Author: No One
•vineri, august 15, 2014
Abia am aflat ca tumorile alea pe care bunicul meu le are la vezica sunt maligne. Adica a avut recent a treia operatie, trebuia sa-i scoata vezica dar s-au decis din cauza inimii, a duratei operatiei (4 ore si ceva) si a varstei sa mai extirpe din nou tumorile alea nescotand vezica. A mai avut vreo 2 interventii inainte, una anul trecut parca si una anul asta. Dar am avut impresia ca sunt benigne. Parca tot timpul sunt tinut asa in ceata de maica-mea. Ma rog.

Acum inteleg ca o sa faca radioterapie si apoi va trece pe citostatice. Doctorul nu pare optimist din cate am inteles. Si maica-mea si matusi-mea vorbesc de parca deja o sa moara ("nu mai are mult/multe luni", ceva in genul asta). Nu mi se pare ok sa abordezi situatia asa chiar daca va fi sa fie asa pana la urma. Nu e negare din partea mea ci pur si simplu omul nu e mort. Traieste acum si pana in ultima clipa va trai. Nu ii pun crucea de pe acum.

Cam de trei ani are probleme cu sanatatea. Intai cu inima si acum cu tumorile. A fost un om activ fizic si a facut multe chestii la viata sa (comerciant, fotograf, in armata, sofer de camion, a mers pe motocicleta, a facut pana si un an si ceva de inchisoare ptr ca l-a turnat unu la militie), nu a baut, a fumat rar, si acum in trei ani si ceva sanatatea sa s-a deteriorat repede (ce naiba acu' doi ani tin minte ca s-a urcat pana in varful uni nuc, la 81 de ani). Nu e genul sa se planga sau sa-i fie frica  (desi sigur are supararile sale acum) si nu arata de parca ar fi bolnav, dar are cancer si inteleg si probleme ceva mai serioase cu inima (de nu i-au facut operatia aia mai lunga) si nu stim ce se va intampla.

Nu sunt genul sa devin emotional cand aflu ca cineva poate muri sau va muri. Am un soi de detasare chiar si la rude sau oameni pe care ii cunosc (dar tb sa zic ca nu am avurt multe morti pe langa mine, un bunic si o strabunica, si alti oameni cunostinte de familie). Si in cazul bunicului e la fel acum (nu stiu cum va fi atunci - sigur imi va lipsi caci e cel mai bun si interesant din toti cei patru). Eu unul, desi poate cancerul nu va da inapoi, cred ca va trai mai mult decat ii dau altii.

Am fost la el sambata trecuta si ma uitam la el cand povestea ceva si ma gandeam (nu stiam ce stiu azi) ca poate chipul acela il voi vedea intr-o zi fara suflare, fara miscare, mort intr-un costiug. Si ma uitam la fata sa si era vie, si ma gandeam ca trebuie sa apreciez clipele asta cu el, cat inca mai este cu noi. Sa ii apreciez chipul cat mai este in plin de viata. Poate pare weird dar la asta ma gandeam.

E si ceva nou ptr mine. Dar sper ca detasarea asta ma va ajuta sa nu devin prapastios (ca vai domne e pe duca) si daca va fi sa fie, imi va pastra mintea limpede ca acum.

Recunosc ca moartea lui Robin Williams m-a impresionat si pe mine. E ceva in chipul sau cand il vad acum care ma impresioneaza cumva. Like an old friend who just died. Un chip placut de om bun. Si asta face trista moartea sa.

Ce ciudat e ca abia acum ne dam seama ce impact a facut omul acesta asupra noastra. Ca e foarte apreciat, chiar si indirect, poate doar ptr felul sau de a fi, sau chipul sau cunoscut sau poate prezenta sa ca celebritate (din filme, de pe scena). De parca nu ne dedeam seama si acum brusc, cand a murit asa subit, ne dam seama de asta.

This entry was posted on vineri, august 15, 2014 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.