Author: No One
•joi, noiembrie 19, 2015
E 1:12 noaptea, ar trebui sa dorm. Ma trezesc la 6:30. Trebuie sa ma duc la servici. Si sa fiu un functionar bugetar.

Dar scriu ptr ca simt, cred, ca ma schimb. Ma schimb incet de un numar de ani. Pasesc in lumea aia a adultului si parasesc zona tinerilor. Vad uratul din lume mai pregnant. Totul devine mai nuantat. Eu nu traiesc in alb si negru, ci la imbinarea dintre cele doua. Asa vad lumea.

Consider ca vad lucrurile mai nuantat decat altii. Cel putin asa cred.

Criza imigrantiilor, Colectiv si atentatele din Paris m-au pus pe ganduri dus intr-un loc in care ma gandesc mai mult la ele decat m-as fi gandit altadata. Probabil este varsta, probabil sunt eu. Desi mai scriu aici despre ele, traiesc o mutenie. Nu-mi vine sa ma mai exprim cand vad ce pareri au altii. Stiu ca oamenii sunt mai mult decat o parere sau alta (apropo de nuante) dar, cum sa zic, nu-mi place ce vad. Si orice as zice, aud numai eu. Nu am voce in lumea asta. Nu am avut voce toata viata mea cred.

Nu stiu sigur Inca nu stiu sigur Cred ca am vrut intotdeauna sa am o voce. Probabil de asta scriu aici. Probabil de asta tin la parerile mele.

Vreau sa iau atitudine, sa fac ceva in lumea asta. Nu pentru mine (desi intr-un fel e si ptr mine) ci ca sa aduc un bine, o schimbare, un mod de a gandi undeva. Poate sa fie ceva mic. Iar poate intr-o zi va creste in ceva mai mare.

Consideram viata sfanta si oamenii mor aiurea peste tot in lumea asta. Suntem egoisti. Suntem, la plural, toti. Eu, tu si restul. Vad egoismul in felul cum tratam problema refugiatilor. Probabil ca sunt un soi de politically correct. Probabil ca sunt ce definitie imi dati voi. Ptr mine e simplu: eu daca as fugi din tara mea si as fi undeva in lumea asta in plata Domnului, iar altii mi-ar zice sa ma car din tara lor, ca nu pot trai acolo, as trai o drama. Unde sa ma duc? Nu e problema noastra. Pai e problema noastra. Toate sunt problemele noastre. Refugiatii astia, mortii si ranitii de la Colectiv, politicienii noastri, orice om omorat de pe planeta asta, teroristii aia. Toate sunt problemele noastre. Si vreti o lume mai buna. Cu gandirea asta egoista?

Asta e un lucru pe care-l vad dupa evenimentelele astea. Limitarea omului. Omul egoist. Omul opinionist. Omul delasator. Omul fricos. Omul care uita. O singura persoana din lista mea mai e cu profilul negru. Strada e goala. Sunteti cu botul pe labe. Suntem. Dar opinii aveti toti. Credeti ca aveti dreptate. Sunteti niste mucosi. Nici unul nu are dreptate cu adevarat. Ce aveti voi sunt niste opinii. Care nu valoreaza nimic daca nu se schimba nimic in bine.

Treceti prin evenimentele astea cum dati canalul pe tv. De la senzational la senzational. Ziceti ca simtiti, ca ganditi, dar o faceti simplu si prost.

Simt ca ma schimb ptr ca creste nemultumirea asta in mine cand vad cum stau lucrurile. Si vad ca totul e o lalaiala asa. Si traiesc asta pe fundalul nemultumirii de mine. In care vad ce nu fac bine. Si ma deranjeaza.

Probabil o sa-mi para rau ca am stat atat pana noaptea tarziu.

Si tac ptr ca sunt obligat de situatie. Ptr ca daca iau atitudine, daca zic ce ma nemultumeste aici si dincolo, la unul sau altul, raman fara oameni in jurul meu, o sa ma cert in nestire. Nu exista alb si negru cu oamenii. Fiecare are de toate in el. Nu poti sa judeci pe cineva dupa o opinie sau o situatie, ptr ca el s-ar putea sa aiba mai mult in el chiar daca tu nu vezi ori nu te uiti acolo.

Am ajuns sa prefer sa nu stiu prea multe despre oameni. Ma inteleg mai bine cu cineva cand stiu cat mai putine decat el. Asa pot inca sa am o parere buna. Bine, nici nu (mai) sunt curios. Nu ma intereseaza trecutul nimanui sau care e viata sa in prezent. Nu o sa incerc sa aflu ceva ptr ca nu e nici o curiozitate din partea mea in asta. Tot ce trebuie sa stiu despre o persoana e chiar in fata mea. E destul.

Ma simt eu si restul. Stiu ca sunt oameni acolo care gandesc ca mine, care sunt ca mine, dar cum nu stiu care sunt, ma simt singur pe lumea asta. Nu vreau sa apartin de ceva (grup, religie, ideologie etc), nu asta e. Ci vreau sa ma regasesc in altii, sa simt ca nu sunt numai eu. Eu aici fara voce.

Ma rog, vorba lunga saracia omului. Nu schimbam nimic cu ele.

Author: No One
•duminică, noiembrie 08, 2015
Ascult Hozier - Work Song. E 19:20. Ma gandesc daca sa mai fac chestionare. Trebuie sa fac. Orice ora conteaza. dar trag de timp. Ma gandesc ca maine ma duc servici. A mai trecut un week-end. Uite asa.

M-am uitat prin mesaje pe FB. Oameni pe care i-am scos eu, oameni care m-au scos ei (cred), oameni care inca sunt acolo dat nu am mai vorbit de mult. Oameni de pe un anume blog. Oameni veniti pe pe pagina de FB a acelui blog. Au venit ptr conexiunea mea cu ea, si ptr ca, presupun, ca le-au placut ce am scris. Cred ca ei presupun ca sunt la fel. Nu sunt. Oameni veniti citindu-mi propriul blog. Oare ma mai citesc, sau au renuntat de mult si sunt doar inca un nume in lista lor?

Ptr un minut m-am gandit sa iau niste cuvinte de la cineva de acolo. O caracterizare de-a mea. Nu prea flatanta. Sa vad daca asa sunt sau nu. De fapt era numai intrebarea ptr ca raspunsul nu vreau sa-l stiu. Stiu ca are dreptate in parte, stiam si atunci. Ea a presupus ca nu stiu. Stiu ca sunt flawed si ca o sa fiu probabil asa si de acum incolo. In altele nu avea. Dar oricum nu le mai pun aici. Nu are rost. Nu-mi pare rau ca i-am dat unfriend. I-am dat nu ptr ce a scris acolo, nu exact, ci ptr ca a facut-o cand subit nu i-a convenit ceva.

Era 19:32. Era 19:35. Este 19:38. Nu mai vreau sa adaug la ce am scris mai sus. Credeti ce doriti.

Poate mi se trage de la melodie. Imi place ritmul. De fapt cum pica cuvintele in melodie. E ca un mers. Mi-ar place sa stiu sa cant la chitara si sa cant melodia asta. E pe mood-ul meu. Dar nu o sa o fac. Din comoditate. Ma stiu prea bine.

Cand toata aceasta miscare o sa se stinga, cand lumea va reveni la pisici si like-uri (n-am nimic cu ele, ma refer la "normalitate"), cand profilele negre se vor schimba cu selfie-uri, atunci o sa imi pun pe banner versurile alea din refren. Le stiti ca le-am scris si aici. Da, o sa le pun ca sa nu uit. Ptr ca asta va fi micul meu protest la linistea ce se va lasa si la intrarea in normalitatea de dupa. Stiu, sunt sceptic. Dar am vazut prea multe miscari, alegeri, vise ale poporului asta naiv, ca sa nu fiu. Mi-am invatat lectia dupa guvernarea-coalitie PNTCD. Si atunci oamenii au visat frumos. Si cand l-au ales pe Basescu. Si cu siguranta si la revolutie, dar eram prea mic atunci sa-mi dau seama ca acum. S-a votat, s-a iesit in strada, s-a votat, s-a iesit in strada, s-a votat, s-a iesit in strada.

Dar o iau pe alaturi. O sa pun versurile alea in principal ptr mine, ca sa-mi aduc aminte ca tb sa insist sa fac o schimbare. Cu mine, si daca imi iese, cu ce e in jurul meu (daca am curaj). Ma stiu. Sunt comod si temator. I give in. I should never give in. Nu conteaza sa reusesti din prima, nici din a doua, a treia...... , conteaza sa never give in. Stiu teoria asta de mult. Si o cred. La un moment dat vei trece de hop daca nu te lasi. Schimbarea vine prin incapatanare/perseverenta/tenacitate nu numai prin promisiuni si vise.

La fel e si in visurile noastre vis-a-vis de sistem. Avem nevoie de incapatanati, ptr ca visatorii se duc acasa dupa.

Sper sa nu uit. Asa cum am uitat si altele.

E 20:13.

Melodia e tot pe repeat.

Author: No One
•duminică, noiembrie 08, 2015
Intr-un mod simplist sunt 2 perioade pe FB.

Prima cand postam poze cu pisici, mesaje motivationale, gif-uri haioase, chestii artistice, scrieri lirice etc etc etc. Ne dam like si share unii la altii, mai punem un smiley. Lumea e frumoasa si lista noastra  de prieteni e plina. Nu ne pasa ce cred sau ei ce credem noi, din simplul motiv ca nu ne stim. Postam si privim chestii frumoase, haioase si beningne, printre like-uri si share-uri ca o comunitate unita ce suntem *undeva pe aici e o ironie usoara, atat cat sa fie dar nu intratat sa devin uracios*

Si apoi vine un eveniment. Nu stiu, de exemplu unul colectiv. Si vad ca:
- unii cred ca muzica heavy metal e satanica
- altii se arata oripilati de asta, unii agresiv, altii nu
- ca e o conspiratie
- ca premierul e de vina
- ca primarul e de vina
- ca presedintele e de vina
- ca toti sunt de vina
- ca sistemul e de vina
- ca actionarii sunt de vina
- ca biserica e de vina
- ca Daniel e luat din nou in colimator
- ca crestinii (unii cel putin) se simt atacati, si ataca si ei la randul lor
- ca ateii (unii cel putin) se simt atacati, si ataca si ei la randul lor
- ca sunt prea multe biserici si prea putine spitale
- ca sunt prea multe cluburi si prea putine spitale
- ca medicii si pompierii nu au ajuns la timp
- ca medicii si pompierii sunt niste eroi
- ca nu putem face fata, spitalisceste, la evenimente de astea
- ca putem face fata
- ca se trezesc sentimente anti-Ponta
- ca se trezesc sentimente anti-Iohannis
- ca lumea iese in strada si treaba are efect
- ca lumea iese in strada si sunt manipulati
- ca ar trebui sa fie si societatea civila la instruniri
- ca nu ar tb ca societatea civila sa fie la intruniri
- ca cutare nu tb sa fie acolo sau sa ne reprezinte
- ca cutare ar tb sa fie acolo sau sa ne reprezinte
- ca trebuie sa se faca un nou partid (al strazii, al oanei zavoranu etc)
- ca de acum o sa se faca o schimbare
- ca o sa fie numai un foc de paie
- ca ar tb ca cluburile sa se inchida in semna de doliu (in acea prima zi de doliu)
- ca ar tb ca cluburile sa nu se inchida, iar banii sa fie dati ptr ajutor

Si multe alte pozitii care mai de care imprastiate pe tot spectrul opiniilor, care ori nu-mi vin in minte acum, ori nu le stiu. Daca un om avea ceva de zis, o nemultumire, o frustrare, pe care pana acum nu a zis-o si a tinut-o in el, acum sigur a zis ceva (vedeti mai sus, si altele).

