Author: No One
•marți, noiembrie 25, 2014
Sunt prea batran ca sa-mi mai promit lucruri. Sunt ca barbatul ala care-i promite domnitei sale ca se va schimba. Acum domnita stie ca promisiunile sale nu se vor fructifica nici data viitoare, nici alta data.

ps: da, ascult acum aceasta melodie pi ripit. Ironia situatiei e titlul ei


le: anii sunt prost trecuti de statistica bloggerului de vreme ce am inceput sa scriu din iulie 2009 (am cateva postari din 2006-2007), dar poza e pusa aici ptr graficul in sine nu ptr ani. si inca un lucru, vedeti ce blog e al treilea loc la surse de trafic? :P (eh, e un *wink* catre cineva, daca citeste asta) urmatoarele 2 bloguri sub acesta sunt inca doua bloguri care nu mai sunt. asa-mi dau seama ca am 5+ ani de blogging. bine, gladiola (nr. 2 ca sursa) e si mai "batrana" decat mine :)). scrie din 2006. niste incapatanati.

erau alte vremuri atunci cand scriam in primii mei ani. si eu eram altul.


si da, si Miley va imbatrani la un moment dat
Author: No One
•miercuri, noiembrie 19, 2014
Ce stupid e sa citesc oameni pe net cat de multe sperante naive isi pun in Iohannis. De parca a venit Mesia. Si la fel stupid sa vad oameni care si-au pus speranta in Ponta si chiar cred in asta.

Parca asist la o mascarada, parca nu am oameni in fata, nu oameni cu un anumit nivel si o anumita educatie asa cum as vrea sa cred de la tineri. Parca vad copii de 5 ani.

Pana si eu sunt naiv sa cred ca toti de pe net vin din aceeasi oala. Ce scoate netul la iveala nu sunt oamenii cu aceleasi opinii cu noi, nu, aceia ii avem langa noi, ci ne deshide ochii la cat de diferiti suntem, cat de diferit gandim si rationam. N-as putea sa-i zici un soc dar e ceva pe acolo. O revelatie ca altii nu vad lumea asa cum o vad eu, ca ei nu sunt ca mine, si nici ei intre ei nu se aseamana. O revelatie care-mi da o stare ciudata. Parca suntem din aceeasi specie, 2 maini, 2 picioare, un cap si o inima si totusi nu e nimic intre noi. Insulite de oameni, masate dupa convingeri cu mare de apa intre ele.

Imi vine sa tac. Daca ma intrebi cu cine am votat o sa tac. Daca imi zici de Ponta o sa tac. Daca-mi zici de Iohannis o sa tac. Ptr ca nu stiu ce grozavie o sa descopar in fata mea. Si nici nu vreau sa imi spun parerile. Atat imi mai trebuie, sa ma lovesc de realitatea asta stupida in care sa ma justific si sa simt nevoia sa conving pe de o parte, si sa mi se adanceasca "socul" asta pe de alta parte. Ma uit pe net si parca ma uit la extraterestii. Parca vin de pe alta planeta, nu de pe a mea. Nici nu zici ca traim pe acelasi pamant. Probabil ca si eu sunt un extraterestru ptr ei. De ce n-as fi?

Imi vine sa tac ptr ca stiu ca nimeni nu are dreptate, nici macar eu. Tot ce vad sunt vorbe si justificari ca sa le sustina. Cine are mai multa dreptate, cine face pe cine, cine e mai indreptatit sa le zica "bine".

Poate exagerez cu cuvantul urmator, dar sunteti scarbosi, suntem scarbosi. Ne manifestam de parca cuvintele noastre, ideile noastre sunt buricul pamantului. Cream aliante si ne mistocarim unii pe altii. Suntem prinsi de inflacarari stupide. Suntem stupzi, atat de stupizi si nici nu ne dam seama. Cum sa ne dam seama daca tot ce facem pe net e sa trancanim si sa nu reflectam deloc? Dar netul e locul propice ptr asta. Locul in care toti vorbesc si nici unul nu gandeste. De ce sa o faci cand iti permite sa zici ce-ti taie capul?

