Author: No One
•sâmbătă, iulie 05, 2014
Cred ca o sa scriu din weekend in weekend. Un fel de raport saptamanal :)) Ma gandeam ca scriu cu gandul ca sunt citit (nu de asta scrie toata lumea?), cand de fapt poate nici nu sunt :P E bine sa te pacalesti putin si sa nu te uiti pe feedback. Mai simplu, tu scrii acolo, si crezi ca ceva lume te citeste (realitatea poate sa fie sau sa nu fie asa).

Deci ce s-a intamplat saptamana asta? Ce folosofii de viata mai am de impartasit? Cuvinte de duh? :))

Sa va zic o chestie. E bine sa pari prost (dar sa nu fii). Asa nici lumea nu cere mult de la tine, nici nu te ia la cearta (ca esti prost, stiu toti asta), nici nu te folosesc. Poate exagerez putin, ideea e ca cumva cazi printre crapaturi si nu nici esti folosit (daca esti destept, te folosesc toti), nici nu te baga in conflictele lor (ptr ca esti cantitate neglijabila si n-au ce face cu tine, si in plus ce stii tu?). Esti neutru si neatins tocmai prin prostia ta :))

Ma gandeam la asta activand la munci, desi nu sunt intr-o situatie sa necesit de asta. E ok, cam dezordine (cauta acte, fa ceva, si n-ai de unde cateodata) si ceva tras de timp specific bugetarilor. Da, ii inteleg pe aia de la privat cand stramba din nas cand aud de bugetari (desi exagereaza, ca nu toti sunt asa). Bugetarii tind sa o lalaie. Din nou nu toti, unii muncesc de le sar capacele pe salarii care nu sunt pe masura muncii lor. Eu vorbesc ca sunt unii care se duc acolo sa nu faca nimic (sau doar putinul necesar) si sa primeasca o leafa. Ca sa nu mai zic de cei pusi politic pe acolo. Statul e foarte darnic sa dea salarii tututot celor care sunt bugetari fara sa tina cont daca fac treaba sau nu.

Totusi unii privati, aia strambatori de nas, nu inteleg ca si bugetarii (aia care fac treaba) sunt necesari, caci ei pun statul in miscare (sau nu). Si bugetar e cel care primeste bani de la stat ca leafa. Asta e definitia simpla. Adica e bugetar si politistul, si doctorul, si profesorul, si casierul, si ce mai vrei tu.

Problema la stat e ca, cel putin in institutii publice, intri pe legaturi. Adica tb sa fie cineva sa te propuna acolo (si eventual sa nu fie altcineva mai cu influenta sa vrea pe alttcineva). De asta mai pica pe acolo taietori de frunza la caini. Si daca ai ceva sustinere mai de sus (si te vrea acolo adica) nici nu tb sa-ti faci griji de examen, ca cum necum il vei trece.

Cat despre alesii nostri locali, unii sunt decenti si isi fac treaba dar altii fura ca-n codru. Si noi suntem de vina. Ca suntem destul de prosti sa ii votam. Sau sa nu ne ducem la vot. Sau sa nu luam atitudine in masa. Sau sa ii lasam pe prosti sa voteze in locul nostru si sa ne decida urmatorii 4 ani. Uite, va propun sa faceti un exercitiu de imaginatie. Cati oameni cu drept de vot sunt in tara noastra (18 ani pana la adanci batraneti)? Multi, nu? Dar mai important e, cati stiu ce fac, cati voteaza logic si nu dupa emotii, pasiuni, "impresionari pozitive", cati inteleg ce voteaza si cum merg lucrurile, politic adica, in tara noastra? Cum era vorba "multi da' prosti". Astia se duc la vot, si au drept de vot. Sa il puna acolo si sa si-l exprime. Asta e targetul principal al unui politician, asta care se duce si voteaza si nici nu stie ce naiba a votam (desi el are o logica a lui, dar mai gandita prin burta, nu prin creier).

Sa luam dreptul universal la vot? Nu, ar fi prea usor, praf pus imediat sub covor. Nu e asta o solutie. Solutia e sa educam cat mai multi, in general, dar si politic (despre ceea ce scriu eu aici). Culmea nu numai oamenii fara educatie nu sunt educati, ci sunt si oameni cu educatie care nu stiu ce naiba fac. Nu e vorba de educatie de scoala. E vorba de o deschidere a ochilor, de crearea a unui prilej de a gandi la rece, logic, pe fapte (nu pe vorbe), pe realitati (nu pe wishful thinking).