E un soi de babilonie a opiniilor. Iar FB (netul in general) e casa lor. Si desi apreciez libertatea de exprimare (ptr ca vreau sa traiesc undeva unde ea nu-mi este asuprita), totusi noi traim cu impresia asta ca daca ai ceva de zis, o arunci acolo (de multe ori, fara sa fim informati, sau find prost informati). Ptr ca e democratie domnule, fiecare zice ce vrea. Si secundar la asta, o zicem ptr ca incercam sa ne gasim aliatii. Pe net, si in jurul notru, se traseaza si creaza aliante, tabere. Esti cu noi sau esti impotriva noastra. Si acum ne dam seama ce gandeste cutare sau cutare din lista. Pana acum era lapte si miere, ne dadeam like si share unii la altii. Mai mai sa iesim si la o bere.

Daca esti binecuvantat cu o lista mare (ptr ca ai dat request sau ai dat accept ca la pacanele) e haos ce vezi in feed-ul tau. Nu e opinie pe care sa nu o vezi.

Acum e timpul sa zic ca nu-mi scapa ironia care ma incojoara. Si eu imi exprim o opinie de fiecare data cand scriu aici sau pe FB. Si eu am in lista mea persoane cu care nu sunt acord (pana acum nu am dat nici-un unfriend). Si cand zic ca nu sunt de acord, spun de la lucruri mai mici pana la lucruri mai mari (asa cum le clasez eu in mintea mea). Si eu am dat request mai demult (acum, de mai mult de un an poate doi, nu mai dau deloc) si am dat accept la persoane necunoscute. De fapt in lista mea e o singura persoana pe care am intalnit-o face to face (si ea vine tot de pe blogul acesta). Sunt acolo si persoane cu care nu am interactionat in nici un fel cu ele (sunt acolo si vor ramane acolo ca prezenta).

Deci nu, nu-mi scapa ironia.

Alt lucru pe care o sa-l zic e ca nu o sa precizez cu care punct de mai sus sunt de acord si cu care nu sunt. Si la care zic ca raspunsurile sunt mai nuantate (am ajuns la concluzia ca odata cu varsta raspunsurile devin mai nuantate). Va las la aprecierea voastra sa credeti si sa alegeti ce vreti.

Tot ce am vrut sa subliniez (o chestie pe care cred ca ati observat-o si voi) e ca e o cacofonie de opinii pe net (zic ca asta e o caracteristica a lui, mai ales ca e un mediu care-ti permite sa te exprimi fara sa te cenzurezi ca-n viata de zi cu zi).

Cat despre mine, eu prefer sa-mi tin opiniile ptr mine in viata de zi cu zi, Iar pe net, sa le exprim (cat pot) aici pe blog. Pe FB mai dau un share ceva, dar nu mai am multa activitate (mai ales scrisa) in perioada asta.

ps: nu-mi scapa nici faptul ca am facut multe cacofonisme in postarea asta. Asta in caz ca cineva tine sa-mi sublinieze cat de cacofonic is.

Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 07, 2015
Gandesc prea mult. De cele mai multe ori ca nu trebuia sa fac aia sau aia, apoi ca nu fac nu stiu ce chestie care trebuia sa o fac. Ca nu fac bine unele lucruri. Ca de ce sunt asa sau pe dincolo. In general gandesc mult despre mine, ca persoana si in relatie cu lumea din jurul meu.

Daca ati stii cate dubii am cand scriu ceva. De fapt dupa ce scriu.

Si de obicei cand ceva ma cuprinde (ma deranjeaza ceva, ori ma supara, ori ma gandesc la ceva care mi s-a intamplat), nu pot sa shake it off ptr moment. Sunt prins acolo ptr un timp (care cu varsta parca tinde sa fie mai scurt). Raman acolo si ma gandesc si ma framant. Sunt destul de usor de tulburat zic eu. Acum ca se vede sau nu, nu stiu.

Nu stiu cum sunt altii, asa ca nu pot face comparatii.

Fiind o persoana nevorbareata care nu prea indrazneste sa vorbeasca cu alte persoane am invatat sa alunec in gandurile mele. Sa discut acolo. Sa privesc in gol intr-un punct unde nu e nimeni in fata mea. Sa imi scriu postarile imaginare (ptr ca de obicei gandesc de parca as prezenta altcuiva cele gandite, ca intr-un blog). Si sa am rabdare.

Gandesc mult. Si ca orice lucru are si parti bune (prin introspectie) si parti rele (ca gandesc mult si in gol fara sa ajung neaparat undeva).


Author: No One
•joi, noiembrie 05, 2015
O sa incerc sa scriu scurt ptr nu vreau sa ma lungesc.

Traim, traiesc, o perspectiva de schimbare. Nu o schimbare exact, dar o perspectiva, un fel de prima etapa. Nu vorbesc de schimbarea externa, unde cad guverne si oamenii ies in strada, este si aia, si pe fondul ei e perspectiva asta a schimbarii interioare.

E un moment acum, de parca s-a deschis o usa. Matei Dima o zice cel mai bine in clipul sau, pe care o sa-l atasez dupa ce vin de la servici (aici nu pot). El zice exact ce vreau sa zic eu. Cuvant cu cuvant. Pana si la faza cu fetele frumoase :)) Ma bucur sa vad oameni cu care pot sa fiu intru totul de acord. Care sa zica ce vreau sa zic si eu. Clipul ala sunt si vorbele mele. Mai bine decat pot sa scriu aici.

Pe contextul asta, al tragediei de la Colectiv, de oameni in strada care vor o schimbare, eu simt cum asta e o oportunitate ptr toti. Ptr mine. Din nou nu vb de schimbarea externa, ci ma duc la ce ma doare pe mine mai mult decat asta. Schimbarea mea interna. Pe fundalul acela, vad ca ni se deschide o usa ptr fiecare dintre noi.

Unii o vor vedea mai mult decat o schimbare externa, altii nu. Unii o vor urma. altii nu. De asta este si titlul "semintele schimbarii". Ptr ca sunt doar niste seminte. Depinde de noi ce vom face mai departe cu noi. Nici eu nu stiu daca le voi urma. Am o istorie proasta cu schimbarea, desi imi zic de multe ori "de data asta...". Am zis-o asa de mult ca acum nu mai promit nimic, nici catre oameni, nici catre mine.

Si astazi sunt putin ravasit. Acum ceva mai putin decat acum cateva ore. Sunt ravasit putin ptr ca m-am gandit la aseara. Asa sunt eu, cand fac ceva (aseara) nu sunt exact prins emotional, dar dupa un timp (azi dim.) incep sa ma gandesc, si ma misca, ma tulbura. In cazul asta nu ma tulbura intr-un sens negativ, ci pozitiv, asta vreau sa zic. Am facut-o ptr ca am vrut sa-i fac un bine, am facut-o ptr am simtit ca tb sa fac asta. Si sper ca i-a facut un bine, ca i-a adus un zambet. Ptr ca ma intristeaza ca stiu ca e trista, si ptr ca imi dau seama ca imi pasa. Imi pasa si in general, dar si in legatura cu ea. Imi pasa si inainte dar acum imi dau seama mai bine de asta. Si astfel sunt putin rascolit. Si scriu aici manat de asta. Si imi dau seama ca si ea trece printr-o schimbare. Dar stiu ca va trece cu bine (sper), ptr ca este o persoana care se descurca in viata. De exemplu eu nu stiu daca as putea sa zic acelasi lucru despre mine.

Asadar suntem aici. La portile schimbarii. Ce vom face mai departe depinde de fiecare dintre noi.

Tot am scris mai mult. Voiam sa fiu mai scurt. Cand o sa ajung acasa o sa pun si clipul lui Matei Dima. Acum, o sa ma afund in munca, ca sa nu mai gandesc asa de mult.

LE: iata si clipul



Author: No One
•miercuri, noiembrie 04, 2015
Scriu aici ptr ca pe FB e prea multa galagie.

Pacat de voi si de entuziasmul vostru. Postati poze si meme-uri cum ca a demisonat unu si altul, cum ati iesit in strada si ati facut ceva. O sa iesiti si maine. Si poimaine.

Si intr-o zi o sa obositi. O sa vina viata de zi cu zi peste voi. O sa va linistiti. Eventual o sa va certati in legatura cu altceva.

Somnul natiunii naste monstrii.

O sa plece Ponta si o sa vina un altul. Nu neaparat de la PSD. Orice partid e plin de Ponti. Sistemul pune supape ca sa se salveze, cum zicea Guran. Sistemul nu stie de partide sau de oameni, de aia e sistem.

Nu se face primavara cu o floare.

Scriu aici ptr ca nu vedeti mai mult decat vedeti acum, iar pe FB vocea mea nu conteaza. E prea multa galagie si efervescenta acolo.

Schimbarea reala vine prin eliminarea sistemul, nu a unei ramuri. Iar cei care gireaza sistemul, fie ca isi dau seama (ca mine, ptr ca si eu fac parte din voi), fie ca nu, sunteti voi. Voi sunteti fundatia pe care ei stau. Cand nu veti mai fi, nici ei nu vor mai avea pe ce sta.

Mi-ar placea sa intorc sistemul din interior, si sa o fac bine gandit si aplicat, dar sunt singur si nici nu sunt prea curajos. Asa ca, momentan, raman sa ma uit la voi cum va entuzismati, ca peste un timp sa apara alti Iliesti, Basisti, Ponti. Votati tot de voi, fie prin vot, fie prin ne-vot.

Pacat de intentiile voastre daca ele nu duc nicaieri.

Cu sistemul nu luptati intr-o saptamana. Ci in ani. Uneori cu sacrificii. Aveti atata rabdare si perseverenta? Eu zic ca nu. Curaj? Nu sa iesiti in strada ci sa va bagati nasul in ce fac ei si sa insistati pana ii scoateti de acolo. Buzunarul si comfortul vostru va zice altceva. Stiti ce zic. Cat sunteti dispusi sa sacrificati? Ptr ca nu veti fi multi. Aia multi vor iesi ptr o saptamana in strada sau vor comenta pe net.

Schimbarile vin de la putinii astia. Ei se vor lupta si se vor sacrifica ca voi sa dormiti bine in comfortul vostru. Ptr ca aveti un job, o casa, niste rate, o familie, niste copii. Pe care nu veti dori sa le pierdeti.

Pacat de entuziasmul vostru ptr ca pe termen lung voi nu veti face nimic.