Ironia e ca si eu pot fi acuzat ca vb ce-mi taie capul si chiar asta si fac, nu? Si eu ma exprim aici folosindu-ma de acelasi mecanism. Ca si voi. Ironic, nu?

Vreau sa ma retrag in coltul meu, in lumea mea, pe blogul meu anonim. Nu va vreau opiniile, nu va vreau concluziile, nu va vreau naivitatile, inflacararile, mistocareala si trancaneala. Nu vreau sa-mi ziceti nimic, nici de Ponta, nici de Iohannis (da, eu stiu cum se scrie numele lui), nici ce morcov in fund ori frustrare aveti. Frustrati-va si refulati-va in alta parte. Printre ai vostri, in timp ce va tineti de mana si va frecati unii pe altii pe burta.

Vreau oameni de mijloc. Nu din vreo tabara sau alta. Nu vreau martori ai lui Iehova sa-mi demonstreze la usa mea cat de adevarat e adevarul lor. Adevarul pe lumea asta e o labareala subiectiva. O cacofonie de cuvinte, idei, teorii pornite dintr-un creier si justificate de concluziile la care ati ajuns din perspectiva vietti pe care ati trait-o.

Cateodata imi doresc ca oamenilor sa li se interzica sa mai vorbeasca sau sa scrie. Suntem prea iresponsabili cu cuvintele si ideile noastre. Si mai rau acum avem si netul la dispozitie in care sa ne aruncam teoriile unde vrea muschiul nostru. Da, imi dau seama de ironie. Din nou.

ps: pe repeat. si parca sunt in alt fel de lume cat melodia continua.


Author: No One
•miercuri, noiembrie 19, 2014
Ce faci cand nu esti de acord cu un raspuns comentariu la comentariul tau? Taci. E frustrant dar alternativa e sa iti storci nervii incercand sa si sa te explici. Mai rau e cand dai si de un capos pe partea cealalta care vine cu teorii care mai de care mai nastrusnice si ti le baga de parca totul e fact si pe langa nu mai e nimic.

Si cu acesta idee... Rolul barbatului, rolul barbatului... Gandind asa gandesti limitativ. Sa reduci totul la atat, la ce ti-e dat sa faci si sa fii incapsulat in atat. Eu, unul, nu vreau sa fu incapsulat in "rolul barbatului", vreau sa fiu liber de constrangerea asta chiar daca e adevarata (eu unul cred ca poti depasi limita asta daca ai mintea deschisa si nu limitativa). Va las pe voi sa aparati femeia si sa reproduceti specia.

Mi se pare asa ironic ca ne credem evoluati si gandim ca acum mii de ani. MaI bine ramaneam acolo. Macar asa avea sens.

Tocmai asta e spilul, traim intr-o lume care se schimba si ne dam seama cat de inapoiati suntem. Cat de conditionati suntem de lucrurile cu care ne-am obisnuit. Cat suntem de incapabili sa iesim din asta. We should challenge the system, to view outside of it. Numai ca sa ne dam mai multe perspective. Nu ne va place ce vedem (ptr ca suntem obisnuiti cu realitatea noastra) dar ne va deschide ochii la niste idei, la niste realitati pe care nu le vedem din interior. Ne va pune in situatia sa ne punem niste intrebari, sa iesim din zona noastra de confort, sa vedem in noi niste chestii nu tocmai de bine.

Cand iti pui niste intrebari despre tine, despre societate, despre oameni, despre realitati vechi si noi, incepi sa ajungi sa te indoiesti de tine, de realitatea in care esti, de societatea in care esti. Si nimanui nu-i place, nimeni nu vrea sa se indoiasca de sine, de ideile deja fixate (ca adevarate) pana atunci, Creeaza un dezechilibru in tine. Te face sa te opui.

Dar tb sa iti pui intrebarea: vrei sa ramai in matrix la caldura, sau vrei sa pasesti in afara? (ca sa folosesc ideea filmului). Ptr ca viitorul, evolutia cum naiba o fi ea, ea e in afara. Tot timpul in afara zonei noastre de confort, in afara a ceea ce suntem obisnuiti.

