Author: No One
•marți, septembrie 30, 2014
Se pare ca dupa cortinele internetului au loc povesti de dragoste. Si taceri de dupa. Mai mai copii mai.

Ma surprind ca sunt cam rautacios. Poate devin un mos acrit si rautacios. Serios. Gandurile mele sunt mai rautacioase acum. Si nu cred ca vor fi luate cu lejeritate daca le spun mai clar in cuvinte. Desi as vrea sa fie luate cu lejeritate. Dar cum probabil eu nu as face asta venind de la altcineva, de ce ar face altii? Pana la urma majoritatea dintre noi suntem sensibili la cuvinte. As vrea sa nu fiu. Sa treaca pe langa mine cum trece apa din rau pe langa piatra. Stiu ca se poate. Da, se poate. In momentul in care iti dai seama ca n-au ce sa-ti faca e momentul in care devin simple cuvinte scoase pe o gura sau scrise pe o foaie.

Cica capricornii sunt cerebrali, rationali si reci. As vrea sa fiu asa. Sa am un buton pe care sa-l apas cand e nevoie. Reversul ar fi sa vrei sa simti ceva si sa nu mai poti. Uneori am senzatia ca sunt deja aici.

Stiu ca gandesc mult, dar simt ca simt mai putin. Si recunosc ma fascineaza, cumva, ideea asta de a fi clinic. De a fi oarecum rautacios, creand situatii oarecum ciudate si awkward, si aberant in ceea ce zic... Am o tendinta de a zice chestii care nu sunt exact ceea ce gandesc. Adica undeva intre ironie si serios, intre neserios si serios, intre "cred" si "nu cred" in asta. M-am simtit de multe ori la mijloc cand e vorba de ce zic, de ce gandesc, de cum ma pozitionez in ideile mele si in lume. Nu simt sa fiu intr-o parte sau alta ptr ca uneori simt ca vad din ambele parti. Ca sunt constient de ambele. De exemplu de ironia si de seriozitatea din ce zic. De exemplu iti zic ca "nothing last forever", si stiu ca e asa dar stiu ca eu vreau sa last forever. Faptul ca ascult o melodie in repeat de ex arata asta. Iti zic ca sunt un nimeni, si stiu ca sunt un nimeni si stiu ca sunt un cineva.

De asta nu-mi place imparteala in tabere. Femeie, barbat. Credincios, ateu. Ma simt la mijloc in ideile astea. Vad ca sunt caini vagabonzi agresivi si primejdiosi dar nu vreau sa-i omor. Vreau sa gasesc solutia mai grea, de mijloc. Cred ca solutiile cele mai bune sunt cele care se intalnesc la mijloc, alea grele. Ptr ca oamenii tind sa mearga spre capete. Sa simpifice solutiile. Sa faca acolo repede un rezultat, si asta e ca si cum ai pune praful sub covor. Nu, lucrurile grele sunt cand incerci sa vezi toate aspectele si sa le inglobezi pe toate, cat se poate, in solutia ta, in gandirea ta, in ideile tale. E mai usor sa aleg un capat, sa zic ceva si sa nu gandesc prea mult si la celelalte aspecte, sa fiu intr-un fel si sa nu vreau sa fiu in alt fel in acelasi timp. E mai usor ca idee dar nu pot sa o fac (adica nu e usor in sensul asta). Ma trezesc la mijloc. La "ti-as zice cate ceva ptr ca nu ma mai pot abtine dar nu vreau sa simti ce as simti eu daca as fi in locul tau si as zice asta". La "sunt asa, dar in acelasi timp cumva nu sunt". Sunt pesimist dar cumva nu sunt. Sunt dragut dar cumva pot sa fiu si rautacios. Sunt un copil dar cumva nu sunt. Nu mi-a placut niciodata cand sunt definit clar. "Esti asa". Ptr ca nu simt ca e asa simplu. E mult de explicat, cum vreau eu sa zic. M-as invarti cu cuvintele minute in sir. Sau poate sunt asa cine stie, dar eu nu simt asta. Simt ca lumea pe care incerc sa mi-o explic nu mi-o pot explica in cateva cuvinte. Cum o dau pe o parte, vad si alte fatele. Sunt constient ca ele sunt acolo chiar si daca nu le vad. E cam tampitel sa fii asa. E mai usor sa fii pe o singura idee gandire, explicatie, idee. Ma uit la politica de ex si ma mir cum poate unu sa creada in cineva si numai in ala. Eu ii vad pe toti si nu-i nici unul mai bun. Nu gasesc in nici unul ceva peste altul, politic vorbind. Stiu ca oricare va fi ales, chiar si Monica Macovei, chiar si Dan Diaconescu, chestia va merge la fel. Dar oamenii cred ca X va schimba ceva. Ca X e mai uman sau mai simpatic sau mai infipt. Poate si sa fie. La fel credeam si de Iliescu, si de Constantinescu, si de Basescu.