Pacat de mine ca sunt ca voi. Suntem multi si fricosi. Ne e prea bine la caldura ca sa muncim ani de zile sa schimbam sistemul. De fapt munca asta nu se termina niciodata. Nu atata timp cat omul ca fiinta este cum este. Tot timpul va fi cel putin unul care sa creeze un nou sistem pe cel vechi. Unul care sa caute putere si bani. E in natura noastra. Si la el se vor alatura altii. Si apoi va trebui sa faceti din nou o "revolutie" ca sa schimbati sistemul.

Solutia este simpla. Culmea ca tocmai acum la sfarsit de postare mi-au venit in minte versurile, si se leaga. Ce ironie.

We're not numbers we're free, we're so alive
And the day we give in is the day we die

Sa va mai explic? Faceti ce faceti zilele astea in fiecare zi. Pastrati-va flacara si fiti perseverenti. Zi de zi. Pana in ziua in care veti muri. Asa veti ajunge undeva.

Si faceti-o bine, si mai ales cu cap. Ptr ca de mantuiala sau fara sa se gandeasca prea mult o fac multi. Chiar si voi faceti asta, fie ca va dati seama sau nu.

Dar usor de zis si greu de facut. Si cred ca stiti si voi asta.

Numai bine.

Author: No One
•duminică, octombrie 18, 2015
Tocmai ce mi-am batut capul cu gaming recording (ptr jocurile ce le joc) ptr 6-7 ore si e 6:20 dimineata. Si ziceam eu sa fiu mai responsabil.

Ce program sa folosesc, am testat vreo 2, am cautat la care scade cel mai putin fps-ul in joc (de exemplu de la 51-52 fara inregistrare la 46-47 cu), chestii de astea. As vrea sa gasesc un program de inregistrare ce nu scade fps-ul dar nu e posibil pe parte software (doar sa-ti iei hardware), dar cu programe ce folosesc gpu-ul diferenta asta poate fi mica (fata de cele ce folosesc cpu-ul). Problema mea e ca dupa ce am trecut la monitor de 24 inchi si folosesc 1920x1080 la 60Hz nu pot sa joc jocurile sub 60 fps si sa nu am lag (acea incetineala care incepe sa apara cand joci) sau screen-tearing (iti apar linii orizontale pe imagine, ca si cum ar fi taiata, ptr ca frameurile sa zicem nu se imbina perfect - e un soi de descronizare intre ele). Asa ca tb sa tin frame-rate-ul (fps e frame-rate per secunda) la 60 sau mai mult. Iar asta tine si de cat de frumos vrei sa arate jocul sau nu (cu cat mai frumos, in setarile pe care le faci, cu atat fps e atins si e mai mic). Cand aveam monitorul mai vechi (cu rezolutie mai mica) 30 era bine, acum am devenit si eu "snob" obligat de situatie :)) (e chestia asta in lumea gamerilor daca intradevar 60, sau 120, e mai bine si se vede - unii zic ca 60 e standardul, si ca 30 e meh, iar eu vad ca e adevarat si ca depinde de hardware, un hardware mai nou te obgliga sa ridici standardul). Ma rog, de asta nu-mi convine ca imi ia din fps cand eu vreau sa fiu cat mai sus.

Tot am chestia asta, usor perfectionista, sa obtin cel mai bun rezultat din ceva. Si de asta percep ca o bataie de cap cand tb sa setez ceva. Imi bat capul cu cea mai mica setare pana sunt multumit. Bine, nu sunt super exagerat, si pana la urma ma obisnuiesc, dar pana atunci ma cam stresez oleaca. De obicei daca las ceva timp ma obisnuiesc. Ca-n in viata, unde am vazut ca (mi) se aplica acelasi principiu.

Anyway, first world problems, ce mai. E dimineata si eu voiam sa merg in oras sa imi cumpar cate ceva (ghete, pulovere, chestii de astea), sa mai vad si un film, dar se pare ca o sa dorm dus pana dupa 12.

Simt ca-mi pierd orele degeaba nefacand ceva constructiv. Adica puteam sa ma culc la 11-12 azi noapte, sa las asta pe alta data si sa imi rezolv treburile azi. Acum, mi-am dat programul peste cap, si nici n-am facut ceva constructiv ori neaparat util. Si nu e prima data cand fac asta si nici ceva rar. Un soi de procrastination, asta cu orele pierdute. Si eu sufar de procrastination la greu :))

Author: No One
•vineri, octombrie 16, 2015
Cu fiecare weekend imi zic (cu jumatate de gura, caci acum deja ma stiu) ca de data asta o sa fac ce trebuie, ca o sa incep sa fac pasi spre toate chestiile pe care nu le fac (si tb sa le fac).
Author: No One
•marți, octombrie 13, 2015

Author: No One
•marți, octombrie 13, 2015
Tanjesc dupa ceva, cineva, o conexiune. Sex, talk, intimacy. I can taste it on my tip of my tongue, and yet it seems so far. Caut, inventez povesti cu persoane cu care n-ar tb sa am aceste povesti. E aproape ca si cum nici nu conteaza persoana, ci doar sa simt ce imi doresc sa simt.

There are those days. And this is one of them.

Author: No One
•duminică, octombrie 11, 2015
E frig in casa (nu prea agreez perioada asta din an), am o usoara durere de cap (am stat prea mult la calculator azi noapte) si am un nod in gat din cand in cand de cateva saptamani (lucru care nu-mi da o dispozitie prea buna).

Ma simt singur. Cred ca asta e motivul. E o persoana cu care am mai vorbit din cand in cand dar nu am mai vorbit de cateva luni bune acum. Si totusi imi imaginez din cand in cand conversatii cu ea. De cele mai multe ori cand conversez cu cineva in mintea mea conversez cu ea. Stiu ca astfel de conversatii nu le vom avea. Nu are cum ptr ca nu cred ca vom ajunge la nivelul ala in care sa vorbim ca niste old friends la un pahar de vin la o masa. N-am atinge acea lungime de unda. Si totusi conversatiile astea imaginare, monologurile astea poate, le am cu ea. Intr-un fel cred ca imi imaginez asta si ptr ca ma fascineaza. Nu-mi este accesibila, e cu totul si cu totul altceva decat mine, face parte dintr-o lume undeva departe care nu seamana cu a mea.

Mi-as dori sa pot vorbi cu ea asa cum vorbesc in mintea mea, dar nu cred ca se poate. Mi-as dori sa citeasca postarea asta, dar nu cred ca se uita pe aici.

Anyway, stiu ca cel mai probabil (99% :P) ce scriu aici va ramane asa cum e aici. Adica cuvinte pe un blog care vor fi uitate dupa un timp, undeva acoperite de un teanc de alte postari.

Frig, frig, in casa asta. pfuuuu.

Author: No One
•duminică, octombrie 04, 2015
Gasesc ca aceste 2 paragrafe vorbesc de 2 lucruri la care m-am gandit uneori:

"You’ve stopped drinking alcohol months ago, so now when you hang out at bars or parties you don’t talk to anyone new. But with your new body and new clothes, gorgeous women hit on you constantly. One time, a woman literally comes up to you and says she thinks you’d be good in bed and hands you a napkin with her number on it. As she is talking to you, her hand resting on your chest inside your shirt, all you can think of is how badly you need to beat your best time sprinting across the park across from your house the next day. That night when you get home you research the best shoes for trail running and click “buy”. The shoes are a hundred dollars. The phone number goes in the trash.

There is a girl you see a lot at the gym, who always does these weird leg exercises you’ve never seen before. She’s beautiful. You make it a point to not look at her – because you are overly worried about looking creepy like that guy in the blue shirt who never wears underwear and always hangs around the lat pulldown machine – but you notice this girl is always at the gym when you are, and seems to always choose the bench next to you. You turn up the Slayer and concentrate on making your puddles bigger."
Author: No One
•duminică, octombrie 04, 2015
Este lipsa asta de actiune, ezitarea asta sa facem ceva, de parca lumea ne-ar vedea acolo si ne-ar judeca. Si trecem pe langa.

Am vazut azi un mos, cam jegos, intins pe trotuar pe strada unde stau. M-am dus la el, dupa moment de ezitare, sa vad ce are. Rudele mele nu s-au bagat, au zis ca e beat. Nu am simtit ca ar fi beat, nu mirosea. Nici nu am vazut ca i-ar fi fost rau. Am zis ca e senil. L-am ajutat sa se ridice si m-am dus sa-l ajut pe bunica-miu sa care ce avea de carat in casa. Mosul a mai mers ceva si s-a asezat din nou pe trotuar. Eu am zis ca vrea sa se odihneasca si l-am lasat asa.

Dupa un timp cand bunicii mei au trebuit sa plece, l-am vazut din nou in acelasi loc. Maica-mea a zis sa mergem sa vedem ce-i cu el. Am mers din nou la el. Nu redau conversatia cuvant cu cuvant, dar el zicea ca a baut cand l-am intrebat de asta si ca sta undeva pe o strada apropiata. Zicea sa chemam salvarea, dar cred ca voia sa nu ajunga acasa caci, din vorbele lui, il batusera rudele sale. Acum nu era beat (daca se imbatase in mai devreme nu stiu). Era tare neingrijit, nu ziceai ca are pe cineva si ca de fapt e un om al strazii. Am chemat salvarea. Prima data i-au inchis apelul in nas maica-mii crezand, cred, ca ii facem sa-si piarda timpul cu un betiv. A vorbit matusi-mea si a reusit sa ii faca sa trimita o salvare. Ne-am dus din nou la el si l-am ridicat in picioare. Salvarea a venit cu sirene si tot tacamul. Erau reticenti sa-l ia, nu parea ca are ceva, dar l-au luat pana la urma.

Scriu toate astea ptr am un gust amar. Ptr ca lumea trecea si nu facea nimic. Ptr ca nici noi nu stiam ce sa facem si am facut ce am facut cu reticenta. Nimeni, nici altii, nici noi, parca nu ne-am fi bagat. Parca ne era frica "de ce zice lumea". Eu asta simteam. O vina ca nu fac nimic, o reticenta sa merg la el, o usurare cand am intrat in curte. Acel "nu e treaba mea" despre care am mai scris. Persoana de la interventii a inchis apelul. Cei de pe ambulanta nu erau nici ei siguri ce sa faca cu el. Nici noi. Parca toata lumea stia ca tb sa se faca ceva dar nu stia ce si nu voia sa fie problema lor. Ma simteam vinovat ca i-am deranjat pe aia cu ambulanta. Ce sa faci cu omul asta? Nu e caz de urgenta. E doar un batran neingrijit si murdar care statea pe un trotuar. Nu puteam sa-l lasam acolo dar unde sa-l ducem? La spital il tin ceva timp si ii dau drumul. Daca intradevar avea rude nu l-as fi dus acolo ptr ca poate l-au batut (mosul se vedea ca nu vrea sa ajunga acolo). L-am pasat ambulantei. Ma gandeam dupa ca nu aveam de fapt unde sa sun sa-l ducem undeva. Nu e loc ptr cazuri de astea. Si reticenta, multa reticenta.

Traim in lumea noastra calduta si nu stim cum sa reactionam ptr cazuri de astea. Ma face sa ma gandesc ca nu am siguranta ca daca cad pe strada cineva ma va ajuta. Nimeni nu vrea sa se bage. Unii parca am vrea, dar trecem usurati ca am scapat. Poate ii ajuta altcineva (si ne va scapa de vina). Poate.