Tot ce luati acum ca adevarat, ca realitate, e ptr ca la un moment the system was challenged. Se credea in mai multi zei, se crede intr-un singur acum. Se credea ca pamantul e plat, acum e rotund. Dar chestia asta, challenge-ul asta e contiinuu. Si realitatile noastre, adevarurile noastre vor puse la indoiala pe viitor. Si noi ne vom opune asa cum au facut-o predecesorii nostri. Tineti minte asta cand va mai credeti evoluati si destepti.

Cat despre rolurile sexelor... Noi suntem mai mult decat biologia noastra, decat ierarhia asta monstruoasa. Cel putin eu asa vreau sa cred. Rolul barbatului e sa protejeze ca femeia, prin rolul ei, sa perpetueze specia? Pai atunci protejati-va si faceti copii. Fiti biologici dragii mei, sub natura sub care ne-am nascut. Dar sa nu vreti mai mult, ptr ca mai mult ar rasturna acest sistem, mai mult ar pune la indoiala aceste roluri, le-ar schimba si denatura. Fiti barbati, fiti femei, faceti check pe lista corespunzatoare sexului vostru la toate caracteristicile ce tb sa le indepliniti. Capul, intretinatorii familiei (copii si femeie)? check. Sunt femeie, tb sa reproducem specia, facem copii? check. Tb sa ne casatorim ca asa vrea societatea? check. Barbatul e activul si femeia pasivul? check. E natural, si biologic sustinut, ca barbatul si femeie sa fie impreuna, si nu il alte forme (homoxualitate)? check. Faceti check si sa va stiti locul. Dar sa nu va doriti altceva din afara rolurilor pe care tb sa le indepliniti ptr ca e no no. Asa ceva e cah, nu da bine. Ptr ca voi sunteti barbatul si femeia si voi si societatea stiti cum tb sa fie barbatul si femeia. Daca gasiti si niste teorii pe care sa va sustineti ideile si mai bine.

Ca sa inchei, protejati si faceti copii, fiti rolurile care vi s-au atribuit. Creati-va justificari. Ptr ca asta e realitatea si asa v-ati obisnuit.

Si pe o nota personala, daca mi-as dori ceva de la o femeie cu care as vrea sa fiu e ca gandesca ca mine in asta, ptr ca nu ma pot obisnui cu femeile (eu le zic old school) care au in minte un rol clar ptr femei (si deci prin extensie un rol clar ptr barbati). E subiectiv probabil gandul meu si poate una care ar face putin challenge la cum percepem ca ar tb sa fie femeia m-ar face posibil confuz. Dar parca acum as vrea sa fiu si eu challenged si sa vad cum ma raportez la asta, la o chestie noua ca asta. Vreau sa vad si eu o femeie capoasa ca mine, ca sa se puna de-a curmezisul la ce e "normal", si asffel sa ma puna si pe mine in situatia de a-mi pune intrebari despre mine, si despre mine in raport cu ea.

Author: No One
•duminică, noiembrie 09, 2014
whatcha gonna do when they come for you?

Sincer cu asta imi bat eu capul acuma. Am strans niste bani (probabil nu destui) si vreau sa imi iau un calculator nou. Si numai la asta ma gandesc, plus n-am rabdare sa astept pana atunci dar tb sa o fac.

La noi Black Friday e cam o gluma. Adica sunt reduceri dar nu sunt consistente, produsele nu trec, majoritatea, de 30-40% reducere. Si cu siguranta nu la ce te intereseaza pe tine. Daca se nimereste, se nimereste, daca nu, ghinion.

Dupa mine o reducere-reducere, de aia sa shut up and take my money, este de la 50% in sus.

Si astfel ma uit inspre americani. Amazon and shit. Acolo, in State, preturile sunt mai mici ca aici la electronice iar reducerile (am auzit) sunt chiar reduceri serioase. Acum chiar sunt curios daca ce vreau eu sa iau per total pot sa gasesc la cel putin 50% mai putin decat e acum. Daca e asa, atunci a dat norocul peste mine :))

Problema daca iei de la americani e transportul si taxele. Sunt f mari, mai ales daca coletele sunt grele si voluminoase (e bine sa iei mai usor si mai mic ca sa iesi in castig cand nu sunt reduceri), incat suma totala e ca si cum le-ai luat de aici. La englezi nu mai sunt taxe (suntem in Uniune) dar preturile sunt mai mari decat la americani.