Educi poporul, ai o societate mai desteapta si mai sanatoasa. Dar un poliician (sau orice "lider", conducator etc)  nu si-ar dori asta. Oamenii nu tb sa gandeasca ce fac. Ci doar sa o faca cum vor ei. Si aici e problema a doua. Concentrari de masa. Se deschid usi cand mai multi se proptesc in ea, nu cand lasi un "prost" sa o faca singur si cand nu reuseste, sa zici ca nu se poate, ca nu ai ceva face, ca esti un singur om. Suntem comozi. Nu tb sa ne unim toata populatia, doar un grup destul de mare sa nu fie ignorat sau dat pe silent imediat.

Realitataa noastra, a lumii in care traim, tot cere, din pacate, ca un om (sau cativa) sa se sacrifice (sa-si puna pielea la bataie, mai pe romaneste) ca sa puna lucrurile in miscare. Oameni curajosi zic eu cand, noi restul, suntem asa de lasi.

Dar toti vrem sa o ducem bine si sa beneficiem de fructele unei schimbari. Dar sa o faca altu, nu noi. Noi doar asteptam.

Am inceput... si am ajuns sa par serios acum. Ce vreau sa mai zic e sa nu aveti pretentii, suntem (si sunt si eu, se intelege) vinovati ptr lumea in care traim. Vina se imparte, eu asa vad lucurile. Nu poti sa dai vina in alta parte si tu sa nu te uiti la tine, sa te detasezi cumva de responsabilitate. Cand ceva nu merge, tb sa te intrebi "eu ce nu am facut bine in asta?". Nu tb nici sa fie o vina directa (asta o observam), ci una indirecta (care de obicei nu o observam la noi). Sa nu faci nimic de exemplu e tot o vina. Tot o greseala adica. Sa stai si sa suporti. Sa iti fie frica, sa fii comod, sa nu vrei... intelegeti voi. Cand cineva wrongs you de exemplu (individual, persoana la persoana, sau ca societate, grup etc) faptul ca nu faci nimic (din diferite motive, care le poti gasi scuzabile sau nu) e partea ta de vina. De asta nu cred in vinovati absoluti. In care o parte e de vina si alta e sfant.

Cum necum (nu am intentionat sa se lege sa ajunga aici, desi voiam sa scriu si despre asta), am ajuns aici. Hai sa va dau un exemplu recent din viata mea.

Am luat un telefon de pe net. Scria ca e uzat? Scria. Scria ca e codat? Scria. Am stiut asta si l-am luat. Numai dupa ce l-am luat (cu banii trimsi prin intermediul site-ului respectiv) incercandu-l, mi-am dat seama ca e mai uzat decat am crezut (desi ala a zis ca e uzat si a pus poze, care le-am vazut, logic), ca decodarea (din vodafone) costa mai mult decat am anticipat, ca bateria tine putin (ala nu a pus acolo specificatii in anunt, dar eu m-am uitat pe un site, gsmarena, si ar fi tb sa fiu mai atent), ca tb sa-mi schimb mini sim-ul in micro sim (ala mai mic). Am vb cu el prin mail sa il returnez si a fost de acord (desi nu i-a convenit, din ce mormaia acolo). Asadar fac reclamatie prin okazii (ptr ca banii sunt blocati la ei, urmand ca eu sa-mi dau aceptul sau nu, sa ii trimita) si am spus corect cum e situatia. Tipul a tacut, nu a dat nici un raspuns pe site, nici nu a raspuns pe mail (i-am mai dat un mail la 2 zile dupa reclamatie sa il atentionez ca e facuta o reclamatie acolo si sa raspunda). Dupa ce a dat okazii un raspuns (conform termenilor si conditiilor lor, ei pot opri tranzactia si trimite banii inapoi daca vanzatorul a mintit in legatura cu produsul, ceea ce nu a facut, si nu daca eu m-am razgandit) el repede raspunde pe site ca vrea sa i se trimita bani. Cand s-a vazut cu sacii in caruta a si inceput sa fie prezent.

Am gresit? Am gresit. Nu pot sa dau vina pe el, desi as vrea, si ptr ca ma deranjeaza parsivismul lui ulterior cand eu am incercat sa fiu corect si el a tacut malc.