Si am gustul asta amar. Ma simt asa ptr situatie in general, dar si ptr mine. Ptr ca stiu ca si eu ma feresc. Ptr ca ii vad si pe altii ca fac la fel. Traim intr-o lume a fricii, care naste lipsa de compasiune.  O lume a "ce o sa zica altii?", "nu vreau sa ma bag/sa intervin", "lasa ca ajuta altcineva", "nu e treaba mea, vreau doar sa scap de asta". Suntem asa de urat de imperfecti in asta.... O vad in mine, o vad in altii, si imi lasa un gust amar. E urat si trist ce vad.

Author: No One
•luni, septembrie 28, 2015
Cred ca sunt cumva oblivious la lumea asta in care traim. Nu am avut parte de greutati mari si nici de rautati imense din partea multor oameni. Tocmai prin, culmea, izolarea mea. Nu am ajuns sa intru in contact cu atati oameni incat sa ma acresc. Nici acum nu intru in contact cu multi.

Mai vad din cand in cand pe net, pe fereastra asta, partea urata a lumii. Si imi dau seama de ce sunt acriti altii.

Nu pot sa zic ca sunt exact naiv, ci neatins. Sunt constient ca nimic nu ar tb sa ma mire. Lumea asta e atat de mare si atat de diversa incat nimic n-ar mai tb sa te mire. Orice e posibil. Atat in bine, dar si in rau. Si aici sunt in 2 ipostaze. Prima in care intru in contact cu o noua realizare, cu ceva la care nu m-am gandit pe indelete pana acum. Stiam ca exista sau poate fi asa, dar netraind asta sau neavand varsta in care sa constientizez pe deplin, cu totul, asta, eram cam  "verde". Si a doua in care cinismul meu kicks in si stiu ca n-ar tb sa ma mire. Stiu ca totul e posibil. Si deci nu traiesc cu adevarat, in adevaratul sens al cuvantului, o drama a noii realitatii in care ma trezesc.

Dar mi se schimba perceptiile. Ever so slighty. And I am getting older and the way I see the world is getting more and more complex. Observ ca asa cum vedeam lucrurile atunci nu le mai vad acum. Parca inainte era mai simplist, stiam mai putine, traisem mai putine.

Partea cu simplistul e ca asa esti mai bataus, mai ready to the fight the world. Asa sunt tinerii. Eu simt ca incep sa trec pe partea cealalta, desi la varsta mea sunt inca tanar. Vad cum perceptiile, interpretarile si concluzii mele devin mai complexe, mai complicate, nu mai este alb si negru. Not so sure anymore of my own beliefs. Imi dau seama ca nu mai este asa de simplu cum era inainte. Si deci, avantul ala, specific celor tineri, nu mai e acolo. Ptr totul nu mai este asa de simplu.

Dar am deviat. I am oblivious. Ca o analogie: de ceva timp, de cand nu mai am televizor la mine in camera, nici nu mai ma uit la televizor. M-am obisnuit asa. Dar asa sunt in afara evenimentelor. Aflu chestii tarziu, asa cum mai ajung ele la mine pe internet. Sunt oblivious la lumea din jurul meu. Cumva protejat si cumva in afara ei. Nu mai sunt in mijlocul "evenimentelor", mai importante sau mai putin importante.

Si asa e si viata mea. Cumva. Nu sunt la mijloc ci sunt undeva in afara, mai inspre margine. Bine, cand e vorba de televizor, toate chestiile "importante" gen Barbie lesinata nu mai sunt de importanta ptr mine. Vad acum cat de stupide si inutile sunt ele. Vedeam si atunci. Numai ca atunci faceam parte din joc. Acum nu imi mai ocup mintea cu ele.

Simt ca ultimii cativa am devenit.... hai sa nu zic matur, dar mai mare. Am crescut. Si simt ca asta e abia inceputul. Ca mai e mult de crescut.

I feel like a late bloomer.

Tot deviez de la ce mi-am propus initial sa scriu. Bine, am scris si in doua reprize si acum mi s-au diluat gandurile.

Ce pot sa zic? Sunt ferit de lume. De aici acel oblivious. Nu ca ma feresc altii, ci prin natura mea eu sunt mai la margine. Cumva rupt de lume. In lumea mea. Vad uratimea de exemplu dar nu am simtit-o niciodata aspru pe pielea mea. Maybe I was just lucky.

Uite ca imi vine in minte acum o intrebare: am I prepared for this world? Si in intrebarea asta imi dau seama ca de asta imi e frica sa pasesc in afara. Teama mea vine din faptul ca ma simt nepregatit.

Mda, simt ca mi s-au diluat gandurile. Si ma lungesc. Dar totusi undeva pe aici am scris niste idei pe care voiam sa le scriu.

Author: No One
•duminică, septembrie 27, 2015
Let's pour this in. We'll see later if this is good or bad.

Scriam prin niste comentarii recente ca odata ce ai de exemplu anxietate, sau ocd, sau depresie nu mai scapi de ele de tot. Si in general nu mai scapi (cred ca unii pot scapa totusi, zic eu). Imi aduc aminte cand nu eram asa, cand nu aveam nici o urma de anxietate (de felul cum am acum, ptr ca si atunci aveam temerile mele). Corpul si mintea mea nu stiau ce sunt alea.

Am ajuns sensibil la senzatiile mele. Orice stare fizica mai diferita devine o stare hipocondrica. Hai nu orice, dar in general. Stiu ca cel mai probabil nu am nimic, dar eu tot ma intreb: dar daca ai ceva? Dar daca ce simti acum se va inrautati? O alta stare ma tulbura, ma duce la ganduri, la idei hipocondrice. In general au legatura cu inima si afectiuni ale ei. Am nod in gat mai mult timp? Am citit undeva ca e un semn de infarct. Am junghiuri/senzatii pe partea stanga? (de obicei le am pe stanga, pe dreapta sunt foarte rare, aproape inexistente) Ma gandesc ca ma inteapa inima (desi probabil sunt coastele ptr ca stau cocasat sau nu mananc). Imi bate inima tare? Asta e chestia ce ma tensioneaza cel mai mult. Nu suport sa simt asta. Ma sperie.

Bine, in zilele mele de glorie tot ce am scris mai sus era perceput mai intens in mintea mea. Acum sunt mai stapan pe mine, ma panichiez mai greu ptr ca stiu ca e in mintea mea. Desi sincer nu sunt niciodata sigur. Niciodata nu sunt absolut sigur ca e mintea mea. Mai scapa cate ceva printre ochiurile plasei de protectie.

De exemplu azi m-am simtit aiurea. Am luat un Lipton cu green tea (stiu ca ceaiul verde este energizant - iar eu evit in general energizantele, fie cafea, cola sau pur si simplu bauturile energizante - si asta ptr ca le asociez cu accelerarea batailor inimii, plus nu pot sa zic ca-mi plac, desi pot sa am o slabiciune ptr cola). Deci am luat sucul si m-am gandit ca e energizant, dar l-am luat oricum ptr ca eram curios cum e. Si am baut cam un litru si ceva. Si la un moment dar am inceput sa ma simt aiurea putin. Nu agitat ci invers. Nu, nu calm. Ci incet, cu batai incete. Pur si simplu ma simteam altfel decat "normalul", for the lack of better words. Si m-au luat gandurile. Acum ca mi-am indus starea ptr ca stiam ca e ceai verde ori pur si simplu e din cauza sucului nu stiu. V-am zis, niciodata nu sunt sigur. M-au luat si am plecat de la calc. Stateam de ceva timp la el (poate era de la sezut si faptul ca am stat prea mult mult la el? poate). M-am intins. Stiu ca daca ajung aici tb sa renunt la tot si sa ma intind sau stau pe un scaun fara interferente din alte parti (fie obiecte ori oameni). Ma readuce la o stare fizica mai buna si astfel imi linisteste si psihicul.

Vina mea e ca si stau prea mult la calculator. Ca nu dorm cat trebuie (8 ore in fiecare noapte, fara exceptie in general). Ca ma obosesc (vezi cele din urma). Obosesc usor si e sesizabil ptr mine. Nu-mi ajung putine ore de somn. E vina mea ca nu mananc regulat (si deci nici destul uneori). E vina mea si totusi le repet. Stiu ca nu tb sa fac asta dar tot ma scap. Si cred ca astea contribuie substantial la starile mele.

Si continuand, voiam azi sa ma duc la film. Ezitam. Pe vremuri cand ma simteam aiurea nu ieseam. De frica sa nu mi se intample ceva. Asteptam cel putin ziua urmatoare cand ma simteam bine. Dar acum sunt mai mai bine decat eram atunci si astfel mi-am zis totusi sa merg desi ezitam. Am ezitat pe drum, m-am oprit la un moment dat (altadata as fi cedat, cred), dar m-am dus oricum. Ma gandeam sa nu inceapa sa imi bata inima tare in sala pintre toti oamenii aia, sa nu intru in panica. Si am stat incordat, on the edge cumva acolo. Cu timpul, in timpul filmului, cand m-am mai relaxat, am scapat si de teama ca o imi ia inima razna.

Tin minte cand m-am dus la un spital de psihiatrie am vazut in pacient care isi batea degetele pe el sau se tine cu mana pe fata sau de gat. Nu stiu cum sa va descriu, dar stiu ca si eu fac asa. Bine, nu la modul sever, si nici extrem de vizibil. E un mod de distragere a atentiei, a mintii. Sa nu te mai gandesti. Bat degetele intre ele sau de picior sau pe brat, imi tin mana pe obraz sau pe gat sau la gura, imi incrutisez un brat sau ambele pe corp. Ma gandeam cand am vazut pacientul ala ca si eu fac asta. Asta era pe vremea aia, mai grea. Nici atunci nu erau extreme ca la el. Dar le recunosteam. Si cumva l-am inteles mai bine pe el, decat cineva care nu face asta. Ptr altii ar fi un nebun agitat. In ochii mei devenea mai putin nebun.

Cred ca gesturile astea le faci involuntar. Ca un automatism al corpului ptr distragere.

Acum cateva saptamani, am avut un atac de panica in toata regula la un alt film in cinema. Ma rog, apropiat de ce aveam pe vremuri. A inceput sa ma doara abdomenul (mancasem afine peste altceva si cred ca de la asta s-a tras). M-am panicat si am intrat in starea aia de anxietate. A inceput sa-mi bata inima foarte tare. In cinema-ul ala, in intunericul ala, nimeni nu stia ce am. Eram printre oameni si eram singur. Ma gandeam ce sa fac. Sa plec? Daca ma panichez si mai tare? Sa stau? Daca ma panichez si mai mult si mi se intampla ceva rau? Pana la urma am stat intr-o stare de anxietate si incordare pana la sfarsitul filmului. Asteptam sa se termine, sa plec, sa ajung acasa. La siguranta. Scenarii imi treceau prin cap. Inspre sfarsitul filmului m-am mai linistit si am reusit sa ies din cinema fara teama in mine. Am mers incordat, si mai incet, pana acasa. Intr-un fel sleit de puteri. Altadata, daca mi s-ar fi intamplat asta acolo, nu stiu cum as fi facut fata. Acum am stat acolo pana mi-am revenit, pana am trecut de varf si am revenit la bine. Starea asta are tot timpul un varf, un punct maxim pana la care devine progresiv din ce in ce mai rau. Simti cum creste panica in tine si nu o poti stapani. E un cerc vicios, simti ca nu o poti stapani si astfel panica, anxietatea creste si mai mult. Si pe urma cand treci de el, de varf, cobori usor, te simti din ce in mai bine, revii. E o usurare. Ai o stare asa de bine.

