Author: No One
•duminică, octombrie 19, 2014
I had 2 shitty days.

Ieri am mancat doar niste biscuiti de dimineata la servici si pe urma nimic pana am ajuns acasa (la aproape 3). Ptr ca n-am mancat si ca am stat acolo toata ziua la calculator incepuse sa ma doara capul. Word of advice: daca te doare capul si nu ai mancat nimic de multe ore, atunci de la asta ti se trage. Eat. Eu am mancat niste supa, m-am culcat (ca eram obosit si voiam sa stau in pat de la durerea de cap) si apoi cand m-am sculat (durerea nu trecuse) am luat niste aspirina si mi-am comandat niste pizza. Dupa ce am mancat pizza (mancare mai "cu greutate" decat supa) mi-a trecut si capul. Si am stat, ptr ca ma simteam bine si ptr ca nu voiam sa ma culc, pana la vreo 4 si ceva de dimineata.

Azi m-am sculat la vreo 2-3 dupa amiaza. Cu o mica durere de cap care a crescut in timp. Am amncat ce am gasit in casa si in seara asta luat niste Paduden. Pa durere :P

De ce shitty? Ptr ca m-am simtit obosit, cu discomfortul durerii de cap, ca o leguma prin casa si mi-am amintit de niste vremuri de mai demult. Zilele astea mi-au amintit de zilele alea. Cumva am trait din nou (injumatatit totusi) ce am trait atunci. Mi-am adus aminte cum era.

Bine, durerile mele de cap sunt annoying dar usoare, de obicei o combinatie de nemancat si stat prea mult la un monitor (obosit ochii - ca sa intelegeti durerea e deasupra unui ochi de obicei). Dar uite, imi momente de astea imi dau seama prin ce trece maica-mea ale carei dureri de cap sunt adevarate migrene. Sau mai rau, durerile date unui om de o boala. Sa zicem mersi ca suntem sanatosi si sa fim mai intelegatori catre altii.

Devin parca mai putin rabdator cu oamenii. Am mai zis asta pe aici. Adica mai dai sanse, mai ai rabdare cu cineva, iti dai interesul, arati ca te implici prin faptul ca ramai pe acolo, chestii de astea. Eu... ehhh. Nu mai am rabdare sa ma mai lungesc. Nu-mi place ceva, nu merge ceva, gata. Zic asta ptr ca face dificil ptr mine de crea o prietenie cu cineva, sau o relatie cu femeie. Ptr ca nu mai vreau sa trec prin macinatul acela pana iese ceva. Daca iese ceva. Si ptr ca vreau sa ma protejez. Ptr ca gandesc mult si nu vreau sa ma mai simt vinovat sau aiurea sau sa imi fac critica ca e bine sau nu, sau mama ma-sii. Cred ca uneori acceptam mult bullshit in viata noastra de la altii si nu zicem nimic. Sau suntem prea permisivi, iertam prea repede sau dam sanse prea multe. Nu stiu unde e limita, unde sansele se termina, unde tu tb sa insisti intr-o relatie cu cineva, unde sa zici pas, cat sa suporti ceva, cat de intelegator sa fii, cate sanse sa dai, daca gresesti cu o atitudine prea stricta sau nu. Daca lasi prea mult de la tine, la un moment dat te va frustra unde te afli, daca esti prea strict, poti indeparta oamenii. Ma rog, parca am mai scris cuvintele astea :P Vreau sa se simta ca nu vreau sa accept multe si nici ptr mult timp si totusi ma gandesc cat de inaccesibil devin.

Devin si pretentios. Simt ca (vergula) caut anumite chestii. Dar oamenii sunt oameni, nu vin la pachet numai cu ce vrei tu. Si cum am zis pot fi dificil. In sensul ca e greu uneori sa te intelegi cu mine. Cred ca si faptul sunt putin in afara societatii, mai degraba ca sunt undeva la marginea ei (desi traiesc in ea) social vorbind, isi are aportul. Ma rog, nu vreau sa dau o impresie gresita, ca as fi dus :)) Numai ca interactiunea mea cu oamenii nu cea mai "normala" (asa cum simt si vad eu la mine). Mneah, ma complic in vorbe.

Cum sa dau un exemplu de mai putin rabdator? Adica daca cunosc pe cineva, daca nu-mi convine ceva, nu-mi place ceva, nu ne intelegem, sunt mai putin inclinat sa mai incerc sa fac ceva. In sensul asta. Si nici nu mai am un interes ptr oamenii din jurul meu. Sau o curiozitate. Pot sa ma inteleg bine cu cei din jurul meu, dar nu ma intereseaza despre persoana aceea, sa stiu despre ea de exemplu. Mi-e indiferent. Pot sa ascult, pot sa fiu empatic, pot sa ajut, sa fiu dragut, dar povestea ei nu e ceva ce simt nevoia sa o stiu. Nu am curiozitatea asta, asta vreau sa zic. E data si de faptul ca am probleme cu auzul pe de-o parte si ca sunt retras ca persoana pe de alta. Interesul meu se retrage in interior si nu iese in exterior.

Probabil asta inseamna cand citeam ca (vergula) capricornii sunt reci. Emanam un soi de raceala, de distantare. Presupun. Si nu pot sa zic ca eu sunt template-ul ptr zodia mea :P Doar imi place ideea ca ma pot regasi ca trasaturi in asta.

Am recitit postarea (ptr eventualele greseili de scriere) si habar n-am de ce scriu pe blog. Ma ajuta cu ceva? O fac ptr a fi citit? Dintr-o anumita obligatie? Catre cine? De ce scriu? Sincer, nu stiu nu ptr ca nici una n-ar fi adevarata, ci ptr de cand scriu am trecut prin atatea pareri si interpretari de ce scriu pe blogul asta. Si uite ca ma incapatanez sa o fac. Incapatanez... E inspre binele meu, adica imi aduce un bine? Sau, din contra, nu-mi aduce nici un bine? Dupa un timp, dupa atatea intrebari, iti vine sa nu-ti mai pui nici una. Sa nu stii. Asa ca scriu, desi nu stiu ce beneficiu imi aduce, sau daca o fac doar din incapatanarea de a continua.

I don't tell stories, I just write thoughts.

This entry was posted on duminică, octombrie 19, 2014 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.