Author: No One
•luni, iunie 09, 2014
Sunt in blugi, in adidasi si am camasa deschisa sa mi se vada peptul (si parul de pe el, ca sa speriu fetitele de 14 ani). Am tinut sa precizez asta (informatie inutila de altfel) ptr ca asta e modul corect de a scrie o postare. Tinuta adica. Sau ceva pe aproape (LE: aici e momentul ala cand se intelege ca vb si de ele, si eu nu stiu cum sa scriu, intr-un mod amuzant, bineinteles, ca nu m-am gandit la asta)

Ahh si ascult Alex Velea - E vina ei. Stiu, gusturi discutabile la muzica, dar nu toti avem gusturi bune. Imi pare rau?

Hai sa mai scriu despre mine, oh nascisista faptura ce is.

Ma simt ca o curva ptr ca vreau sa scriu acum despre mine (si ptr ca sunt suspect de neserios in felul cum scriu acum - ar tb sa am o tinuta serioasa, ce naiba).

Stai sa ma conving sa scriu :)) Sa ma aburesc (Nu, nu sunt beat, thank you very much - Chiar nu-s)

(Inca e vina ei, sa stiti - la a nspea ascultare adica)


Cred ca cel (*) mai bine spus e ca am o lipsa de motivare destul de pronuntata (zic eu) de ceva timp. De fapt toata viata mea am simtit ca nu ma pot motiva indeajuns. Se leaga putin si de comoditate, dar cumva vreau sa ating si altceva. Sunt lucruri ce vreau sa le fac, ce cred ca mi-ar placea sa le fac, dar nu ma pot motiva sa ajung pana la capat (**). Ma gandeam la chitara aia. Ok, o iau, dar daca o las deoparte dupa, ce rost mai are sa o iau? Am carti incepute si neterminate, filme nevazute pe hard, idei de scris (scriitura fictioasa, nu ptr blog ci ptr mine), hobbyuri de urmat (arc, foto si probabil si alte prostii), dorinta de a calatori. dorinta de a ma (re)modela intr-un om mai... sa zicem, in lipsa de alt cuvant, mai bun. Parca sunt ca hainele alea care le cumpara shopalcholica (nush daca am scris bine) si nu le poarta niciodata (aruncate intr-un colt de camera sau dulap).

Apropo de asta: cumparam lucruri ca sa ne umplem golul din noi. Lipsa noastra tangibila de fericire si nemultumirea pe care o simtim ca urmare, intr-un colt al constiintei noastre. Dar nu numai lucruri, ci si idei, planuri, dorinte. Le vrem, ni le imaginam, le visam si cumva credem ca ele vor umple golul ala. Ca ne va face plini.

Cumva asa e si la mine. Cred. Vreau sa umplu ceva. Nu e ceva concret. Nu e ceva de pus in carca unui singur lucru (***). Cel putin asa cred. Vreau sa simt acea stare de bine, permanent, fara incetare (de asta ascult o melodie in repeat de ex -  lucrurile se leaga). Si incep dar senzatia se duce, motivarea mea se duce. Uneori raman numai idei, imi dau o stare de bine dar nu ma tine. Nu e ceva continuu.

Si tot caut acel ceva absolut. Acel CEVA. Dar acel ceva nu exista, cred. Viata noastra e oscilanta. Ceea ce simtim, traim, e oscilant. Azi ma umple si maine isi pierde esenta (ca un parfum ieftin).

Si cred ca am folosit "lipsa de motivare" corect, nu? In momentele cand nu mai e imboldul, cand stagnezi, tb sa te motivezi (ca la sala de ex cand nu ai chef) ca sa treci pragul (de cele mai multe ori psihologic). In lipsa. ramai intr-un permanent "wouldva, couldva, shouldva". In "uite ce ideea buna am, ce vreau sa fac, ce imi place" si atat.

Am avut tot timpul probleme cu acest prag initial. Cu punctul asta. Am tendinta sa raman blocat aici.

(Hai mai Velea, iarta si tu fata - desi eu, ipocrit ce is, nu as da inapoi)