Zic de asta ptr ca sunt sensibil si la ce mi se intampla, cum si unde. De atunci am mai fost la film de 2 ori (today included). Si am o retinere. Daca mi se intampla din nou in sala? Si evident am stat incordat la ambele filme la inceput. De asta mi-e teama sa am o experienta proasta, in general. Ptr ca nu vreau sa ma influenteze. Ptr nu vreau sa ma faca sa evit situatia ca sa nu se intample din nou. Acum am totusi varsta de partea mea. Stiu ca tb, sunt obligat, sa incerc din nou, chiar daca ma tem sa nu fie la fel. Dar tot mi-e teama sa nu am experiente proaste.

Starea de anxietate ti-o traiesti singur. Eram singur in sala aia. Printre necunoscuti. Oriunde in lumea asta, unde nu cunosc oamenii, sunt singur. Sunt sigur ca ptr unii care cititi asta e la fel. Stiti ce zic. Cu ce pot ajuta ei? Te vor ajuta? Lasati-ma sa fiu mai sceptic in legatura cu ajutorul celui de langa tine in situatii publice. Am scris o postare anterioara in legatura cu asta.

Faza aia din cinema, nivelul ala de panica si sentimentul ca nu o poti controla si opri, nu am mai avut-o de mult timp.

Apropo am fost la The Martian. Si o lectie ce o poti invata din acel film, o chestie ce o stiam dinainte, e ca atunci cand esti intr-o situatie de supravietuire, nu te asezi jos si mori. Nu, te pui repede pe treaba si incerci sa gasesti solutii sa supravietuiesti. Nu iti permiti sa fii lazy si cu moralul la pamant. Profiti de fiecare clipa si oportunitate sa iesi la capat. And if you die, you die fighting. Luptandu-te sa supravietuiesti.

Am scris mult nu? :) Tot ce voiam sa zic e ca inca mai am momente de astea. Ca inca mai am ganduri de astea hipocondrice. Ca probabil ca nu voi scapa de ele complet. Ca vor ramane undeva acolo, chiar daca nu se vor mai manifesta, asteptandu-ma sa revin la ele. Ca nu voi mai fi asa cum eram inainte de ele.

Voiam sa zic ca imi ingreuneaza viata uneori. Ca mi-e teama de exemplu sa ma duc la sala, sa fac efort la modul serios adica, sa-mi simt bataile repezi ale inimii si sa ma sperii. Sau ca imi dau o stare de incordare cand nu ma simt in apele mele. Ca trebuie sa fiu atent la ele. Si sa fiu atent sa nu revin la ele.

Ar trebui sa am mai multa grija de mine. Cred ca asa va fi si mai bine decat e acum. Si nu voi mai apa la moara ca ele sa apara.

And now we'll get weird. Aici din putinii cititori cred ca voi mai pierde cativa. Zic eu. Sau pe aia putini care se mai incapataneaza sa citeasca blogul asta. Vedeti voiam sa scriu ce am scris mai sus, dar pe urma mi-a venit ideea sa mai discut despre o chestie. Diferita de asta. Acel "we'll see later if this is good or bad". Sincer nu stiu cat de buna e ideea dar voi scrie anyway. Dar o scriu aici. O ascund cumva in postarea asta. Cei ce nu vor sa citeasca mult, nu vor ajunge aici. O regula in general in blogging e sa scrii postari mici, mai accesibile, daca vrei sa fii citit. Oamenii au tendinta sa evite postarile lungi, me included. Asa ca poate multi o vor evita pe asta.

Vedeti voi, eu am o viata sexuala sa zicem mai ciudata. Nu, nu kinkosenii (imi place cum suna cuvantul asta). Sunt cat de cat vanilla through and through. Bine, ideea ca as avea o viata sexuala e cam far fetch. Nu am eu una cum ar fi "normal" sa ai una. Mi-am pierdut virginitatea cam acum un an. Very late bloomer as zice. Cu o escorta. Unii ar zice curva, altii prostituata. Eu am invatat sa nu judec. Sa revenim. Si restul partidelor tot la escorte au fost. Nu ma simt in stare sa am o relatie. Nu sunt o persoana sociala si mi-e si teama ptr ca nu stiu nimic despre cum e sa fii intr-o relatie (si cine m-ar lua asa, la varsta mea?). Sincer sa fiu nu cred ca voi avea o relatie cu cineva prea curand, poate niciodata. Sunteti scarbiti ca ma duc la escorte? Am scazut in ochii vostrii? Bine. Asa o sa stiu cu cine am de a face. Dar vreau sa vorbesc despre subiectul asta. Ptr ca face parte din viata mea, asa ciudat cum e, iar eu vreau sa fiu eu aici, nu o alta persoana.

Nu incerc aici sa va schimb parerile despre asta. Ce si cum ganditi e treaba voastra. Doar incercati sa nu judecati. Si fiti open minded. Ok, o escorta e o tipa care ofera servicii sexuale contra cost. In cazul asta intr-un apartament sau hotel. I se mai zice si call girl ptr ca o suni ca sa stabilesti intalnirea, fata de cele pe care le ridici de pe strada. Escortele sunt mai scumpe decat centuristele si ai siguranta ca sunt mai curate (regula e sa faci dus inainte, atat ea cat si tu). Teoretic cica si-ar face si analizele des, dar asta depinde, cred, de seriozitatea lor. Asta e punctul in care ar tb sa ai incredere in ea iar tu sa stii cam la cine te duci.

Poti sa gasesti siteuri specializate cu ele sau forumuri. Eu nu ma bag pe siteuri ca nu ai nici un feed back si nu stii unde te duci. Sunt pe un forum, in care fiecare are threadul ei si barbatii care s-au dus la ele lasa recenzii. E o notiune destul de ciudata daca stai sa te gandesti mai bine la asta. Recenzie in care o notezi pe una sau alta. Nota ptr oral, nota ptr normal, ptr anal, locatie, ptr cum arata etc. Recenzii faci la filme sau muzica, la jocuri, la obiecte. Ei bine aici se face recenzie la o femeie. Si pe cat de ciudat vi se poate parea, ele sunt destul de utile. Te ajuta sa ajungi la o tipa care n-a avut probleme de sanatate, care e serioasa, nu da tepe, care iti garanteaza cat de cat ca te vei gasi ce cauti. Ei bine, sunt si recenzii umflate sau false (fiecare cu interesul lui). Eu citesc toate recenziile si incerc sa-mi fac o parere. Nu ma arunc ca spartul la prima poza buna. Vreau sa evit cat mai mult posibilitatea sa nu ma simt bine acolo sau sa iau vreo bucurie de acolo. Exista totdeauna in risc, dar incerc sa fiu cat mai precaut. Nu ma laud ca ma duc la escorte dar e locul in care ma duc ptr sex. Cum am zis nu cred ca voi avea o relatie prea curand, nu sunt genul sa ma pricep sa agat gagici, si nici nu o sa incerc sa fiu cu cineva intr-o relatie doar ptr sex. Daca o sa fie cineva in viata mea vreau sa fie cineva pe care o vreau si ptr alte lucruri decat sexul. Doar ptr sex e sa profit de acea persoana, iar eu nu sunt atat de josnic. Acum daca va fi cineva sau nu, nu stiu. Oamenii nu-ti pica in brate tu nefacand nimic.

Ma duc ca sa invat, ca sa experimentez fara sa mi se dea papucii. Cum o zic unele suna asa dragut sa fii cu un virgin. Ce intelegatoare sunt. Nu cred ca suna dragut si nu cred ca o femeie cauta asta. Si cu siguranta nu una mai apropiata de varsta mea. Si nu sunt tampit sa ma dau la naive de 18 ani. Cum am zis nu ma ia nimeni asa, oricat de dragute sunt unele in declaratii. Si sincer sa fiu mi-e si teama sa nu fiu dat deoparte odata ce stie asta despre mine, sa devin neinteresant, sa scad in ochii ei. Oamenii sunt oameni, si femeile nu sunt niste zane, asa cum le place unor barbati si unor femei sa creada.

Am fost la 3 pana acum. Si la o maseuza. Daca v-as zice ca aratau mai mult ca pretty woman decat cum credem in mintea colectiva ca sunt curvele, m-ati crede? Femei care daca ar trece pe strada pe langa tine nici nu te-ai gandi ca sunt escorte. Bine poti sa gasesti si gen pitzi (panarama cum zicea unu pe forum, ptr ca el asta cauta :))) ). Eu nu le pot zice curve sau prostituate. M-ati putea numi naiv, ori ca nu accept ca ma duc de fapt la curve. Dar curve are o conotatie negativa, de panarama, iar eu nu am vazut panarame. Da, e ciudat uneori cand ma gandesc cu adevarat ca e pe bani. Ca isi vand corpul, ca o fac cu orice gen de barbati (batrani, tineri, grasi, slabanogi, urati, frumosi). Si totusi nu le zic curve. Ptr ca sunt oameni, nu sub oameni. De ce au ales "meseria" asta nu stiu (nu intreb, desi sunt putin curios uneori - consider ca poate e prea personal). Bine, au facut-o ptr bani, nu de amorul artei. Dar cum au ajuns exact aici nu stiu. Eu unul nu as putea sa fac ce fac ele. N-as putea sa ma culc cu orice gen de femeie. Nu stiu daca le afecteza sau nu meseria asta. Unele lucreaza de ani de zile, altele o fac un an, doi, si se lasa (ori ptr ca nu fac fata, ori ptr ca si-au facut banii). Nu cred ca e asa neagra viata asta (cum credem noi), dar nici usor nu e. Se castiga bine. Dupa ce te obisnuiesti nu cred ca e usor sa treci la o meseria pe bani (mult) mai putini. Sunt curios daca escortele sunt chiar independente cum zic sau au si ele pesti. Apartamentele sunt inchiriate in regim hotelier, pe ora sau zile. Si cred ca cei care le inchiriaza sunt echivalentul unor pesti. Chiria fiind taxa. Apartamentele sunt centrale sau semi centrale. Sunt sigur ca sunt si mai inspre margine dar eu am vazut numai asa. Pretul unei escorte e la finalizare sau ora. Ora fiind de obicei 200-300 lei. Poate fi si mai mult dar si mai putin dar cam aici e norma pe forumul unde ma uit eu. Nu stiu daca e mult sau nu. Ptr mine e (relativ la salariul meu), desi nu ma gandesc la bani cand ma duc. Sunt barbati care se duc de mai multe ori pe luna, barbati cu bani, avocati, doctori, oameni de afaceri. Desi m-am dus la cateva luni, vreau sa ma duc o data pe luna. Cand ma gandesc sa ma duc nu ma gandesc la bani, ptr ca daca te gandesti iti dai seama e totusi o suma. Sa dai 300 pe o ora e ceva. Ma surprind ca vreau sa castig mai multi bani ca sa ma duc de mai multe ori pe luna. Dar nu sunt tampit sa-mi dau toti banii ptr asta sau sa mor de foame fara bani in buzunar. Cand am, ma duc, cand nu, nu. Nu sunt obsedat dupa sex, am stat asa mult timp fara sex ca ma pot detasa de asta. Dar nici nu vreau sa nu fac sex. Vreau sa ma simt normal, nu o gluma ptr altii. Vreau sa zic, da mah nu sunt virgin. Vreau sa ma simt in rand cu lumea.