Asa ca mizez pe Black Friday si incerc sa gasesc intermediari pe internet (sunt oameni care se ocupa cu asa ceva) astfel incat cu reducerile si cu comisionul sa ies bine. Am ochit niste componente dar ideea e ca ele per total sa fie reduse la jumatate (sau macar cu 40%) fata de ce e acum si apoi cu comisionul sa ies in banii pe care i-am strans (inca mai am de strans zilele astea).

Si aici mi-e mintea, la reduceri, la black friday, la intermediari, la ce componente sa iau, cu care sa jonglez, la ce sa renunt. Am si o zi la dispozitie, nu ca la noi o luna (de black friday, pre si post). Dar am citit ca ptr online nu e black friday (care cica e ptr magazine fizice) ci cyber monday (ptr ca au descoperit oamenii de stiinta americani :P ca atunci se cumpara bine din online). Vom vedea.

Bine ca 12 noaptea la ei (pe coasta de est) e 7 dimineata la noi. Vineri (28.11) asta o sa fac la servici: monitorizez siteuri americane ptr reduceri :P

Anyway, ma duc acum. Sa mananc niste cereale si sa ma bag la citit o carte :D Am ajuns sa nu mai citesc carti fizice, ci doar pe tableta (luate de pe net, in engleza, si pot gasi si cartile abia aparute). Nu mai cumpar carti. Eventual daca vreau ceva in fizic iau de la biblioteca.


Author: No One
•marți, noiembrie 04, 2014
Vedeti, noi simtim nevoia de a fi cu cineva, si culmea persoanele pe care le cautam sau le imaginam (sau aproape acele persoane) sunt acolo, undeva in lumea asta (nu sunt asa de cinic dragii mei :P), numai ca nu stim cum sa ajungem acolo. Pare ca nu se poate, ca nu putem, ca nu exista acele persoane. Eu zic ca exista doar ca nu ajungem, din varii motive, la ele.

Because this is not a Disney story. Printul nu ajunge cu printesa an live hapilly ever after. Dar nu vreau sa generalizez. Poate la orice persoana care nu a gasit ceea ce cauta exista o alta care a gasit. Si uneori, cum am zis si alte dati, ceea ce cauti nu e neaparat ceea ce ai nevoie.Adica se intampla ca o persoana potrivita tie sa fie o cu totul o alta persoana decat ti-ai imaginat ca va fi.

Dar ideea e ca oameni ca tine, oameni ce ti se potrivesc exista. N-are cum, doar suntem 7 bilioane de oameni aici. Cineva e totusi undeva acolo.

E un moment cand imaginatia ma cuprinde, cand insist in ea. Si asta un moment ca acela. Poate oboseala fizica isi are si ea aportul. La mine e cam o combinatie intre mici fantezii (cu o tenta sexuala), nevoia de protectie si nevoia de a fi cu cineva, de a imparti ceva (printre care si o prietenie). Apropiere, pritenie, alunec de fiecare data inspre senzatia asta. Tanjesc dupa asta. Dar intotdeuna combinat cu o parte sexuala la mijloc. Pot sa fiu doar prieten cu o femeie, dar nu tind doar spre acest "doar". Tind spre aceasta combinatie intr-o relatie cu o femeie. Zic asta ptr ca tind sa exclud alte tipuri de relatie. Doar prietenie sau doar sex. Cand sunt prieten cu o femeie dar nu sunt atras nu ma implic, nu imi dau interesul asa mi l-as da in daca mas imt atras, e si o parte sexuala in mintea mea. Pe partea cealalta, daca as fi intr-o relatie sexuala dar fara chimia specifica unei prietenii (n-am fost niciodata intr-o situatie ca asta) stiu ca as vrea mai mult si s-a crea nivel de frustrare. Eu vreau sa ma conectez la cineva si acolo as simti ca nu as avea la cine sa ajung.

Recunosc ca vad relatiile cu femeile dintr-un unghi sexual. Nu pot sa disociez ideea de sex (nu ma refer neaparat la actul in sine ci doar la idee, la zona asta ce exista intre sexe) de o femeie. Poate sunt rezultatul societatii (mai) sexualizate in care suntem. Poate sunt influentat de asta, sau mai degraba am fost si acum am ramas asa.