Acum am trei posibilitati: ori ii accept propunerea, ori nu fac nimic, ori raspund de al dracu si ma opun. Oricum, eu nu am castig de cauza si cel mai probabil banii vor ajunge la el orice varianta as alege. M-am gandit astazi sa ma opun, dar as friza oarecum nesimtirea (gasind nod in papura, chiar si subtire, ca sa ma tin cu dintii - asa cum fac avocatii :)) deci as avea practica sa invat :P). Cel mai probabil nu fac nimic, daca ma suna okazii eu zic ca nu dau banii si las la latitudinea lor sa ii dea sau nu, si revand telefonul dupa daca este cazul (voi iesi in pierdere de ceva sute, dar asta e). De acceptat nu accept propunerea, poate din mandrie. Daca ar fi comunicat si ar fi vorbit (dupa email-ul ala in care a zis ca accepta reurnarea, si apoi s-a intors) as fi acceptat dar asa cum a facut-o (tacand malc) parca nu-mi vine sa o fac.

Si voila, ce am mai facut eu in ultimul timp :P Daca imi mai vine ceva in minte (si am chef de scris) voi scrie si maine. Daca nu, probabil saptamana viitoare.

Si va las cu 2 melodii:

Una in crescendo si epica (veti avea tendinta sa dati tare volumul ca mai apoi sa-l dati mai incet cand v-a creste si creste melodia :)) )


Cealalta, o melodie happy si cu energie de pe coloana sonaora a filmului Ze Fault in our Stars (pe care l-am vazut). E melodia de la end credits.


Ahh, si nu suport postarile alea pe FB facute de gagici care pun poze gen "cine te vrea e langa tine, cine nu, nu zice nimic/nu e" - in general filosofii de astea de inima franta sau de visare la iubire eterna, sau de reflectie imbuibata de sappiness. Am putea zice ca asa sunt femeile in natura lor (sappy, romantice etc) si eu sunt un magar ce nu intelege fiinta femnina, dar mi se par asa de plangarete. "O femeie adevarata..." ... va zic eu cum ar tb sa fie o femeie adevarata (dupa mine :)) se intelege - sper sa se inteleaga si subiectivismul): O femeie adevarata lasa prostiile astea de adolescenta in urma si accepta ca totul e intors cu fundul in sus si ca liniile perfectiunii unei relatii se gasesc pana la urma in imperfectiunea unei situatii (fuck me, cum am devenit asa de filosof dintrodata? :)) ) si nu se macane pe net. Hai sa o dam naibii cu suferintele, inima mea, lacrimile mele... Vei suferi si de acum incolo, numai ca de acum incolo stii ce este si esti mai tare. Stand tall si infrunta. Sau macar zi ca nu te lasi dusa, asa sa fii de-al dracu :))

Bineinteles ca sunt subiectiv si privesc dintr-o parte. Nu incerc sa-mi gasesc o scuza, numai ca nu pot scrie obiectiv. Nu cred ca e cu adevarat posibilitatea de a o face. Asa ca scriu stiind ca sunt prins in subiectivitatea asta.

Nu mi-a placut ideea asta de a cere barbatiilor de a fi puternici (ca atribut al sexului lor) si sa fii oripilata cand vezi contrariul, dar sa sustii reversul cand e vorba de femei (ca pot fi sensibile si se pot plange si etc etc). Stiu, stiu, nu e egalitate intre sexe. Numai inagalitate care ne convine, ne pica bine si ne avantajeaza in argumente. Treaba asta poarta numele de double standard. Eu cer de la tine un standard dar imi aplic mie un altul. Si la barbati e la fel. E ironic cum rahaturile cand le facem le facem la fel, dar sustinem cat de diferiti suntem.

E asa de mult si intortocheat sa vb cand e vorba de barbati si femei (dar si in alte "opozitii", de exemplu sociale sau religioase). Nu exista un adevar, nu nu exista, ci doar argumente pro si contra. Argumente care se invart unele in jurul altora si tot asa pana-ti vine sa sari pe geam de sila si frustrare.

De asta incerc nu ma mai contrazic. Chiar sa tac. Nu ajungi nicaieri. Te invarti in cerc. Tu zici una, ala zice alta, si tot asa pana la sfarsitul veacului. Nu exista o rezolutie, un punct comun (un "adevar"?) pe care amandoi sa cada de acord. E doar vorbarie in contradictoriu care pare ca nu se va termina niciodata.

Abea acum am trecut titlul sus in casuta. So... this must mean... it's the end of this post? :P Puneti Grouplove si ascultati, si lasati ce zic eu aici ptr oameni mai seriosi :P

Gimme gimme that love that I'm waiing for, yeah :))

Ma duc sa-mi fac cartofi, cel mai probabil :P

This entry was posted on sâmbătă, iulie 05, 2014 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.