E usor sa judeci, sa strambi din nas. Cand incerci sa nu o faci, orizontul tau se largeste. Vezi ca nu totul e alb sau negru. Nu pot sa va zic daca a te duci la escorte e bine sau rau, ca sunt curve sau nu, doar ca incercand asta nu am cum sa judec. Cum ce sunt eu mai bun decat ele? Ca nu sug o pula? Hai sa fim seriosi. Imi doresc ca prostitutia sa fie legalizata. Sunt sigur ca multi ar innegri la gandul asta. Mai ales cei cu frica de Dumnezeu. Lasa ateilor, ca nici voi nu sunteti mai breji, oricat de buni v-ati crede. Oamenii or sa plateasca si unele femei o sa faca sex pe bani si de acum incolo. De ce sa nu le facem meseria mai sigura? Am mai scris intr-o postare mai demult, nu ma deranjeaza daca o femeie alege sa faca sex pe bani, atata vreme cat e alegerea ei. Eu am probleme cu prostitutia fortata. Acolo e buba. Nu e uman sa se intample asta. Ma intreb daca escortele astea de care zic sunt fortate sau au ales liber sa faca asta. Din ce vad eu zic ca e alegerea loc, dar nu poti stii niciodata. Mi-am adus aminte de blogul unei femei al carei sot (inainte sa-i fie sot) era pestele ei si o obliga sa se prostitueze. Cate femei or fi asa? Multe. Mai multe decat ne imaginam. E ingrozitor cand te gandesti ce-i poti face unei alte fiinte.

Ce pot sa zic? Daca nu va place asta la mine, puteti sa nu mai cititi. Nu aveti ce gasi aici. Mi-ar place sa cred ca toti care citesc nu o sa judece, ca o sa aiba aceeasi parere despre mine ca dinainte de textul asta, dar in realitate nu e asa. Va fi cel putin o persoana care o sa strambe din nas. Daca erau mai multi cititori (asa cum era mai demult) as fi avut surpriza neplacuta sa aflu asta din partea cuiva care l-as fi apreciat. Oamenii te plac pana nu la mai convine ceva la tine. Dupa aia devin mai buni ca tine. Sau poate le-ai stricat imaginea care o aveau despre tine. Daca v-am stricat-o din nou, asta e. Eu asta sunt. Imi duc viata in limitarile mele, nu caut mila, nici sfaturi destepte (cum mai pica vreunul sa le dea). Alegerile sunt ale mele, si cu siguranta mi le asum. Nu cred ca duc o viata gresita, care trebuie salvata. Poti sa o gasesti anapoda si ti-as da dreptate, poti sa o gasesti incompleta si ti-as da dreptate.

Uf, nu mai am cuvinte. Nu le mai gasesc. Am scris mult. Asa scriu eu, mult si probabil plictisitor :P Tot ascult Sia- Elastic Heart. E genul ala de melodie pe care o voi asculta si savura si pe peste ani de acum incolo. Nu ma plictisec de ea. E cumva trista dar si armonioasa. Breathe Me, tot de ea, e tot genul ala de melodia de care nu am plictisesc.

E bine ca am scris? Nu stiu. Stiu doar ca nu ma citesc multi incat sa imi mai fie teama de un comentariu rautacios. Nu teama, ci nu vrreau sa mi se confirme teama ca cineva o sa ma judece ptr asta. Stiu ca cineva poate, doar nu vreau sa mi se confime gandul asta.

E prea mult? Nu-mi pasa. Nu vreau sa abuzez de voi, dar e viata mea. Si eu vreau sa fiu vazut asa cum sunt. Mastile le las ptr cei teatrali.

E 3:14 dimineata. Am scris cred de vreo 3 ore, chiar si mai mult. Mai mult. Am scris de multi ani aici. M-am intrebat de multe ori daca e bine sa scriu asta sau aialalta. Ii admir pe cei care scriu ce eu nu as putea scrie, desi cred ca fac o greseala ca se expun asa. Oamenii au venit aici si au plecat. Cu unii am vorbit mai mult, cu alti mai putin, cu unii deloc. Cum am zis intr-o postare mai veche, si tu, cel care citesti acum, vei pleca la un moment dat. Asa e viata. Nu stiu ptr cine scriu. Nu scriu doar ptr mine. Daca ar fi fost asa blogul asta nu ar fi fost public. Probabil ca scriu ptr voi. De fapt, scriu ca sa ma stiti. Simt nevoia sa ma prezint. Buna eu sunt No One, si sunt asa. Ma accepti asa?

Author: No One
•joi, septembrie 17, 2015
Suntem de acord si sustinem libertatea de exprimare pana ea incepe sa ne afecteze si pe noi.

Ma refer la controversa Charlie Hebdo. Era lumea je suis pana Hebdo, sub stindardul libertatii de exprimare, a dat cu mucii in fasole cu caricatura cu copilul sirian mort. Asta e problema cu libertatea de exprimare, ca e cu 2 taisuri. Unde e de fapt prea mult? Unde devine un abuz si doar o scuza sa fii controversat?

Ati zice ca delimitarea e usoara. Dar nu cred ca e. Cand faceau caricaturi cu Mahomed (si nu ne afecta pe noi, ca nu e profetul nostru), e libertate de exprimare. Cand caricatura ne afecteaza si pe noi, asociindu-se cu acel copil mort, dintr-odata libertatea de exprimare nu mai e asa frumoasa.

Intr-o societate in care se vrea o libertate completa de exprimare pregateste sa fii ofensat intr-un fel sau altul. Si vei fi.

Si nu, nu sunt je suis. Nu sustin atacul terorist, dar nu le sustin nici lipsa de subtilitate a celor de la Hebdo ca fiind un stindard eroic al libertatii de exprimare.

ps: e tarziu, sunt obosit si maine traiesc o noua zi (cu un dead-line deasupra capului, evident din vina mea, acel superb "pe ultima suta de metri" - sa vad cum o scot acum la capat). si sunt si un naiv se pare.

Author: No One
•joi, septembrie 17, 2015
Incerc sa ma conving sa incep sa ma ocup de recursul ala pe care trebuie sa-l fac pana maine. N-am nici un chef de el si as vrea nici sa nu trebuiasca sa-l fac.

Bine "incerc" e prea mult spus ptr ca nu depun un efort in sensul asta :)) Mai mult cu menta.

Stiu ca trebuie facut, one way or another, so... maybe that counts?

ps: treaba cu recursul e ca nu (cred ca) are sanse de castig si va fi mai mult ceva subtire care nu tine apa (nu am pe ce ma sprijin bine din puncte de vedere legal)

Author: No One
•marți, septembrie 15, 2015
Pana la urma trebuie sa-ti traiesti viata zi cu zi.

Ma gandeam ca am ceva treaba saptamana asta la servici. Si in loc sa zic "cum o sa o duc la capat?", pur si simplu iau saptamana zi cu zi. Pana la urma o sa treaca si o sa fac ce am de facut.

Author: No One
•duminică, septembrie 13, 2015
E interesant sa te convingi sa faci ceva ce nu trebuie sa faci sau sa nu faci ceva ce trebuie sa faci. Iti zici "lasa ca tot imi iese" desi stii deep down ca this is full of shit si ca nu va fi asa.

Eu tocmai m-am convins in felul asta acum.

ps: I do this regularly

Author: No One
•duminică, septembrie 13, 2015
Desi mi-e teama sa nu fiu ranit (am o teama in legatura cu asta, nu stiu de ce), as vrea sa fiu indragostit right now. It's one of those days.

As vrea fiu cu cineva cu care sa ma potrivesc, sa calatorim prin Europa (a merge cu cineva e un bun impuls sa chiar o fac) si sa facem sex prin camerele de hotel prin care vom fi cazati :))

You know what's "funny"? E frumos sa visezi dar daca nu iesi in lume si cauti asta (chiar cu riscul de a fi ranit in the process), nu vei avea parte de asa ceva.

Author: No One
•joi, septembrie 10, 2015
Uite a trecut si saptamana asta. Aproape. Abia am asteptat sa treaca (mai incercam odata sa ne futem? :)) ). Recunosc ca nu prea am facut mare branza la servici. Ar cam trebui sa fiu mai harnicutz, dar printre nopti nu prea dormite (obosit la servici a doua zi) si nemotivat ca de obicei... oh well.

Sincer, nu stiu unde ma indrept in felul asta. Profesional vorbind. Am atins un punct de stagnare. Parca si la munca, si in viata. Mi-ar place sa zic ca fac bine, dar eu fac prost. Sau nu fac nimic, care e tot prost.

Nu stiu daca sa o mai avansez peste stadiul asta. Ma intalnesc cu vechi obiceiuri proaste care nu m-au dus nimicaieri bun. Ma pricep sa imi repet greselile se pare.

Author: No One
•joi, septembrie 10, 2015
Sunt neplacut surprins (ma rog, vorba bine, nu ma mai suprinde nimic pe lumea asta) sa vad xenofobie si rasism la greu pe net (si uneori si la mine pe FB), uneori pe fata, alteori mascate de oarece intentii bune.

Realizez, din nou, ca poti avea oameni langa tine, pe care ii apreciezi si intr-o zi sa afli ca sunt niste xenofobi si rasisti latenti asa. Ca in subiectul asta ei nu mai sunt ce credeai tu ca sunt.

Ptr ca consideram eronat ca asa cum gandim sau suntem noi sunt si cei din jurul nostru.

"Norocul" meu ca nu am prieteni. Sunt inconjurat de oameni cu care interactionez zi de zi (sau poate o data la 2 zile :)) - LE: gluma nereusita), dar nu sunt prieteni in sensul ala. Dar daca as avea probabil as gasi o persoana de asta si nu stiu cum as mai gandi despre ea dupa.