Poate da cu shame on me dar asta sunt eu acum. Femeile nu sunt fiinte in legatura cu care sa te gandesti numai la sex, stiu asta si nici eu nu o fac tot timpul (nu vreau sa las impresia asta) numai ca e intotdeauna acolo undeva cand interactionez cu o femeie. Si asta e rezultatul a lumii in care traim. Asociem, ca barbati (influentati de ce e in jurul nostru), femeile cu sexul. Pana si femeile se asociaza cu sexul.

Am deviat. Voiam sa zic ca sunt intr-un moment de asta, de scenarii, imagini si mici fantezii. De parca incerc sa prind o anumita senzatie. De parca cineva cu care as putea sa fiu, cu care m-as potrivi ar fi in the arm's reach. E placut sa visezi. Dar e si amar cand stii ca viata nu-i can fantezii. Momentele astea de imaginatie sunt tot timpul dulci-amarui.

Author: No One
•duminică, noiembrie 02, 2014
Ma uitam acum la un profil de pe Facebook. Am ajuns la ea printr-o poza (in care era sumar imbracata) like-urita de cineva careia i-am dat follow parca. Bineinteles ca m-am uitat sa vad cum arata si in alte poze.

Arata bine. Dar nu despre superficialitatea mea sau a barbatilor vreau sa vorbesc. Nu exact. M-am uitat la cum arata si totusi daca as intalni o tipa ca ea nici nu as vrea sa am de a face cu ea. E undeva pana-ntr-o pitzipoanca. Nu asa vulgara dar bronzata la solar (e o limita peste care daca treci arata urat), cu piercing deasupra buzei in colt, botoasa in poze, cu unghii lungi si acutite, cu parul ala ed arata cu permanent. Poate e chiar o pitzipoanca dar eu cred ca inca nu e acolo exact.

Poate frumusetea fizica a unei femei sa intimideze? Poate. Fie ca e naturala sau artificiala. Dar in cazul celei artificale e ceva agresiv in ea. Nu am nimic cu piercingurile (desi prea multe ptr mine e prea mult, si uneori unele locuri in care ti le poti pune, cum ar fi cel ca un fel de alunita deasupra buzei, pot fi vulgare), nu am nimic impotriva tatuajelor (desi, la fel, nici aici nu-mi plac prea multe si aglomerate pe un corp), nu am nimic impotriva bronzatului la salon (desi daca treci peste o limita a "intunecimii" e hidos), nu am nimic impotriva silioanelor (desi daca iti bagi 2 mingii de fotbal acolo aia e prea mult si inestetic). Pot arata bine daca stii sa le faci cu bun gust. Dar dupa un punct e doar o frumusete (daca o poti numi asa) agresiva. E un corp frumos cu niste parti hidoase.

E, cred, o linie in mintea unui barbat (desi nu sunt eu sa vb in numele lor si nici sa generalizez - dar sa acceptam ideea de dragul conversatiei). Ne uitam cum arata una sau alta. E o chestie de genul "asta e buna, asta nu e". Linia e cand una arata "bine" sa zicem (corp frumos) dar arata ca o pitzipoanca. Toti ne uitam zic eu, fie ca suntem de acord cu ce vedem sau nu. Si unii trec linia. iar altii nu. E ideea aia ca "daca te uiti, vrei sa faci si sex cu ea". Nu e valabila ptr toti. De exemplu la mine nu e. Nu vreau sa am de a face cu femeie de astea ptr ca asa cum vad eu nimic poate iesi bun din asta. Poate e o tipa simpatica sub toate astea (in ciuda agresivitatii look-ului ei) dar n-am cum sa stiu si nu risc. Si nici nu am fantezii. De obicei am fantezii cu tipe care imi trezesc interesul (din ce in ce mai rar si mai trunchiat totusi cu trecerea anilor - dar asta e un subiect poate ptr alta postare). Femeile care arata asa nu-mi trezesc interesul dincolo de privirea pe care o arunc.