Ma rog am deviat. Dar daca ma intrebi sa iau o parte, si nu vorbesc numai de politica, de orice, nu pot. Nici cand vine vorba de mine nu pot. De asta zic ca ma simt la mijloc.

Mi s-a zis ca ma simt superior. Poate sunt. Ca sunt rautacios. Sunt si asta. Am rele, dar am si bune. Si invat sa tac. E bine sa taci in viata si sa vorbesti cand trebuie. Sa taci si sa te uiti la ce e in jurul tau. Sa fii atent la ce te inconjoara. In momentul in care taci vezi lucruri pe care nu le vedeai inainte. Si as vrea sa pot sa le vad si sa-mi calculez cuvintele si sa stiu ce sa zic si ce sa nu. Nu vreau sa fac rau la nimeni (desi daca mi-ai da putere as abuza probabil intr-un fel de ea) dar nici nu mai vreau sa ma expun, n-am vrut niciodata ca idee, sa fiu calculat si sa stiu in functie de situatie ce sa scot din mine si ce. Culmea e ca mi-am dorit intotdeauna sa fiu in stare sa scot din mine si m-am temut sa nu devin un om calculat cu ce scoate din el. Un oficios, un formal. Si ma vad acum in fata concluziei ca tb sa fiu oficios, formal, ptr ca daca sunt eu asa all over the place cum sunt am senzatia ca oamenii se dau pas mai inapoi. E ideea asa ca celalti te vor sigur pe tine, si placut, si amuzant, si relaxat. Asa reactionez si eu la altii. Ne apropiem de oamenii ce emana ce am zis mai sus. Dar eu nu sunt asa de multe ori, sunt mai tulbure si mai gri, cu un norisor deasupra capului. Si asta altii nu vor sa vada. Hai o data, de doua, din an in paste, dar nu frecvent. Si astfel tb sa fii oficios. To fake it. Sa pari sigur pe tine chiar daca nu esti, sa fii politicios si dragut chiar daca nu vrei, sa zambesti chiar daca nu poti. Sa fii atractiv draga. Sa te placa lumea si sa zica gagica ca esti barbatul, da barbatul, perfect. Poor us ce ne mai place sa ne pacalim.

Daca nu sunt "atractiv" e ca nu vreau sa fiu oficios. Si de obicei nu vreau sa fiu oficios. Dar voi fi.

Hmm, e 11:30 si ma oftic putin ca a trecut seara asa de repede. Maine tb sa ma trezesc la 6. Ma gasiti la Ploiesti, la Curtea de Apel. Pacat ca nu veti stii cine sunt :P

ps: stiti cat de usor e sa zici ce trebuie, ce vrea sa auda celalalt? Daca ziceti ca e greu, va contrazic. Oamenii vor sa auda ce vor sa auda. Tu doar tb le spui asta, nu tb sa faci mai multe.

Author: No One
•duminică, septembrie 21, 2014
Am scris mai mult dar am sters. Nu are rost sa supar oameni si sa fiu considerat rautacios. Nu vreau sa cad in capcana exagerarii si a subiectivismului masculin (e una si de partea cealalta, a femeilor, ptr ca pana la urma e o trasatura omeneasca si nu de sex), desi e greu cateodata. So I'll just shut up (am sters din nou, a doua oara).

Author: No One
•luni, septembrie 15, 2014
Sa-ti tii gandurile in frau, asta da "afacere" sa gestionezi. Gandurile care vin sunt ca ninjalaii in miez de noapte. Cand zici ca o sa adormi si tu, ca e totul ok si lucrurile linistite, atunci vin si ei. Vin, iti trag vreo 2 la rinichi si fug in umbrele de unde au venit.