Ma rog, eu am credintele mele, daca sunt benigne (nu fac rau) incerc sa le respect pe ale altora, si in rest nu vreau sa va aud opiniile. Nu ca ai putea sa eviti asta pe net.

ps: pana la urma si blogul asta tot o serie de opinii sunt. numai ca nu le bag pe gat numanui, rationalizez eu.

pps: si cu cainii fara stapan (cand a fost scandalul ala cu copilul), si cu alegerile, am avut surprize de astea neplacute. ce sa-i faci, mai vin din cand in cand valuri de astea de subiecte numai bune ptr lume sa se oripileze in opinii care mai de care mai pestrite. iar netul e cel mai bun mediu.

ppps: sunt sigur ca si vesticii (aia pe care ii luam cu jind ca model) au xenofobii si rasistii lor, dar noi, noi suntem xenofobi si rasisti de balcani. ne credem rasariti ca europenii aia cei mai europeni (adica civilizati - care uneori e doar de titulatura si ptr ei), numai ca suntem niste biete jivine foste comuniste din marginea Europei. ce vreau sa zic e ca mai avem mult pana sa ajungem la un nivel de civilizatia a gandirii (asta in conditiile in care nici vesticii nu sunt chiar asa tari in civilizatie cum ne pleace noua sa credem)

pppps: sa nu uit sa zic ca romanul e si homofob. la greu chiar.

ppppps: sunteti niste ipocriti. tot ce va pasa e de siguranta si pielea voastra pura, alba si europeana. luati doar ce convine discursului vostru. auzi domnule "de ce nu ii primim pe africanii morti de foame, dar ii primim pe musulmanii plini de bani?" sau "de ce nu-l ajutam pe copilul alb, blond si ucrainian (adica de-al nostru), dar ii ajutam pe aia?". bai mocofanilor, cand ati ajutat voi pana acum un african sau un ucrainian? Ati frecat menta si n-ati facut nimic si acum dati exemple sa va justicati xenofobia si rasismul. sunteti niste ipocriti.

Author: No One
•miercuri, septembrie 09, 2015
Nu mi s-a mai intamplat pana acum, dar uite astazi gasesc pe cineva din lista mea de FB sa imi ia niste cuvinte postate de mine si sa si le insuseasca. Am dat peste ele in feed-ul meu. Ma uit eu si la comentarii si  incep sa am banuiala ca pretinde ca sunt cuvintele ei. Scriu un comentariu cumsecade de genul "Nu stiu daca sa ma simt flatat ca mi-ai scris cuvintele pe pagina ta sau sa fiu putin banuitor ca ti le-ai insusit ca fiind ale tale".

Ma uit la like-uri: 35. Fata de ale mele 2 (ea nefiind una dintre acele 2 persoana). Si plec de la servici.

N-am nici o problema ca si le-a insusit. Logica mea fiind ca nu sunt platit ptr prostioarele pe care le scriu pe ne. In ideea ca, vai domnule, ce m-a prejudiciat. Putea sa dea un share in semn de fair play (eu fac asta, si daca nu pot, mentionez persoana de la care am luat). Anyway, as fi lasat-o in pace.

Dar vin acasa si supriza... comentariul meu a fost sters (a apucat sa vada cineva comentariul meu si s-a hihait cu un animal-emoticon de ala). Ii scriu ca am vazut ca m-a sters. Peste un timp sterge postarea ori ma exclude ca sa o vad (nu stiu care dintre ele, n-am cum sa stiu).

Toate astea in loc sa fie fair play si sa zica da mah, am copiat si asta e. Sau sa lase comentariul acolo.

Nu pare sa fie persoana rea, nu o acuz de rautate, ci doar si-a insusit niste cuvinte si atat. Si nu as fi facut nimic in acest sens. Dar apoi a incercat sa se acopere de dupa perdele ca sa nu o prinda nimeni. Asa ca o sa o scot din lista si eventual si un block mai incolo ca sa nu mai am surpriza sa-mi gasesc cuvintele prin alta parte fara sa stiu.

First-ul e ca nu m-a "plagiat" nimeni pana acum (poate ca nu am aflat :P). Cum am zis, nu ca m-ar deranja daca e de pe FB. De pe blog e cumva alta poveste desi daca stau sa ma gandesc nu conteaza nici asta. Doar nu o sa mor din asta, si pana la urma cui ii pasa? Nu castig din asta si nici nu am multi followers. Si nici arta nu e :))

Acum astept. Nu vreau sa fac un gest pripit. Astept sa vad daca da un semn, desi stiu ca nu o sa o faca. Si apoi ii scriu cateva cuvinte in care sa-i zic de ce o scot din lista, dupa care remove.

ps: gasesc interesant ca nu m-a scos ea cand a vazut ca am prins-o. de asta zic ca nu a facut-o cu rautate.

pps: cam mult text ptr o intamplare pe care o sa o uitam peste cateva zile. am fi vrut sa scriu mai putin dar, asa cum am tendinta, m-am lungit.

ppps: inca nu m-am apucat de cursurile de condus. trebuia sa fie de lunea asta, dar s-a amanat ptr vineri.

Author: No One
•marți, septembrie 08, 2015
Ce fac eu acum? Frec menta. Sau calculatorul.

Ideea e ca sunt la servici si dupa cum vedeti sunt f. productiv. Asta ca sa va confirm ideea ca bugetarii sunt niste sugative (din taxele pe care le platiti) care sunt platiti degeaba.

Sincer, nu ma simt motivat sa fac ceva. E usor sa devii comod. Si eu cad repede in comoditate cand e loc de ea.

Si acum hai cu mine:

Un bugetar grabit, care spune, replica si-apoi a plecat zambind,
Un bugetar grabit, care-a si uitat, ce a rostit, pe scena,
Un bugetar grabit, care pleaca, imediat ce piesa a luat sfarsit,
Bucuros ca rolul a fost usor, alearga... spre alt decor?
Author: No One
•marți, septembrie 08, 2015
Constat (totusi nu surprins) sa citesc oameni (chiar mai mari ca varsta ca mine) care sunt dezamagiti de Oprescu ptr ca il credeau om intergru. Desi imi era si mie simpatic totusi nu mai sunt naiv asa cand vine vorba de politicieni, sau de alegeri. Dar, cum am zis, constat ca altii inca sunt naivi. Hai, daca ai 18 sau 20 mai treaca de la mine, dar 35? 40? 50? N-ar trebui sa fiti oameni mari acum? Nu?

Nu toti politicienii sunt corupti. Si asta nu e naivitate, ci statistic. Dar mediul politic e in asa fel incat ori pui mana (ptr ca de aia intri in politica, mai oameni naivi cu drept de vot ce sunteti) ori intorci privirea sau faci un compromis (asta daca mai vrei sa faci parte din viata politica) ori incepi pur si imaculat si te sictiresti pe parcurs (afectat/influentat de ce e in jurul tau).

Mai alegatorule care esti naiv mai.
Author: No One
•vineri, septembrie 04, 2015
E ceva insinuos in asta. Ceva asa wrong, dar care in momentul ala este surclasat de teama. Nu e scuzabil, niciodata nu e scuzabil. Si totusi o faci.

Preluat de pe FB (scris de mine):

Am asistat eu la o situatie cand un om a cazut in piata in care eram. Avea convulsii. Tin minte ca ptr niste momente nimeni nu s-a apropiat de el, pana s-a dus o pietara la el. Si eu, care sunt constient ca tb sa faci ceva n-am facut nimic. Am inghetat pur si simplu si n-am indraznit sa fac nimic. Parca imi era rusine si teama sa ma duc la el. E mare chestie sa iei actiune. Majoritatea dintre noi nu indraznesc sa o faca (chiar daca din declaratii ar face-o). Cel mai insinuos e un gand abia soptit "Nu ma bag. Mi-e teama sa fac ceva. Nu e treaba mea. Sa faca altii". Si stai si astepti ca altii sa ia atitudine.

Atunci, dar si in alte momente, mi-am dat seama ca nu sunt cu nimic mai bun decat altii.

ps: am mai scris de asta aici. dar azi, in legatura cu un subiect pe FB, mi-a venit din nou gandul la asta.
Author: No One
•joi, septembrie 03, 2015
Tot ce vreau e sa termin cu serviciul pe saptamana asta, sa ajung in weekend mai repede si sa ma fut odata.

Prea direct? Probabil. Dar astea imi sunt gandurile acum. Tot gandul meu e sa ajung in weekend. Numai sa scap odata de servici.

Author: No One
•marți, septembrie 01, 2015
Let's keep it short.

Ma uit la bunicii mei a caror sanatate se deterioreaza an de an. Apare ba o chestie aici, ba o chestie acolo.

Si ma gandesc ca noi tinerii, astia mai tineri de fapt, stim de asta, stim ca si noi vom imbatrani si ca sanatatea noastra se va subrezi, dar nu simtim pe piele noastra asta, nu suntem inca acolo.

Cel mai bun exemplu ar fi ca atunci cand tb sa dam un examen. Dar mai e timp pana atunci, mai e timp. El este, stim de el, dar e prea departe acum ca sa ii simtim presiunea.

ps: sunteti inca la partea cu fututul? eu am trecut peste asta.

Author: No One
•marți, septembrie 01, 2015
Nu mi-a mai trecut prin minte pana acum sa vreau sa fut o femeie cu 10 ani mai mare ca mine (m-am uitat in buletinul ei, nascuta in '75). Bine, nu mi-au trecut prin minte fantezii despre cum sa o fut (nu-mi mai merge mintea pana acolo de un numar de ani - nu stiu daca e bine sau nu, probabil ca nu), ci un simplu "as fute-o".

Cred ca e perioada asta in care am intrat de vreo 2 saptamani.

Cred ca va intrebati: ce? o femeie de 40 ani (sau aproape) nu mai e futabila? E futabila, numai ca eu fac parte din partea aia a speciei care e superficiala cand vine vorba de cum arata o femeie. Nu o zic ca o scuza, ci o constatare (si o acceptare) a faptului ca stiu ca nu e tocmai corect (si superficial) dar ca nu pot sa trec peste asta. Conteaza ptr mine. Cred ca peste celelalte aspecte. Cred, ptr ca nu am ajuns inca in fata unei situatii in care sa aleg asta peste alte aspecte.

Author: No One
•sâmbătă, august 29, 2015
E ciudat. De fapt nu e.

Am doua profile pe FB. Unul pe numele asta si altul pe numele meu real.

Cel pe numele asta e mai interesant decat cel pe numele meu.

Oamenii posteaza chestii mai amuzante, mai placute. Ala pe numele meu e o pagina abandonata pe care intru din cand in cand. Prefer oamenii de pe numele asta. Dincolo am doar colegi din generala si liceu. Si 2 rude. Si o persoana pe care nu o cunosc. Si una de pe OkCupid care doar o am acolo cu prezenta. Ah si cateva persoane de pe profilul cu numele asta. Mai e un prieten cu un fost coleg de-al meu. Ma rog, profilul pe numele meu e un profil trist, fara prieteni, pe care il am doar sa am o pagina daca lumea ma intreaba daca sunt pe FB (cine stie pe cine mai tb sa adaug odata). Acolo nu pot fi personal. Acolo sunt un om bland (engl.) care nu posteaza nimic interesant. E drept ca nici nu postez ca pe asta, ptr ca nu ma intereseaza. Nu ma pot exprima acolo.

Dincoace oamenii imi mai dau un like, un share, un comment. Gasesc chestii pe care sa le share-uiesc. Pot cat de cat sa ma exprim (nici aici nu-mi permit cu totul).

Nu am prieteni pe FB. Nu am prieteni. Cel pe numele meu e doar de forma, acesta e cu oameni care nu fac parte din viata mea de zi cu zi.. Sunt un om fara identitate daca stai sa te gandesti. Fara glas pe cel oficial, sub pseudonim, fara nume si fara poza pe astalalt.

I am No One.

Someone sunt doar ptr mine.

