Author: No One
•miercuri, noiembrie 19, 2014
Ce stupid e sa citesc oameni pe net cat de multe sperante naive isi pun in Iohannis. De parca a venit Mesia. Si la fel stupid sa vad oameni care si-au pus speranta in Ponta si chiar cred in asta.

Parca asist la o mascarada, parca nu am oameni in fata, nu oameni cu un anumit nivel si o anumita educatie asa cum as vrea sa cred de la tineri. Parca vad copii de 5 ani.

Pana si eu sunt naiv sa cred ca toti de pe net vin din aceeasi oala. Ce scoate netul la iveala nu sunt oamenii cu aceleasi opinii cu noi, nu, aceia ii avem langa noi, ci ne deshide ochii la cat de diferiti suntem, cat de diferit gandim si rationam. N-as putea sa-i zici un soc dar e ceva pe acolo. O revelatie ca altii nu vad lumea asa cum o vad eu, ca ei nu sunt ca mine, si nici ei intre ei nu se aseamana. O revelatie care-mi da o stare ciudata. Parca suntem din aceeasi specie, 2 maini, 2 picioare, un cap si o inima si totusi nu e nimic intre noi. Insulite de oameni, masate dupa convingeri cu mare de apa intre ele.

Imi vine sa tac. Daca ma intrebi cu cine am votat o sa tac. Daca imi zici de Ponta o sa tac. Daca-mi zici de Iohannis o sa tac. Ptr ca nu stiu ce grozavie o sa descopar in fata mea. Si nici nu vreau sa imi spun parerile. Atat imi mai trebuie, sa ma lovesc de realitatea asta stupida in care sa ma justific si sa simt nevoia sa conving pe de o parte, si sa mi se adanceasca "socul" asta pe de alta parte. Ma uit pe net si parca ma uit la extraterestii. Parca vin de pe alta planeta, nu de pe a mea. Nici nu zici ca traim pe acelasi pamant. Probabil ca si eu sunt un extraterestru ptr ei. De ce n-as fi?

Imi vine sa tac ptr ca stiu ca nimeni nu are dreptate, nici macar eu. Tot ce vad sunt vorbe si justificari ca sa le sustina. Cine are mai multa dreptate, cine face pe cine, cine e mai indreptatit sa le zica "bine".

Poate exagerez cu cuvantul urmator, dar sunteti scarbosi, suntem scarbosi. Ne manifestam de parca cuvintele noastre, ideile noastre sunt buricul pamantului. Cream aliante si ne mistocarim unii pe altii. Suntem prinsi de inflacarari stupide. Suntem stupzi, atat de stupizi si nici nu ne dam seama. Cum sa ne dam seama daca tot ce facem pe net e sa trancanim si sa nu reflectam deloc? Dar netul e locul propice ptr asta. Locul in care toti vorbesc si nici unul nu gandeste. De ce sa o faci cand iti permite sa zici ce-ti taie capul?

Ironia e ca si eu pot fi acuzat ca vb ce-mi taie capul si chiar asta si fac, nu? Si eu ma exprim aici folosindu-ma de acelasi mecanism. Ca si voi. Ironic, nu?

Vreau sa ma retrag in coltul meu, in lumea mea, pe blogul meu anonim. Nu va vreau opiniile, nu va vreau concluziile, nu va vreau naivitatile, inflacararile, mistocareala si trancaneala. Nu vreau sa-mi ziceti nimic, nici de Ponta, nici de Iohannis (da, eu stiu cum se scrie numele lui), nici ce morcov in fund ori frustrare aveti. Frustrati-va si refulati-va in alta parte. Printre ai vostri, in timp ce va tineti de mana si va frecati unii pe altii pe burta.

Vreau oameni de mijloc. Nu din vreo tabara sau alta. Nu vreau martori ai lui Iehova sa-mi demonstreze la usa mea cat de adevarat e adevarul lor. Adevarul pe lumea asta e o labareala subiectiva. O cacofonie de cuvinte, idei, teorii pornite dintr-un creier si justificate de concluziile la care ati ajuns din perspectiva vietti pe care ati trait-o.

Cateodata imi doresc ca oamenilor sa li se interzica sa mai vorbeasca sau sa scrie. Suntem prea iresponsabili cu cuvintele si ideile noastre. Si mai rau acum avem si netul la dispozitie in care sa ne aruncam teoriile unde vrea muschiul nostru. Da, imi dau seama de ironie. Din nou.

ps: pe repeat. si parca sunt in alt fel de lume cat melodia continua.


This entry was posted on miercuri, noiembrie 19, 2014 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.