dar nu e chiar asa. Nu e ceva bine delimitat  Nu o simt asa. Dar cred ca am deviat. Nu cred ca pot sa am o alta perspectiva decat asta ("vreau sa fiu cu ea?") cu o femeie acum. Daca e da, pastrez relatia (de fapt pun un efort, un interes mai mare in asta), daca e nu, devin absent (efortul, interesul nu mai e, sau e mai mic). Nu e vorba de persoana, cum e. Am intalnit/vorbit cu persoane care au fost de treaba cu mine (e o chestie de-a mea, asta cu "el/ea este de treaba cu mine"), cu care m-am inteles, care au interactionat cu drag cu mine dar... Nu vreau sa par un magar caci nu sunt (zise el subiectiv). Dar nu simt ca sunt :P Dar ma rog, deviez din nou. Ideea e ca sunt in perspectiva asta si nimic altceva.

Sper ca nu pare dramatic asa ce scriu. Sunt doar chestii care imi vin in minte (de obicei cand stau intins, de obicei noaptea) despre mine. Pe care le constat la mine (LE de-a lungul timpului, de cand scriu, am observat ca nici o constatare nu e batuta in cuie, ca ea sufera modificari in timp - nu exista un punct in care zici "asta e, si nu mai e nimic de adaugat")


Ultima postare a avut mai multe vizualizari decat de obicei. Cred ca e din partea linkului ce l-a pus catre mine Anzhela (m-am gandit de cateva ori sa nu creada oamenii care vin de acolo.... adica, ca o fac de rusine pe ea, pe autoare, ca uite ce blog citeste :P :)) ). Sorry? :P Dar daca nu e de acolo (nush de unde ar mai putea fi), atunci e din alta parte. Oricum ar fi, nu vreau sa stiu. M-am rupt de interactiune deja de ceva timp (inclusiv statistici, daca sunt linkuit, pe ce bloguri sunt blogroll-uit samd.),. Practic sunt in intuneric cu toate astea.

Uneori ma mai gandesc sa mai dau drumul la comentarii dar ma conving sa nu. Daca dau drumul, am feedback, mai schimb o vorba cu cine ma citeste, dar nu vreau sa ma stresez cu ce zice x sau y (ca nu se poate sa fie numai de bine :)) ), plus e si o alta chestie pe care vreau sa o evit. Daca le tin asa, e exact invers, am liniste, ma simt mai liber sa ma desfasor (si mai putin responsabil ptr ce scriu), dar ma simt singur aici.

Si acum la final, concluzia zilei: "Ma semnez Alex Velea. Ptr tine sunt doar Ex-ul". alEX. Got it? Ehh?! Ehh?! *pointing finger*

:))

*LE: aici e momentul in care apare cacofonia obisnuita din postarile mele.
**LE: aici e momentul in care vreau sa zic ca nu ma plang pe blog (de genul "vai ce tragedie, domne, ce tragedie pe capul meu")
***LE: aici e momentul in care vreau sa zic despre comentariile/interventiile alea cu iz de terapeut psihologic in care mi se arata, releva, sursa problemelor mele (pe principiul "las' ca stiu eu ce ai")

LE: scria cineva pe un blog, ca sfat ptr a scrie un blog, sa nu scrii postari lungi lungi. E bine sa le tii mai scurte, adica. Cred ca a fost si cineva care mi-a aruncat-o asa la modul general prin comentarii, ca se plictiseste omul la postari lungi. E adevarat, si eu ma plictisesc cand prind o postare lunga. Dar... Nah chestie.

Deasemenea un alt sfat, cu care sunt de acord din experienta, e sa scrii cam la 2-3 zile. Adica sa scrii constant. Nu la o zi, ca se aduna prea multe si nu prinde din urma cititorul (si risti sa-l pierzi, se intelege), si nici de la an in paste (peste o saptamana diferenta, daca nu la luna) ptr ca il pierzi din nou pe misiu cititor. Cand scrii la 2-3 zile, hai si la 4, mentii fluxul de vizualizarii acolo, nu-l pierzi pe mitica.

Ai doua variante in viata/calea asta virtuala: ori urmezi niste sfaturi esentiale si esti citit, si vezi cum iti cresc vizualizarile si te citesc din ce in mai multi oameni, ori faci cum iti vine/cum simti si te multumesti cu mai putina "notorietate" (sau cu o sublima oscuritate). Ambele au compromisuri. Ca-n viata de altfel. Asta reala adica :P.

Gata, am terminat, acu' cititi postarea asta toata :D

Author: No One
•sâmbătă, iunie 07, 2014
"Camera" mea e plina de lucruri, puse pe birou, pe masa de calcat pe pat (s-a golit mica biblioteca din ea spre a fi dusa in alta camera - bilbioteca care acum e chiar in usa cum intri in sufragerie) Maine cred ca ma duc la capitala sa vad mobilier. As vrea a citesc niste dosare zilele astea, or so I say to myself. Luni e liber (Rusaliile). Azi am primit primul salariu, si prima suma din el l-am platit la RDS (ptr netu pe tableta pe care acum nu-l mai folosesc). As vrea sa-mi iau componente de calculator in rate (probabil la 3 luni ca salariat), o chitara (s-a oferit maica-mea sa-mi dea banii ptr asta, dar cred ca am tras chestia pe linia moarta - are si alte cheltuieli si nu are rost sa scoata 350 lei din salariu, desi n-as vrea sa zic nu si sa profit de situatie) si niste haine (asta din banii mei). Imi chimba camera se pare. Intru mai in paine la servici, creeed? (si ma simt cam nepregatit, si cam incet). V-a zis ca am zi libera luni? A crescut fps-ul cu vreo 10-20 fps la DayZ de cand i-am schimbat placa grafica (chestie pe care am putut sa o fac schimband sursa cu una noua - aialalta mirosea a ars la solicitare; ps: sursa luata din banii mei, ca mi-am adus aminte ca am postat despre asta pe FB) si voiam (fara "r") sa iau si un monitor pana cand mi-am dat ca un monitor mai mare cere o rezolutie mai mare ceea ce sacede pfs un jocuri (DayZ la tine ma gandesc - nu vreau sa-mi scada fps-ul in jocul ala :)) )

