Author: No One
•joi, septembrie 04, 2014
Azi am avut treburi work related prin oras si dau de o fosta colega de facultate pe strada. Ma uit la ea, o recunosc, o salut. Ea nu se opreste locului (eu m-am oprit), ci doar incetineste si trece pe langa mine salutandu-ma (ptr ca am salutat-o eu, ca daca nu o faceam zbura pe langa mine ca o vrabiuta), o intreb ce face (ea tot se misca), "ma duc la mall" (parca asa a zis), "te duci la evidenta persoanelor?" o intreb, "da" zice, "si eu tocmai de acolo vin", vad ca da sa mearga (cum am zis nu s-a oprit din mers si acum deja trecuse de mine si se uita inapoi) si vrea sa se intoarca la drum, ma intorc pe drumul meu si eu si ii zic "salut". nu raspunde (deja se indeparta fata dar eram si eu cu spatele la ea).

Nu m-a suparat dar asa o ciudata faza. E prima data cand mi se intampla ca pur si simplu pe fata cineva sa treaca pe langa mine si sa nu vrea sa se opreasca. Adica te opresti si tu acolo de complezenta si schimbi 2 vorbe. Ea nu.

Ne stiam din clasa dar eram prin grupuri diferite. Nu am avut nici un conflict cu ea. Nu e ca si cum ar fi avut ceva cu mine, ca am deranjat-o vreodata. Doar ne salutam pe atunci si cam atat.

Mah si eu care credeam ca sunt ala rece cu oamenii :)) Nush. M-a frapat cat de pe fata a fost ca nu a vrut sa se opreasca sau sa scoata o vorba. Eu chiar si cu persoanele ce nu le inghit, daca ma intreaba ceva de buna ziua ma opresc si le zic (desi vreau sa scap de langa ele).

Am vazut ca s-a ingrasat caci avea poponetul mare.

In alta ordine de idei, mai tarziu cand eram in microbuz (fac naveta de la oras, unde stau, la munca) un copil era entuziasmat si canta "Mergem la ţală la mămăiţa. Mergem la ţală la mămăiţa. Mergem la ţală la mămăiţa". Incepea tare si cu fiecare propozitie zicea din ce in ce mai incet :)) Era enervant dar si amuzant in acelasi timp. Mi-a placut entuziasmul sau. Abia astepta, se bucura ca un copil, sa ajunga la bunica sa.

In rest ma mai topesc in tristeturi throughout the day. Stiu de la ce mi se trage (am si fost scos din ritmul meu de viata printr-o intamplare la care m-am dus) si astept sa se aseze usor gandurile inapoi in cutie.

LE: mi-ar place cand termin cu blogul de tot sa imi printez toata postarile si sa le pun fila cu fila. Si slava domnului am ce sa adun caci am scris mult in acesti 5 ani.

Cel mai probabil voi termina cu blogul de tot atunci cand viata mea se va schimba in asa masura incat sa fiu prea multumit si fericit ca sa mai scriu aici. Si sa am timpul mult prea ocupat. Dar asta (ambele) nu va fi prea curand :)) Atunci, m-a gandit eu, o sa zic ca am terminat, las un timp (sa stie lumea ca mi-am luat lumea in cap definitiv :)) si ca nu voi mai fi aici) si imi voi posta userul si parolele de aici, de pe FB, Twitter si de unde imi mai vine mie. Acum e doar o idee asa razleata in capul meu. As fi curios sa vad cat rezista neatins blogul sau FB, si ce se va face cu/pe el.

This entry was posted on joi, septembrie 04, 2014 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.