Cel putin asa e la mine. Ma rog, simplist vorbind. Eu sunt ciuca batailor gandurilor mele. Uneori ma iau din prima si ma lasa numb si pe ganduri, zile, saptamani, alteori vin mai tarziu, mai putin intens dar intr-un du-te vino de pe azi pe maine. E ca si cum ar fi cineva la intrerupator. Pac gandul, starea, liniste, revenire, lalala zen baby, pac gandul, si tot asa. Pana se diminueaza fluxul. Si atunci ramai cu ciochilia lor si un gust amar.

Ma astept sa vina si simt ca daca vor veni nu vor veni azi. Nici maine. Vor veni peste un timp in momente de dialoguri si mici indoieli. Totul peste senzatia ca "now if it is set in motion it won't stop, I won't stop". Ma rog, aberez si eu. Nu are cine stie ce sens daca nu intru in detalii, in gandurile mele, si daca nu le asez aici.

I'm too old ca sa ma mai comport ca un adolescent si sa fac declaratii transante si inflacarate. Sa ma zic si sa le zic. Stiu destule despre mine, si in acelasi timp nu sunt sigur (sau nu vreau sa fiu sigur) in altele, incat sa stiu ca nu e nici neagra, nici alba. Ca nu pot sa trag o linie si sa zic asta e asa si asta e asa.

Don't think too much and maybe you won't fall into it. Don't think too much and maybe you'll live long enough to become the villain. Ptr ca asta e una din dilemele mele. Deschizi prea mult usa si devii vulnerabil, o tii prea inchisa si te abrutizezi, risti sa nu mai simti nimic. Risti sa pierzi. Si in una si in alta.

Vedeti voi, am 29 de ani si in viata mea limitata totusi am ajuns in anumite puncte. Am un fel de dread de a cunoaste oameni, de a avea o relatie cu ei ptr ca pana la urma se termina. Incepe mai bine sau mai rau, atinge un apogeu (un soi de the best it can be), si pe urma o ia usor (sau mai repede) la vale, iar la sfarsit liniste, cum facea Kevin Spacey gestul ala cu mana din The Usual Suspects la interogatoriu, nu mai e nimic. Si poate dura legatura cu acest om, zile, saptamani, luni, ani. Si pe urma acolo, dupa, nu mai e nimic. Tu te duci pe drumul tau, persoana cealalta pe drumul ei.

E greu sa pastrez oamenii langa mine, si e greu sa gasesc pe cineva cu care sa ma potrivesc. De fapt sunt nemultumit ca nu pot atinge acel punct, de a ma potrivi ca lumea cu cineva. E intotdeauna o defazare, o senzatie ca lucrurile nu se potrivesc cum trebuie. Si ma simt prins in punctul asta, cand parca sunt constient de mersul lucrurilor. Mersul lucrurilor, adica: nu va niciodata asa bine cum imi doresc, si ce incepe se si termina.

Si sunt mai greu de abordat, si nu mai sunt asa receptiv, si am si partile mele de vina, si nu vreau sa ma simt vinovat ptr defectele mele, si, si, si. As vrea sa ma pot retrage intr-un colt, sa ma hranesc din chestii solitare si sa fiu multumit. Sa ma simt satisfacut. Si sa nu mai trec prin acest motion de a cunoste pe X, de a spera ceva, de a nu fi ce vreau sau de a nu merge bine si de a simti la un moment ca nu mai e cale de intoarcere (desi teoretic tot timpul e, dar ptr mne e un fel de tipping point). Si stiu de cele mai multe ori ca daca nu mai zic nimic, nici cealalta persoana nu mai zice ceva. Si desi mi-as dori, chiar daca ar face-o s-ar lovi de un zid la mine, de o mica raceala, de o lipsa de interes si de a ma mai deschide. Tin minte ca am patit si eu de la altii asa si stiu ca si eu am facut la altii asta la randul meu.

Am tendinta de a vrea sa spun despre mine, fie aici pe blog, fie cuiva. De a nu ma mai opri. Si simt o nemultumire ca nu ajung la un punct de satisfactie, ca din contra fac lucrurile mai dificile tocmai introducand detalii personale si subiective despre mine. Simt o nemultumire cand simt ca tb sa nu mai zic despre mine doar ca sa creez o imagine in care eu sunt normal, in care nu mai tb sa explic ce zic despre mine, de ce e asa. Ma streseaza explicatul asta. Ptr ca o data ce zici ceva despre tine, tb sa explici. Si pe urma ma simt ori vinovat de cum sunt eu ori agasat de ipostaza de a explica, de a da cu subsemnatul. De ce e asa, de ce esti asa, de ce nu faci asa, de ce esti cum esti.