Intram intr-un punct mai complicat aici. Cum ar tb sa fie femeia? Raspunsul ar tb sa fie "cum vrea ea". Si exact asa ar trebui sa fie, si nu altfel. Dar, chiar si fara sa ne dam seama, prin ce ne place si ce nu stabilim cum ar tb sa fie femeia (sau barbatul, in cazul invers). Cum ar tb sa arate, cum ar tb sa se poarte (in lume si acasa), ce ar tb sa spuna etc. Fie ca esti femeie ori barbat te modelezi dupa feedback-ul pe care il primesti, dupa ce vezi la altii ca merge sau nu si dupa gazgaunii tai. Suntem modelibili (sic). Suntem ptr ca vrem sa fim placuti, iubiti, acceptati, doriti.

"Cum ar vrea ea".... Judecam oamenii dupa cum arata. La asta ma mai gandeam uitandu-ma la pozele ei. Dar ma gandesc acum ca n-ar tb sa judecam chiar daca nu suntem de acord, ori nu ne place. O alta chestie la care ma gandeam e ipocrizia de a te uita la o gagica (un fel de "ce buna e") dar de a zice ca nu ai iesi pe strada cu o tipa ca ea (un fel de "ce va zice lumea?"). Ideea asta ca sunt tipe de dormitor si tipe de scos in lume. Si daca ai noroc le ai pe ambele la pachet.

"Vorbeam" cu cineva si ii ziceam ca scriind aici m-am uitat mai des in mine. Si asa a fost, si asa este si acum. Mai exact ma pun sub semnul intrebarii. Eu sunt asa? Eu fac asa? Eu gandesc asa? Si ce vad nu e chiar ce vreau sa vad. Practic scriind aici ma fortez sa ma uit si in colturile in care de obicei nu te uiti si sa-mi pun intrebari despre acestea. Ma disec, cum ziceam mai demult tot aici. Ma disec si ma scriu aici in public. In nebunia mea as face-o pana la os dar nu vreau sa imi creez o imagine rea, sa fiu aiurea si penibil. Ma disec si apoi, cand gasesc ceva interesant (si nu neaparat de bine), vreau sa scriu aici. Unul din motive e ca vreau sa simt ca sunt acceptat chiar si cand sunt (sau poate par) aiurea. Altul ar fi ca tind spre o dezintegrare a mea. Si tendinta de a accentua chestiile proaste, aiurea sau care nu trebuiesc spuse. Dar asta se leaga de primul motiv de mai sus.

Dar eu nu sunt in totalitate cel de aici, desi sunt si asta. Aici am tendinta sa accentuez anumite chestii. Blogul asta e ce ai obtine daca m-ai pune sa iti spun despre mine. Daca m-ai face introspectiv si ai deschide usa asta. Am si o teama legata de asta caci tendinta mea e sa vreau sa o deschid. Si mi-e frica sa nu-mi faca rau. Si mi-e ciuda ca tb sa nu o deschid daca vreau sa ma protejez.

Nu stiu sa imi disimulez starile. Sa zambesc, sa vorbesc cand nu vreau sa o fac. Stiu doar sa nu zic despre mine. Sa tac. Prin tacere nu ma expun. Stau si ma gandesc ca nimeni nu-mi stie povestea. Bine, parintii si o ruda stiu mai multe decat stie un coleg de munca dar nu e nimeni sa stie totul. Cred ca daca ar citi cineva dintre oamenii care ma cunosc in real life tot blogul asta ar gasi aici chestii care nu le stiu. Ptr o persoana care tinde sa vrea sa se disece in fata oamenilor nu prea sunt o carte deschisa ptr cei din jurul meu. Sau poate asa suntem toti. Poate toti avem chestii facute sau ganduri avute pe care le stim numai noi.

Si nici macar blogul asta nu e "totul". Scriu de 5 ani si nu cred ca daca citesti totul pot sa zic ca stii totul despre mine. Poti sa intuiesti niste lucruri, poti sa vezi niste schimbari survenite in timp, poti sa-ti faci o parere, dar nu cred ca am zis aici totul la modul "pana la os". Am avut niste momente pe niste subiecte dar m-am linistit. Chiar si in anonimat m-am simtit expus.

Am pornit de la tipa aia si am ajuns aici. Dar n-ar tb sa va mire :P. Nu daca ma cititi de mai mult timp.