Ce mai e? Radu F. Constantinescu. O sa ziceti ca sunt rau, ca sunt invidios, ca nu l-am citit (am frunzarit vreo 2 postari cred), dar e pe o nisa asa care gadila sensibilitatiile femeilor.. Nu zic ca o face cu rea credinta (cel mai probabil crede ce scrie acolo) dar e exact ce vor femeile sa auda din gura unui barbat. E lipit exact pe ce vor sa auda. Si tot dau de el postat prin ele. Nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca femeile (unele) sunt asa usor de mintit, de pacalit, ptr ca tocmai cad la chestii ce vor sa le auda. La povesti su cuvinte frumoase. La gadilari de astea. Nu ma refer la Radu F. Constantinescu omul, persoana si nu ma gandesc ca el face asta (cred ca e un tip bie intentionat) dar cumva la asta ma duce. La gadilici.

Si daca tot sunt porc si magar in miez de noapte, bag 2 de jale:

"Vezi ce repede poţi pierde o femeie? Bărbatul trebuie să ştie în primul rând cum să-şi păstreze femeia." - eu zic ca barbatii, sau femeile, tb sa stie in primul rand alte lucruri, folositoare propriei persoane (asta, citatul de mai sus, mai pe la mijlocul coloanei). De ce tb sa traim, chiar si numai in vorbe, sa multumim sexul opus nu stiu. Sau chiar oamenii in general fara sa taiem matza in doua pe considerente de sex. Eu nu vreau sa multumesc pe nimeni. 

Si asta, care ma omoara un pic de fiecare data cand dau de ea, si care se leaga de prima prin intrebarea care vine dupa (pun intrebarea dupa citat). " (..) If you can't handle me at my worst, then you sure as hell don't deserve me at my best.” Inteleg ce vrea sa zica, dar logica se stramba la un punct in capul meu. Ok, mai, imi ceri sa te suport at your worst, dar pe mine, pe mine vei incerca sa ma suporti at my worst? Imi ceri, ceri barbatului in general, dar tu dai la fel, tu faci ce ceri? Cred ca am zis asta o data: de vrut toti vrem, cu datu' e mai greu. La fel e si la primul citat. "Barbatul trebuie sa stie in primul rand...". "Barbatul trebuie...". Intru intr-o chestie destul de plina de convulsii si datatoare de contraziceri si formari de tabere, si sunt constient ca exista si reversul (de la barbat la femeie), chiar mai puternic. Dar la baza asta e: tot vrem domnule. Avem pretentii. Poti sa emiti pretentii cand dai in aceeasi masura, cand esti dispus sa intorci masa si inspre tine pe aceeasi chestie. Daca nu poti nu emite pretentii.

Asta e o chestie integrala din "principiile" (daca poti numi asta un principiu) dupa care ma ghidez in viata [suna asa pompos "principiile".... de parca m-a facut maica-mea in aur]. Dar ma ghidez dupa ea (ideea aia) si ma vad in situatia cand nu pot emite pretentii cand eu insumi nu sunt sigur ca as putea face ce cer, ce vreau sa cer.

Am devenit mai serios si am luat-o ca lumea pe tarla, asa printre vii :)) Recunosc ca mi se pune pata pe anumite chestii si simt nevoia sa ma descarc. Fuck it, am deviat de la postare (primul paragraf fiind felul in care voiam, fara"r", sa scriu, asa... de azi si de maine).

Am probleme din nou cu scrisul pe ecran (de la schimbarea placii si driverii, si Windowsul 7, si cum se pupa). Mi-e sila sa stau sa "fine tuning" setarile si sa nu fiu deloc multumit chiar si dupa aia (de asta voiam, da fara "r", sa iau un alt monitor)

Chestia cu "voiam" nu e legata de nimeni, e doar un fel de inside joke al meu ptr ca e o greseala frecventa si de cand mi-am dat seama de greseala si m-am corectat (mi-a atras cineva atentia acum ceva timp, 2 ani?, si mi-a picat putin prost ptr ca asa e stilul meu) acum imi sare in ochi cand vad "GRESEALA".

Nu, nu am vazut greseala azi sau recent (zicea disclaimerul din off).

Ce sa mai zic? Nimic really, viata se scurge in zile pierdute. In zile trecute mai precis. Zilele trec si noi imbatranim. Unele zile (devin filosofic - sau e cu "z"? :)) ) trec agonizant de incet dar la sfarsit ne dam seama ca saptamana, luna, anul au trecut repede. Traim asteptand ca ziua sa treaca si constatam ca anii au trecut repede. Cam asta zic.

Luam lucruri ca sa umplem goluri. Sau poate golul, poate e unul singur, unul si mare. Magar si filosof in acelasi timp? Mare lucru din partea mea :)) Dar dupa ce am vazut oamenii exprimandu-se pe net, unii oameni nah (zice disclaimerul din off, din nou), cu cat devii mai filosofic cu atat devii mai magar. Si ca sa inchdem cercul (sau macar sa incercam) daca altii pot fi filosofi si magari, cum sa nu devin si eu magar in tmp ce filosofez pe net?

Sau poate se scrie cu "z".

ps: nu mai corectez greselile de scris (zice, la final de pagina, disclaimerul din off)