As vrea sa pot trai singur (la nivel personal, ca in societate vb si tii legatura cu diversi oameni) fara sa simt nevoia de a interactiona, de a vb cu cineva, de ma povesti, de a cauta pe cineva cu care ma potrivesc.

Scriu de 5 ani si inca nu pot pune punctul pe i cand e vorba sa exprim ceva. Devin din ce in ce mai constient de asta. Mi-e greu sa intru in miez ptr ca sunt atatea lucruri de zis, atatea detalii de dat, atatea explicatii de explicat. Uite, asta e cel mai clar paragraf din toate de pana acum. Sunt atatea lucruri de zis ptr ca eu nu sunt unidimensional si am diferite dimensiuni, diferite unghiuri si diferite pozitii, uneori chiar care intra in conflict unele cu altele. Nu e simplu sa zic "eu sunt asa", cand totul e interconectat, cand ceva rezulta din ceva si cauzeaza altceva. Nu e simplu sa zic ca "eu sunt asa", ptr ca nici eu nu mai stiu uneori cum sunt. Uneori simt ca am o o idee ca mai apoi sa zboare pe geam. Si nu-mi place cand cineva isi da cu parerea despre mine (tu esti asa, tu faci asa) ptr ca mai mult ma baga in ceata, imi creaza incertitudini. Mi-as dori sa nu fiu asa constient de mine, de persoana mea. Si implicit sa nu trebuiasca sa o explic sau sa ma simt vinovat ptr ea. As vrea si eu sa ma ia cineva asa cum sunt si sa nu mai adauge nimic. Sa zica "fine, esti asa cum esti si eu nu am nimic impotriva, fii asa cum esti". Dar asta e un deziderat utopic. Fiecare privim lumea prin ochii nostri si pe altii prin noi. Si eu si voi, si ei. Si cainii si purceii.

Postarile mele n-au final si n-au concluzii caci de cele multe ori ajung cu totul in alta parte decat unde intentionam. Sau pur si simplu merg asa pana nu mai am chef sa scriu, de fapt pana cand ma opresc ptr ca mintea mea incepe sa incetineasca. Scriu cuvinte si cuvinte, vrute si nevrute si spun bucati din ce vreau sa zic. E un fel de "so close, yet so far". Plus ca uit de la mana pana la gura in timp ce scriu (sau gandesc).

Scriu si scriu si simt o nevoie imperioasa de a scrie desi nu pot lega nimic concret (asa mi se pare mie).  Simt atractia de a scrie, de a deschide pagina asta si a scrie. Ce? Cine naiba mai stie. Scriu. Si uneori simt ca scriu degeaba. Ca nu are sens. Sa nu aduce nici o satisfactie revelatoare. Nu e ca si cum scriu postarea to rule them all si apoi ma retrag in glorie. Nu ajung acolo. LE: E ca picatura aia chinezeasca care nu se mai termina.

Scriu sa ma descopar, vb cu oameni, si uneori nu-mi place ce descopar. Si ce descopar e oare adevarat? Sau e o faza subiectiva? Poate ma insel. Sau poate e adevarat.

I am a burned out soul, in a way

Cred ca incerc sa comunic si sa ma comunic. Si ajung in acelasi punct in care sunt numai eu. Si putem sa zicem ca e vina mea, ca nu e, ca bla bla bla, you know the drill.

Uite ca am gasit si titlul. Cam asa este. La sfarsit revii la tine, ca si cum te-ai trezi singur intr-o casa. E o idee mai veche de a mea ca unele lucruri in viata le traiesti numai tu cu tine. Restul isi traiesc vietile lor in alta parte. De obicei persoana ta interioara o traiesti numai cu tine. Sa zicem ca persoana ta exterioara o traiesti cu altii.