Maine ma duc la duc la vot :P Sunt loctiitor intr-o sectie de votare.

Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 01, 2014
Mana sa cobora si cobora cu tocul pistolului. Carnea fetei sangera, oasele se rupeau. Lovea si lovea. Omul nu mai respira. Dar el nu se mai opri. Prins in furie, prins in greseala si vina. Nici el nu mai stia daca o facea din inertie sau daca chiar simtea ceva.

Dupa un timp, probabil obosind, se opri. Carne, creieri, oase si sange. Mainile ii erau rosii, fata si camasa de altfel. Se uita in gol prin craniu cu ochii nemiscati. Ceva il impinse, undeva in fundul mintii. Se ridica, consumat si calm. Dadu drumul pistolului care cazu cu o bufnitura pe podea.

Pasii sai il dusesera afara din camera, pe hol, prin bucatarie si pe terasa. La piscina. Cadavrul ei plutea linisitit in apa. Sari in apa si inainta pana unde era. Intinse o mana dupa corpul ei si il trase ca pe o papusa in apa pana la marginea piscinei. Se ridica el primul pe margine si afara din piscina si apoi ii trase neceremonios corpul din apa pe piatra de la margine. O ridica si cu apa curgand de pe el si de pe cadavru intra in casa.

O stia. Era una dintre curvele la care se ducea. Femei de folosinta la dispozitia celui care platea. Placerea lor nu conta, ci numai satifacerea clientului. Cumva pierduta printre asta disparea si ce voiau ele. Just business cum se zice. Dar ii erau dragi. Nu ptr ca tinea la ele sau le placea peste masura. Ci ptr ca se simtea acceptat printre ele. Ele nu-l intrebau ce e cu el, de ce e asa. O femeie, intr-o relatie, ar fi cantarit. Dar aici, traind la limita businessului, cine era, ce era, nu conta. Contau banii in primul rand, ptr ca asta initia exchange-ul, si apoi nu strica sa fie si dragut cu ele. Uneori creau o aparenta de prietenie (face parte din serviciu pana la urma), alteori, stiindu-se de mai mult timp, era o obisnuita, o acceptare intre ei. Bineinteles ca ele stiau cine este, poate de asta erau mai atente cu el.

O puse pe hol. Casa era in plina liniste. Se uita la cadavrele din jurul lui, de pe terasa. Obiecte si nimic mai mult. Se uita la ea. Nu mai era nimic acolo, doar un corp, carne si oase. Ce a fost ea, ce o fi fost ea, nu mai era acolo in corpul ala. El era singura fiinta de acolo, restul erau lucruri fara suflare.

Cei ce au luat-o si au adus- o aici au facut-o din cauza unor rafuieli. Nu cu el. Cu cei sub protectia carora era ea. Ca sa traga un semnal. Probabil ca ar fi omorat-o oricum. De ce a venit aici atunci? Probabil ca s-o salveze. Nu voia sa aiba soarta asta. Violata si omorata. Putea sa moara de o boala sau de batranete, dar nu asa. Cred ca asta l-a adus aici. Dar au omorat-o oricum cu toate intentiile sale. Si asta l-a infuriat, esecul si intentiile sale. Ii erau dragi, era dragut cu ele si ele erau dragute cu el, ii scoateau simtamantul ala de barbat protector din el. In prezenta lor isi permitea asta. Nu voia ca ele  sa pateasca ceva, desi stia ca viata era cum era si probabil unele vor avea o moarte timpurie. Nimic nu e garantat in viata, si cu siguranta nu batranetea.

Aseza casa in asa fel incat sa se creada ca a fost o rafuiala in cadrul crimei organizate. Isi sterse urmele ptr ca el nu trebuia sa fie acolo. Ptr restul el n-a fost niciodata acolo. Si a turnat benzina peste tot. Nu avea timp sa se debaraseze de cadavre. Prea multe si prea complicat. Asa ca va da foc la casa. Asa va mai atenua din urmele care existau acolo, va face mai greu de dat de capat. Si in plus trebuia sa fie cumva facut in graba ptr ca daca ar fi curatat prea frumos imaginea ar fi trezit prea multe suspiciuni. Oamenii s-ar fi uitat spre oameni ceva mai profesionisti.