Al doilea lucru pe care voiam (stiu :P :)) ) sa-l zic e ca ma plasez intr-o singura "stare" fata de o femeie. Adica cantaresc la fiecare daca vreau sa fiu cu ea sau nu. Tb sa precizez mai bine ce vreau sa zic aici ptr ca, am senzatia, ca se poate intelege gresit. Adica e un fel de "posibil sau nu?" si nimic altceva pe langa. E ca si cum interesul meu fata de o femeie e numai aici. Nu vorbesc exclusiv de sex si nici de romance, si nici chiar de relatie. E un amalgam, o chestie in care astea se imbina fara sa existe margini intre ele (plus un soi de prietenie romantica infuzata acolo). Se poate intelege ca sunt un tip care vede totul "cu love" in relatie cu o ea, dar nu e chiar asa. Nu e ceva bine delimitat  Nu o simt asa. Dar cred ca am deviat. Nu cred ca pot sa am o alta perspectiva decat asta ("vreau sa fiu cu ea?") cu o femeie acum. Daca e da, pastrez relatia (de fapt pun un efort, un interes mai mare in asta), daca e nu, devin absent (efortul, interesul nu mai e, sau e mai mic). Nu e vorba de persoana, cum e. Am intalnit/vorbit cu persoane care au fost de treaba cu mine (e o chestie de-a mea, asta cu "el/ea este de treaba cu mine"), cu care m-am inteles, care au interactionat cu drag cu mine dar... Nu vreau sa par un magar caci nu sunt (zise el subiectiv). Dar nu simt ca sunt :P Dar ma rog, deviez din nou. Ideea e ca sunt in perspectiva asta si nimic altceva.

Sper ca nu pare dramatic asa ce scriu. Sunt doar chestii care imi vin in minte (de obicei cand stau intins, de obicei noaptea) despre mine. Pe care le constat la mine (LE de-a lungul timpului, de cand scriu, am observat ca nici o constatare nu e batuta in cuie, ca ea sufera modificari in timp - nu exista un punct in care zici "asta e, si nu mai e nimic de adaugat")


Ultima postare a avut mai multe vizualizari decat de obicei. Cred ca e din partea linkului ce l-a pus catre mine Anzhela (m-am gandit de cateva ori sa nu creada oamenii care vin de acolo.... adica, ca o fac de rusine pe ea, pe autoare, ca uite ce blog citeste :P :)) ). Sorry? :P Dar daca nu e de acolo (nush de unde ar mai putea fi), atunci e din alta parte. Oricum ar fi, nu vreau sa stiu. M-am rupt de interactiune deja de ceva timp (inclusiv statistici, daca sunt linkuit, pe ce bloguri sunt blogroll-uit samd.),. Practic sunt in intuneric cu toate astea.

Uneori ma mai gandesc sa mai dau drumul la comentarii dar ma conving sa nu. Daca dau drumul, am feedback, mai schimb o vorba cu cine ma citeste, dar nu vreau sa ma stresez cu ce zice x sau y (ca nu se poate sa fie numai de bine :)) ), plus e si o alta chestie pe care vreau sa o evit. Daca le tin asa, e exact invers, am liniste, ma simt mai liber sa ma desfasor (si mai putin responsabil ptr ce scriu), dar ma simt singur aici.

Si acum la final, concluzia zilei: "Ma semnez Alex Velea. Ptr tine sunt doar Ex-ul". alEX. Got it? Ehh?! Ehh?! *pointing finger*

:))

*LE: aici e momentul in care apare cacofonia obisnuita din postarile mele.
**LE: aici e momentul in care vreau sa zic ca nu ma plang pe blog (de genul "vai ce tragedie, domne, ce tragedie pe capul meu")
***LE: aici e momentul in care vreau sa zic despre comentariile/interventiile alea cu iz de terapeut psihologic in care mi se arata, releva, sursa problemelor mele (pe principiul "las' ca stiu eu ce ai")

LE: scria cineva pe un blog, ca sfat ptr a scrie un blog, sa nu scrii postari lungi lungi. E bine sa le tii mai scurte, adica. Cred ca a fost si cineva care mi-a aruncat-o asa la modul general prin comentarii, ca se plictiseste omul la postari lungi. E adevarat, si eu ma plictisesc cand prind o postare lunga. Dar... Nah chestie.

Deasemenea un alt sfat, cu care sunt de acord din experienta, e sa scrii cam la 2-3 zile. Adica sa scrii constant. Nu la o zi, ca se aduna prea multe si nu prinde din urma cititorul (si risti sa-l pierzi, se intelege), si nici de la an in paste (peste o saptamana diferenta, daca nu la luna) ptr ca il pierzi din nou pe misiu cititor. Cand scrii la 2-3 zile, hai si la 4, mentii fluxul de vizualizarii acolo, nu-l pierzi pe mitica.

Ai doua variante in viata/calea asta virtuala: ori urmezi niste sfaturi esentiale si esti citit, si vezi cum iti cresc vizualizarile si te citesc din ce in mai multi oameni, ori faci cum iti vine/cum simti si te multumesti cu mai putina "notorietate" (sau cu o sublima oscuritate). Ambele au compromisuri. Ca-n viata de altfel. Asta reala adica :P.

Gata, am terminat, acu' cititi postarea asta toata :D

This entry was posted on luni, iunie 09, 2014 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.