Well, o sa tac din gura si nu o sa mai scriu. Si o astept sa scrii. Si stiu ca nu o vei mai face ptr ca am mai intalnit situatii de astea si toate s-au terminat in tacere. Stiu ca situatia e generata de mine, sau mai bine porneste de la mine (ptr ca nu voi mai scrie) si o voi face anyway (am facut-o si in alte dati cu alte persoane). Culmea vreau sa-ti calci pe inima (nu o vei face) asa cum am vrut si de la altii. E ciudat sa stiu ca eu pun lucrurile in miscare si sa stiu ca cel mai probabil se va termina in tacere. Iar daca nu azi (cumva vom mai tine legatura ptr putin timp), probabil maine. De fiecare data cand am facut asa, asa s-a terminat. Si recunosc ca o fac si dintr-o nemultumire (in cazul asta, in altele e razbunare), si din resemnare, si din nevoia de a mi se da atentie (prin golul pe care-l creez prin tacerea mea). Oare sunt asa de important ptr tine sa iti calci pe inima? Probabil pe partea cealalta e o chestie similara ("oare sunt asa de importanta inca sa mentii legatura"). Si toata lumea tace si nu mai ramane nimic.

Incerc sa vorbesc despre mai multe in postare si despre nimic. Ma rog, ce-si face omul cu mana lui (eu adica) de aia moare.

Author: No One
•luni, septembrie 08, 2014
Ce nu-mi place pe FB e insistenta unora pe care o au pe langa un subiect. Nu iti place religia, o consideri un mare cretinism si pe credinciosi niste mari natafleti. Nu esti de acord cu ice bucket challange. Nu vrei sa faci copii, sa te casatoresti, sa slabesti bat si te fut altii la cap sa faci astea. I get it. Acum nici eu nu vreau sa se repete pe feedul meu acelasi mesaj de n ori. Stiu, se creeaza un moment de obsesie pe o idee. Si eu am de astea. Dar e de ajuns sa o zici o data, de doua si apoi sa mergi mai departe. E de ajuns ptr mine :P

Ma gandesc ca si eu ma repet ca o moara stricata uneori. Cel putin asa am senzatia despre mine. Va rog sa nu-mi confirmati asta :)) Nu-mi pica bine cand mi se confirma niste concluzii despre mine. E de ajuns sa le stiu eu si sa cred ca poate, poate nu e asa.

Unfinished businesses. Or businesses I should start. La asta ma gandeam asta. Ar tb sa incep sa fac chestii si termin altele.

I should really call it a night but...


Author: No One
•duminică, septembrie 07, 2014
Din cand in cand ma trezesc cu gandul ca vreau sa am mai multi bani. Adica atunci cand vreau ceva si nu-mi permit pe moment, sau tb sa-mi strang bani si sa astept o perioada, sau o cheltuiala constanta care vad ca nu o pot sustine constant.

Acum 2 lucruri:

Vrei mai multi bani? Work harder, study harder. Fii determinat, fii serios. Nu fii comod. Fii descurcaret, fii intotdeuna in cautare de ceva mai bun. Ca sa castigi mai bine nu tb sa te multumesti unde esti si tb sa ai tot timpul determinarea de a ajunge unde vrei. Adica sa nu te delasi.

Dar nu tine numai de muncit mult. Tine de oportunitati, de noroc, de personalitatea ta si ce vrei sa faci. Daca va uitati in jurul vostru oamenii fac diferite lucruri si sunt in domenii diferite. Unii sunt multumiti unde sunt sau ce fac, altii nu sunt. Unii sunt multumiti cu cat castiga, altii nu sunt. Nu toti ne raportam la munca noastra la fel. Si nu toti muncim si castigam la fel (desi sincer imi doresc ca toti oamenii ca castige destul ca sa poata trai decent).

How much is enough? La bani ma refer. Ce cheltuieli sunt necesare si ce cheltuieli nu sunt neparat necesare? Hai sa ma intorc la mine. Ce vreau eu sa iau si sa am cu mai multi bani sunt lucruri absolut necesare? In general nu. Adica pot trai si fara ele. Si cred ca majoritatea sunt ptr fun nu ptr supravietuit. Si totutsi le vreau si vreau banii ca sa le vreau. E, probabil, consumerism 1 on 1. Adica pot trai si fara ele dar am imboldul ala de a le vrea. Nerabdarea aia. Uneori "acum".

