Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 01, 2014
Pe fundalul noptii, la fereastra, un om se uita peste orasul cufundat in lumina,

***

- Buna, John.
John se uita in sus. Stia cine este dupa voce. Confimarea nu-i placu.
- Buna.

***

Dinafara unui oras galagios cand te uiti inspre el remarci un singur lucru. Linistea. In casa era liniste. Si intuneric.

***

- Ce-ti mai fac curvele, John? Inca le mai platesti?
Asa era de fiecare data. Insista sa ii zica John de multe ori cand i se adresa. Nu-l placea. Cateaua. Dar pana la urma, cine il placea cu adevarat in lumea lor?
- Cu siguranta nu-mi duc dorul.

***

Ne dam inapoi de el si de la fereastra. Pe blatul din centrul bucatariei era un pistol. Negru, abia luminat de lumina dinspre oras.

***

- Cand tu esti aici, nici problemele nu sunt departe. Chiar am auzit cateva lucruri in ultimele ore. Soapte, caci nimeni nu are curaj sa le zica in gura mare. Se creaza o neliniste, abia palapabila ptr alti ochi. Dar nu ptr noi. Ne paste o furtuna, nu-i asa dragul meu? Si tu e legata de ea. Sau vei fi.
- Am venit doar sa beau ceva. Problemele altora nu sunt problemele mele.

***

Se indeparta de geam. Si se duse inspre pistol. Il lua si il puse in tocul din spate. Costumul ii era negru, bine asezat pe el, curat si nou. Probabil peste cateva ore nu va mai fi asa.

***

- Dar vor fi si ale tale, John. Vor fi si ale tale, zice ea cu placere nesimulata in glas.

***

Inspirat de John Wick. desi John de aici nu e nici el, nici eu. Si totusi...

Am iesit de la film, nu e o capodopea, dar mi-a creat o nevoie de a citi carti cu asasini. Ca sa prind senzatia care mi se creea in minte. Am cautat carti pe net dar parca nu as vrea sa ma apuc sale citesc (din comoditate dar si ptr ca probabil nu vor fi exact ce caut). Asa ca am scris putin aici. Uneori vrei sa scrii ptr nu esti multumit ce gasesti in alta parte. Sa scrii ceva ce tu cauti, ce ai citi. Si sa traiesti o senzatie, o anumita fantezie si o anumita imagine. Imaginile din capul tau sunt mai frumoase decat cuvintele din mainile tale.

Textul e de duzina. Adica nu e nimic original. Au mai scris si altii asa, au scris si altii parsonaje asemanatoare. Mi-a place totusi sa trec peste comoditatea mea si sa mai scriu. Sa scriu, si sa scriu, si sa scriu si sa vad ce va iesi. Nu e nevoie neparat de o linie planuita de parcurs. Ce vine iese intr-un text.

Dar traiesc actul de a scrie fictiune asa cum imi traiesc si viata mea. Mi-e frica sa continui in asta, sa fiu persevernt. Consider ca nu am skillul necesar de a scrie ceva multumitor.

Trecem postarea asta la fictiune ("pe foi albe") ca sa nu se confunde cu insemnarile mele ptr ca folosesc John. Se poate interpreta.

Titlul e un vers din "Hide and Seek" de Imogen Heap.

This entry was posted on sâmbătă, noiembrie 01, 2014 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.