Se simtea cumva ciudat. In lumea sa si totusi de parca ar fi pasit putin in afara ei. Motivele ptr ca a venit aici si ptr ce a facut asta nu faceau parte din lumea sa. Restul, ce a facut efectiv, era lumea sa. Singuratatea din ea era a sa.

Va trebui sa se ocupe de asta. Lucrurile vor escalada. Dobitocii aia au vrut sa dea un semnal. L-au dat. Ceilalti vor veni dupa curva lor si isi vor baga nasul, vor cere satisfactie si se vor intreba cine a rezolvat chestia asta de aici. Politia se va sesiza si ea. Si-a cumparat putin timp, atat timp sa linisteasca apele, sa creeze satisfactii si sa inchida guri. Si aiba grija ca nici una din fete sa nu mai moara.

***

Tot vers de Imogen Heap in titlu. Tot legat de postarea anterioara. Ca lume, nu stiu daca si ca poveste.

Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 01, 2014
Pe fundalul noptii, la fereastra, un om se uita peste orasul cufundat in lumina,

***

- Buna, John.
John se uita in sus. Stia cine este dupa voce. Confimarea nu-i placu.
- Buna.

***

Dinafara unui oras galagios cand te uiti inspre el remarci un singur lucru. Linistea. In casa era liniste. Si intuneric.

***

- Ce-ti mai fac curvele, John? Inca le mai platesti?
Asa era de fiecare data. Insista sa ii zica John de multe ori cand i se adresa. Nu-l placea. Cateaua. Dar pana la urma, cine il placea cu adevarat in lumea lor?
- Cu siguranta nu-mi duc dorul.

***

Ne dam inapoi de el si de la fereastra. Pe blatul din centrul bucatariei era un pistol. Negru, abia luminat de lumina dinspre oras.

***

- Cand tu esti aici, nici problemele nu sunt departe. Chiar am auzit cateva lucruri in ultimele ore. Soapte, caci nimeni nu are curaj sa le zica in gura mare. Se creaza o neliniste, abia palapabila ptr alti ochi. Dar nu ptr noi. Ne paste o furtuna, nu-i asa dragul meu? Si tu e legata de ea. Sau vei fi.
- Am venit doar sa beau ceva. Problemele altora nu sunt problemele mele.

***

Se indeparta de geam. Si se duse inspre pistol. Il lua si il puse in tocul din spate. Costumul ii era negru, bine asezat pe el, curat si nou. Probabil peste cateva ore nu va mai fi asa.

***

- Dar vor fi si ale tale, John. Vor fi si ale tale, zice ea cu placere nesimulata in glas.

***

Inspirat de John Wick. desi John de aici nu e nici el, nici eu. Si totusi...

Am iesit de la film, nu e o capodopea, dar mi-a creat o nevoie de a citi carti cu asasini. Ca sa prind senzatia care mi se creea in minte. Am cautat carti pe net dar parca nu as vrea sa ma apuc sale citesc (din comoditate dar si ptr ca probabil nu vor fi exact ce caut). Asa ca am scris putin aici. Uneori vrei sa scrii ptr nu esti multumit ce gasesti in alta parte. Sa scrii ceva ce tu cauti, ce ai citi. Si sa traiesti o senzatie, o anumita fantezie si o anumita imagine. Imaginile din capul tau sunt mai frumoase decat cuvintele din mainile tale.

Textul e de duzina. Adica nu e nimic original. Au mai scris si altii asa, au scris si altii parsonaje asemanatoare. Mi-a place totusi sa trec peste comoditatea mea si sa mai scriu. Sa scriu, si sa scriu, si sa scriu si sa vad ce va iesi. Nu e nevoie neparat de o linie planuita de parcurs. Ce vine iese intr-un text.

Dar traiesc actul de a scrie fictiune asa cum imi traiesc si viata mea. Mi-e frica sa continui in asta, sa fiu persevernt. Consider ca nu am skillul necesar de a scrie ceva multumitor.

Trecem postarea asta la fictiune ("pe foi albe") ca sa nu se confunde cu insemnarile mele ptr ca folosesc John. Se poate interpreta.

Titlul e un vers din "Hide and Seek" de Imogen Heap.