Vreau sa castig mai bine si din motive mai "serioase". Am un salariu mic si stiu ca nu ma pot descurca financiar daca as sta in chirie, nici macar in orasul unde stau. Am garsoniera in alt oras pe care am inchiriat-o si stau la ai mei aici. La o adica imi permit sa o vand pe aia (sau sa ma mut acolo daca gasesc ceva acolo) si sa-mi iau una aici. Ce vreau sa zic e ca am o siguranta. Dar salariul e mic. Si tb sa trag tare cativa ani sa ma mai ridic (vreau sa ajung si in Bucuresti daca se poate ptr ca orasul meu nu ofera oportunitati cine stie ce). Tb sa trag tare si nu stiu daca o sa o fac ptr ca nu sunt invatat asa. Sunt cam comod din fire. Sunt serios in ceea ce fac dar comod. Si ca sa ai mai mult tb sa nu fii comod. Si sa fii determinat si sa nu te delasi la mijlocul drumului. De fapt sa nu te delasi niciodata. Sa fii determinat si tenace.

*Am scris titlul* Tb sa intelegeti ca nu vreau sa imi cada bani in poala asa pe ochi frumosi sau pe nimic (cum poate reiese din titlu). Ptr majoritatea dintre noi nu merge asa. Nu cer ca un copil fandosit dar sa nu fac nimic in sensul asta. Doar imi exprim niste ganduri aparute in ultimul timp. Niste ganduri care nu erau asa reale acum 2 ani sa zicem. Si inainte imi doream bani dar acum parca sunt mai concrete, mai reale gandurile.

Nu sunt o persoana materialista dar ma trezesc in ganduri materialiste cateodata.

Author: No One
•joi, septembrie 04, 2014
Azi am avut treburi work related prin oras si dau de o fosta colega de facultate pe strada. Ma uit la ea, o recunosc, o salut. Ea nu se opreste locului (eu m-am oprit), ci doar incetineste si trece pe langa mine salutandu-ma (ptr ca am salutat-o eu, ca daca nu o faceam zbura pe langa mine ca o vrabiuta), o intreb ce face (ea tot se misca), "ma duc la mall" (parca asa a zis), "te duci la evidenta persoanelor?" o intreb, "da" zice, "si eu tocmai de acolo vin", vad ca da sa mearga (cum am zis nu s-a oprit din mers si acum deja trecuse de mine si se uita inapoi) si vrea sa se intoarca la drum, ma intorc pe drumul meu si eu si ii zic "salut". nu raspunde (deja se indeparta fata dar eram si eu cu spatele la ea).

Nu m-a suparat dar asa o ciudata faza. E prima data cand mi se intampla ca pur si simplu pe fata cineva sa treaca pe langa mine si sa nu vrea sa se opreasca. Adica te opresti si tu acolo de complezenta si schimbi 2 vorbe. Ea nu.

Ne stiam din clasa dar eram prin grupuri diferite. Nu am avut nici un conflict cu ea. Nu e ca si cum ar fi avut ceva cu mine, ca am deranjat-o vreodata. Doar ne salutam pe atunci si cam atat.

Mah si eu care credeam ca sunt ala rece cu oamenii :)) Nush. M-a frapat cat de pe fata a fost ca nu a vrut sa se opreasca sau sa scoata o vorba. Eu chiar si cu persoanele ce nu le inghit, daca ma intreaba ceva de buna ziua ma opresc si le zic (desi vreau sa scap de langa ele).

Am vazut ca s-a ingrasat caci avea poponetul mare.

In alta ordine de idei, mai tarziu cand eram in microbuz (fac naveta de la oras, unde stau, la munca) un copil era entuziasmat si canta "Mergem la ţală la mămăiţa. Mergem la ţală la mămăiţa. Mergem la ţală la mămăiţa". Incepea tare si cu fiecare propozitie zicea din ce in ce mai incet :)) Era enervant dar si amuzant in acelasi timp. Mi-a placut entuziasmul sau. Abia astepta, se bucura ca un copil, sa ajunga la bunica sa.

In rest ma mai topesc in tristeturi throughout the day. Stiu de la ce mi se trage (am si fost scos din ritmul meu de viata printr-o intamplare la care m-am dus) si astept sa se aseze usor gandurile inapoi in cutie.

LE: mi-ar place cand termin cu blogul de tot sa imi printez toata postarile si sa le pun fila cu fila. Si slava domnului am ce sa adun caci am scris mult in acesti 5 ani.

