Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 01, 2014
Mana sa cobora si cobora cu tocul pistolului. Carnea fetei sangera, oasele se rupeau. Lovea si lovea. Omul nu mai respira. Dar el nu se mai opri. Prins in furie, prins in greseala si vina. Nici el nu mai stia daca o facea din inertie sau daca chiar simtea ceva.

Dupa un timp, probabil obosind, se opri. Carne, creieri, oase si sange. Mainile ii erau rosii, fata si camasa de altfel. Se uita in gol prin craniu cu ochii nemiscati. Ceva il impinse, undeva in fundul mintii. Se ridica, consumat si calm. Dadu drumul pistolului care cazu cu o bufnitura pe podea.

Pasii sai il dusesera afara din camera, pe hol, prin bucatarie si pe terasa. La piscina. Cadavrul ei plutea linisitit in apa. Sari in apa si inainta pana unde era. Intinse o mana dupa corpul ei si il trase ca pe o papusa in apa pana la marginea piscinei. Se ridica el primul pe margine si afara din piscina si apoi ii trase neceremonios corpul din apa pe piatra de la margine. O ridica si cu apa curgand de pe el si de pe cadavru intra in casa.

O stia. Era una dintre curvele la care se ducea. Femei de folosinta la dispozitia celui care platea. Placerea lor nu conta, ci numai satifacerea clientului. Cumva pierduta printre asta disparea si ce voiau ele. Just business cum se zice. Dar ii erau dragi. Nu ptr ca tinea la ele sau le placea peste masura. Ci ptr ca se simtea acceptat printre ele. Ele nu-l intrebau ce e cu el, de ce e asa. O femeie, intr-o relatie, ar fi cantarit. Dar aici, traind la limita businessului, cine era, ce era, nu conta. Contau banii in primul rand, ptr ca asta initia exchange-ul, si apoi nu strica sa fie si dragut cu ele. Uneori creau o aparenta de prietenie (face parte din serviciu pana la urma), alteori, stiindu-se de mai mult timp, era o obisnuita, o acceptare intre ei. Bineinteles ca ele stiau cine este, poate de asta erau mai atente cu el.

O puse pe hol. Casa era in plina liniste. Se uita la cadavrele din jurul lui, de pe terasa. Obiecte si nimic mai mult. Se uita la ea. Nu mai era nimic acolo, doar un corp, carne si oase. Ce a fost ea, ce o fi fost ea, nu mai era acolo in corpul ala. El era singura fiinta de acolo, restul erau lucruri fara suflare.

Cei ce au luat-o si au adus- o aici au facut-o din cauza unor rafuieli. Nu cu el. Cu cei sub protectia carora era ea. Ca sa traga un semnal. Probabil ca ar fi omorat-o oricum. De ce a venit aici atunci? Probabil ca s-o salveze. Nu voia sa aiba soarta asta. Violata si omorata. Putea sa moara de o boala sau de batranete, dar nu asa. Cred ca asta l-a adus aici. Dar au omorat-o oricum cu toate intentiile sale. Si asta l-a infuriat, esecul si intentiile sale. Ii erau dragi, era dragut cu ele si ele erau dragute cu el, ii scoateau simtamantul ala de barbat protector din el. In prezenta lor isi permitea asta. Nu voia ca ele  sa pateasca ceva, desi stia ca viata era cum era si probabil unele vor avea o moarte timpurie. Nimic nu e garantat in viata, si cu siguranta nu batranetea.

Aseza casa in asa fel incat sa se creada ca a fost o rafuiala in cadrul crimei organizate. Isi sterse urmele ptr ca el nu trebuia sa fie acolo. Ptr restul el n-a fost niciodata acolo. Si a turnat benzina peste tot. Nu avea timp sa se debaraseze de cadavre. Prea multe si prea complicat. Asa ca va da foc la casa. Asa va mai atenua din urmele care existau acolo, va face mai greu de dat de capat. Si in plus trebuia sa fie cumva facut in graba ptr ca daca ar fi curatat prea frumos imaginea ar fi trezit prea multe suspiciuni. Oamenii s-ar fi uitat spre oameni ceva mai profesionisti.

Se simtea cumva ciudat. In lumea sa si totusi de parca ar fi pasit putin in afara ei. Motivele ptr ca a venit aici si ptr ce a facut asta nu faceau parte din lumea sa. Restul, ce a facut efectiv, era lumea sa. Singuratatea din ea era a sa.

Va trebui sa se ocupe de asta. Lucrurile vor escalada. Dobitocii aia au vrut sa dea un semnal. L-au dat. Ceilalti vor veni dupa curva lor si isi vor baga nasul, vor cere satisfactie si se vor intreba cine a rezolvat chestia asta de aici. Politia se va sesiza si ea. Si-a cumparat putin timp, atat timp sa linisteasca apele, sa creeze satisfactii si sa inchida guri. Si aiba grija ca nici una din fete sa nu mai moara.

***

Tot vers de Imogen Heap in titlu. Tot legat de postarea anterioara. Ca lume, nu stiu daca si ca poveste.

This entry was posted on sâmbătă, noiembrie 01, 2014 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.