Cel mai probabil voi termina cu blogul de tot atunci cand viata mea se va schimba in asa masura incat sa fiu prea multumit si fericit ca sa mai scriu aici. Si sa am timpul mult prea ocupat. Dar asta (ambele) nu va fi prea curand :)) Atunci, m-a gandit eu, o sa zic ca am terminat, las un timp (sa stie lumea ca mi-am luat lumea in cap definitiv :)) si ca nu voi mai fi aici) si imi voi posta userul si parolele de aici, de pe FB, Twitter si de unde imi mai vine mie. Acum e doar o idee asa razleata in capul meu. As fi curios sa vad cat rezista neatins blogul sau FB, si ce se va face cu/pe el.

Author: No One
•joi, septembrie 04, 2014
Uneori ma mai gandesc sa deschid din nou comentariile aici (din nevoia de a comunica) dar ma conving de fiecare data sa nu o fac. Am luat legatura (in general virtual, dar de 2 ori si face to face) cu persoane care ma citeau si au comentat la mine, iar acum, din varii motive, nu mai tinem legatura. Nu mai vreau sa trec prin ciclurile astea.

Nici eu nu prea tin oamenii aproape, mai ales acum. So that's that.

Am adormit la 23 si ceva si m-am trezit la 1 si ceva si am facut greseala sa stau la calculator vreo jumate de ora in loc sa ma culc imediat. Asa ca acum nu mai pot sa adorm. E 4:30 btw.

Author: No One
•miercuri, septembrie 03, 2014
I just hate people or the world a little bit tonight. Or something. It will pass.

De la niste sms-uri neraspunse.

ps: a doua seara de Sweater Weather

Author: No One
•marți, septembrie 02, 2014
Scrisa pe FB

Nu cred ca tb sa ceri nimanui sa se schimbe. Ori il/o iei asa ori spui pas si gasesti ceea ce cauti.

ps: eu unul cred ca omul se schimba numai daca el vrea. tb sa vina din el. daca nu vine de acolo tu nu ai ce face. nu se va schimba.

pps: si ar tb sa o faca ptr sine, nu ptr altii. ptr ca atunci cand altii nu ma sunt tot ce ai schimbat se va pierde.

*

In alta ordine de idei imi imaginez acum ca daca ar veni la mine o tipa frumoasa si care m-ar place i-as zice sa gaseasca pe altcineva mai bun. Nu stiu ce ar putea avea de la mine. Da, sa zicem ca sunt dragut, simpatic (ma rog :)) ), si alte chestii de astea dulci dar nu am ce oferi intr-o relatie. Just a trainwreck of a relationship waiting to happen.

O relatie nu se tine cu zambete si funny lines, asta poate tine la inceput cand totul e roz. Dupa tb sa ai si tu niste calitati ca relatia aia sa ramana in picioare.

Titlul e random de ce am scris dar imi place cum e, mai ales ca s-a cam racorit in ultima vreme (nu insa de pulover).

LE: asta ascult acum (atunci, ptr voi :P). in ripit.


Author: No One
•luni, septembrie 01, 2014
Vorbeam azi cu o colega de servici si din vorba in vorba am ajuns sa-mi amintesc anii cand m-am dus in tabara. Am fost numai in doua tabere, dupa clasa intai si dupa clasa a treia., si imi aduc aminte de ele de parca ar fi fost acum 10 ani. In caz ca nu stiti varsta mea, atunci va zic ca de atunci au trecut 21, respectiv 19 ani.

Imi amintesc unele momente clar. Clar clar. Acum amintirile au gust dulce caci au trecut atatia ani dar atunci nu ma simteam in largul meu acolo. Am fost o persoana retrasa si introvertita de atunci. Recunosc adultul ce sunt acum in copilul de atunci. Nu m-am debarasat de unele lucruri. Asta are o insemnatate ptr mine ptr ca daca timp de 20 ani unele lucruri au ramas la fel in esenta, atunci cel mai probabil si peste 20 de ani unele lucruri o sa ramana la fel.

Parca e o linie (anumite elemente din personalitatea mea si din felul meu de a fi) ce trece prin toti anii mei si ii leaga in niste caracteristici comune. Ceea ce am fost atunci, sunt si acum, si probabil voi fi si pe viitor. Capacitatea mea de face 90 de grade e aproape inexistenta. Unele chestii raman cu mine. Au fost, sunt si vor fi.

Ce ciudat e sa constat ca eram constient de fete, de sexul opus, de atunci. Esti constient si te raportezi altfel la ele. Le percepi altfel. Altfel as in ca "ea", ca "ele".

Parca as mai vrea sa scriu ceva dar nu mai am ce. Nu de atunci ci asa in general. Sa mai scriu putin, sa mai continui putin postarea.

Va zic, voi nebunilor care va incapatani sa ma mai cititi, sa nu va entuziasmati ca scriu des acum (parca 3 postari in 3 zile). Nu se stie cand iar nu mai scriu nimic. Fiti mai circumspecti :P

Cred ca am pus-o la o postare anterioara, dar de vreme ce o ascult acum o pun din nou aici.


ps: :)) imi dau seama ca "acum" e de fapt "atunci" ptr voi :P

pps: se pare ca scriitorul e singurul care traieste prezentul a ceea ce scrie

ppps:
We were young and drinking in the park
There was nowhere else to go
And you said you always had my back
Oh but how were we to know?

Author: No One
•luni, septembrie 01, 2014
I don't know. Voi vedea ce voi face pe viitor. Vreau sa mearga bine, nu sa trebuiasca sa ma ajustez in minus. Sa n-ai ce face si sa zici "asta e" si sa incerci sa te adaptezi la asta. Se poate face, tot timpul te poti adapta, chiar si cand e in minus, cand traiesti un moment mai prost (cu, poate, revertebratii in viata ta in viitor), dar nu vreau asa. Ce sper eu e sa nu am aceste revertebratii, sa nu fie chestia la care ma gandesc.

Vom vedea.

ps: darkleya a disparut cu tot cu mail. Poate nu trebuia sa-i zic numele aici dar nu vreau acum sa vb cu "cineva" si sa ma fac ca nu e nici un nume acolo. Am schimbat cateva vorbe pe net acum ceva timp (LE: de fapt sunt 2 ani de atunci) si am sfarsit sa nu ne mai intelegem si n-am mai comunicat. Am eu ce am cand nu ma inteleg cu cineva si nu mai vorbim. Ma apuca sa ma iau la hartza cu persoana aceea dupa ceva timp (saptamani, dar in general luni). Imi ramane pe minte senzatia aia de neintelegere si de incheiere abrupta. Si de repros si de a (ma) explica. Si de dorinta de a ma certa, de a fi enervant doar ca sa vorbim (si sa ma refulez). Patesc asta cand nu mai sunt in termeni buni cu cineva si nu mai vorbim. Simt nevoia sa vorbesc din nou cu persoana aia desi stiu ca nu e bine si pur si simplu e stupid. Stiu ca voi fi rautacios (desi printr-o absurditate imi doresc ca persoana aceea sa treaca peste asta in momentul ala, ceea ce e, cum ziceam, stupid - cine ar face asta? sau ar suporta asta? e si normal sa nu o faci). Nu stiu cum sa-i zic ca e. Probabil "obsesie de a vorbi cu cineva cu care ajung sa nu ma inteleg sau care ma enerveaza". Desi "obsesie" e prea mult. Sunt mai mult momente in care pic si peste care de obicei trec peste. Uneori cand nu o fac si sunt intr-un moment "what the heck" (care de obicei il regret dupa - vreau sa fac mesajul sa dispara si ca eu sa-mi fi vazut de treaba mea) mai las un mesaj. Am facut-o foarte rar si cred ca de cele mai multe ori am fost ignorat. De obicei tin ca dupa ce nu ma mai inteleg cu cineva sa tai caile de acces la acea persoana ca sa nu incerc sa vb cu ea si sa fiu artagos si rautacios (dar si ca un soi de "pedeapsa" ptr pers aia). "Vede-ti de treaba ta" imi zic, "lasa omul in pace" imi zic, "treci peste" imi zic. E weird sa ma infranez sa nu zic ce vreau sa zic (si sa ma cert si pe deasupra) dar stiu ca nu e bine daca fac asta si ca asa cum nu vreau asta de la cineva, nici eu nu ar trebui sa fac asta catre altcineva.

pps: pana in ps (ce am scris sus de tot) se leaga de postarea anterioara.