Now
Author: No One
•sâmbătă, august 29, 2015
Catching the wave.
Feeling the rush.
Of new ideas.
And a shining life.

Now Life is beautiful.
Now life is Shit.

It's too good to be true.
This high feeling.
I can do anything.
Be anyone.

Now Life is beautiful.
Tomorrow it may turn into Shit.

When the feeling is gone.
And the reality sets in.
I return to my usual life.
To the certainty of who I am.

Now life is Shit.
But...
But...
One day.
Life will be beautiful.
Again.

Author: No One
•vineri, august 28, 2015
Nici nu realizati cat de orbi suntem fata de lumea in care traim. Folosim cuvintele "lumea mea" si e o lume atat de mica. Ceea ce cunostem ca fiind lumea noastra e ca o stea intr-o galaxie daca e sa o comparam cu lumea in care traim.

Am dat peste un articol a unui bolnav de cancer. Pe 28 august 2015. Omul a murit pe 31 octombrie 2012. Ce faceam in ziua aceea? Cu siguranta nu stiam ca un om moare pe partea cealalta a globului (Noua Zeelanda). De asta zic ca suntem orbi. Stim doar cat se intinde lumea noastra.

I-am rasfoit blogul. Cuvintele sale au ramas acolo chiar daca a murit acum aproape 3 ani. Oare vor ramane si cuvintele mele aici dupa ce voi muri? Ce va intelege cel care va citi atunci daca va citi o parte importanta din blogul asta? O viata de om nu poate fi redata intr-un blog. Sunt prea multe momente mici care nu apar aici. Sunt si momente mai mari care nu apar. Aici nu e o viata de om. Sunt cuvinte.

Va las doar cu cuvinte. Nu cu o poveste cap, mijloc, coada. Va las cu franturi.

Si trebuie sa imbratisez asta.

I'm using white lighters to see what's in front of me


ps: oare cat de mult despre mine pot scrie aici?

Author: No One
•miercuri, august 19, 2015
Crawling out of bed. Crawling through life. Crawling back in.

Author: No One
•luni, iulie 20, 2015
E greu sa ii spui cuiva problemele tale. Eu unul de exemplu nu am incredere. Plus ca nu vreau sa fiu "muştruluit" ptr ele. Multi au sfaturi de dat, putini asculta si atat. Eu nu am gasit pe nimeni care doar sa asculte. Dar inteleg situatia cumva, ptr ca si eu am tendinta sa dau sfaturi. Deci ce cer altora mi se poate zice si mie.

Oricum, probabil pot face lucrurile mai bine (in comunicarea cu oamenii, in "pretentiozitatea" mea, in actul de a incerca de a fi mai deschis), dar, ca toti oamenii, traiesc in subiectivitatea si nesiguranta asta in care nu ajung pana acolo.

Observ ca devin din ce in ce mai reticent de a ma deschide. N-am fost niciodata o persoana vorbareata din fire, dar parca inainte eram dispus sa ma mai deschid. Acum simt ca e din ce in ce mai greu. E si varsta si ochii prin care vad acum viata si oamenii. Dar sunt si concluziile la care in toti anii astia (mai ales ultimii 5) am ajuns. Perspectiva mea s-a schimbat, macar in parte.

Author: No One
•vineri, iunie 26, 2015
Ok, le-am republicat pe toate. Toate 1330 postari. Sunt multe asta vreau sa zic cu cifra.

Cat daca o sa mai scriu sau nu, nu stiu. Nu mai am pornirea sa o fac. Simt ca am ajuns in punctul in care ma oblig sa scriu aici. Scriam, in trecut, ptr ca simteam ca vreau sa public aici, si sa ma bucur de putina atentie, recunosc. Acum nu mai simt "importanta" de a scrie aici si nici nu mai caut atentie (desi inca o mai vreau cateodata).

Deci sa nu va mire daca nu mai apare nimic aici. Cum de asemenea nici sa nu va mire daca o sa apara. Nu prea mai sunt legat de blogul acesta. De fapt de partea sociala a internetului in general.

Daca ati picat aici, noi ori vechi, aveti ce citi. Desi nu stiu cat ma mai resprezinta o postare de, sa zicem, acum 3 ani acum. Nu-l confundati pe cel de atunci cu cel de acum.

Si va las cu asta:



Author: No One
•marți, iunie 23, 2015
Da, ma gandesc daca e chiar asa o idee geniala after all :))

Obosit ptr ca am dormit doar 5 ore azi noapte. Nu aveam pic de energie la servici. Dar nu e prima oara (si probabil nici ultima) cand fac asta. Dorm putin, ma duc frant la servici. Uneori am asa putin chef de servici ca nu vreau sa ma culc ca sa mai trag de timp.

Not much going for it today. Asa cum sunt probabil 90% din zile.

Am frecat menta la servici ptr ca eram prea obosit, am venit acasa m-am jucat pe calculator Tomb Raider. Si mai ziceti ca sunt om responsabil :P

Mi-a facut matusi-mea ordine in camera. Bine, ca atunci cand iti face altcineva ordine in casa/camera iti pune toate lucrurile aiurea (fata de cum le pusesei tu). Un gest frumos din partea ei dar acum simt nevoia sa fac eu (re)ordine printre lucrurile mele. Ca sa le aduc la normal asa cum le stiam puse.

Eram cat p-aci sa nu scriu astazi. Si azi e a doua zi. Daca nu ma opresc indoielile, o sa uit eu sa scriu si apoi nu o sa mai scriu deloc. Deci sa vedem daca trec saptamana.

Ma duc sa mananc, ca mi-e foame (e oare si alt motiv? :)) )


Author: No One
•luni, iunie 22, 2015
Ok, experimentam putin. In primul rand, nu am sters postarile anterioare, ci doar le-am scos de aici (sunt "nefinalizate" pe undeva). Cine vine nou pe aici, well... you are an unlucky son of a bitch. Hey... stai linistit(a), nu ai pierdut cine stie ce.

Deci ce facem de fapt? Pai o luam de la capat, dar nu o facem. Schimbam cumva formatul si ne apropiem mai mult de ideea de jurnal (dear diary.... today I...). De ce scriu la pers. 1 plural? Anyway, o sa incerc sa scriu in fiecare zi, cate putin (ca ce-i mult strica - cacofoniile se exclud :P), despre ce am facut in ziua aceea. Deci, va fi incintant, nu? Nuuuuuuuu. Boring as fuck mai degraba. Prepare yourself ca daca ma prind in asta, numai asa o sa o tin..

De ce o fac? Nu stiu foarte clar. Tocmai mi-a venit ideea asta acum. Plus ca voiam cumva sa iau de la capat aici. Plus ca vreau sa ma apropii mai mult de ideea asta, sa fac o cronica a vietii mele, zi cu zi (probabil o sa mai sar unele zile), asa banala cum e. Multi, astia cu bloguri personale, scriu intamplari sexy si interesante din viata lor, drame, melodrame si labareli despre iubire si inima lor franta de nu stiu ce cavaler ori domnita. Eu unul o sa fiu banal.

Deci, ca asa se incepe intotdeauna, ce am facut astazi? Pai am fost la Brasov sa-mi iau diploma de licenta (am terminat acu vreo 2 ani). Am plecat la 8:30 de aici cu microbuzul, m-am dus la facultate mi-am luat foile si m-am intors la gara Brasov de unde am luat microbuzul pana aici. Am sosit la 17. Am luat chefir, Lipton, si niste pufuleti (cu aroma de paprika) de la un hypermarket (sau cum naiba s-o numi). Am luat niste merdenele cu branza din alta parte. Si paine si 3 inghetate dintr-un al treilea loc. Am ajuns acasa, am mancat partea mea si iata-ma-s aici dupa ce mi-a venit ideea asta de Nobel.

Si sunt obosit ptr ca am dormit doar 4 ore azi noapte.

Ce voi face in continuare? Ma voi uita pe YT de pe tableta, ma voi juca, probabil, Tomb Raider (l-am luat cu ocazia Steam Summer Sale - care se incheie peste o ora), voi manca niste ciorba (de vaca cred), ma voi uita la un podcast live pe YT pe la vreo 22:30, si ma voi culca (sper inainte de 12).

Sunt curios daca o sa abandonez treaba asta sau nu. Sunt cam comod din fire si am tendinta sa nu duc la capat ce incep sa fac. Vom vedea.

Author: No One
•duminică, aprilie 26, 2015
Am 30 de ani.

For some I am old. I don't feel 30 and I don't look 30.

Dar nu despre asta e vorba. Cam intre 25 si 30 majoritatea din jurul tau incep sa se casatoreasca, sa aiba copii, nevoi de astea. Crazy things like these :P

Si, desi cu cat sunt mai apropati de varsta mea mi se pare normal, nu pot sa nu ma gandesc ca sunt nebuni. Da, e o noua etapa din viata ta, vrei sa evoluezi, sa fii adult si matur, ti-a ticait ceasul biologic, si totusi cu cat esti mai departe de 30 de ani (adica in jos) cu atat mai nebun imi pari daca te casatoresti sau faci copii. Bucura-te de anii astia. Sa faci copii, sa stergi muci si sa stai nas in nas cu unu sau una pana te plicitisesti poti sa faci si mai incolo.

Eu nu pot sa cred in povesti de basme, desi stiu ca sunt povesti acolo in lume foarte frumoase si imi doresc si in viata mea sa fie ceva, cu cineva evident, care sa tina toata viata mea. That would be nice.

Dar viata nu e un film Disney. Poate sa fie frumoasa, nu perfecta, iar frumusetea ei poti sa o descoperi nu in povestile pe care le visezi ci in realitatea ei, a vietii asteia care bate filmul. Adica ceea ce poate deveni frumos cel mai probabil e ceva ce nu e ca din filme si povesti. Poti sa divortezi si sa ramai in relatii foarte bune cu fostul, poti sa ai o viata frumosa ramand cu cineva fara sa te casatoresti sau sa ai copii, poti sa infiezi un copil (toti vor sa faca copii care sa vina din genele lor si incep sa ma gandesc din ce in ce mai mult ca e un soi de egoism fata de atatia copii care nu au parinti si ar merita unii). Sunt doar niste exemple from the top of my head.

Dar de ce sa te casatoresti si sa faci copii la varsta asta? Du-te si te bucura de viata, incearca sa ajungi in punctul in care ai destula experienta de viata si maturitate (care vine din experienta) si apoi sa te asezi la casa ta daca asta vrei. Ce stii la sub 25 de ani? Chiar si la 30, ce naiba stii?

Eu abia acum cresc. Am ajuns in punctul in care ce e sub 22 de ani sa zicem sunt copii cu copilarisme. Acum simt ca sunt in faza in care trec un prag.

Nu cred ca pana in 40 ma voi casatori sau voi avea copii. Stiu ca orice se poate intampla in viata (chiar am auzit o intamplare in ultimele zile care m-a lasat cam interzis), dar cel mai probabil asa va fi ptr ca ma cunosc. Poate peste 10 ani voi fi dispus sa fac un copil si sa-l cresc, cine stie, dar acum nu vreau sa am de a face cu asta. Stiu ca ma voi stradui sa fiu un tata bun si ca vreau sa fiu dedicat acestui lucru daca ma voi decide sa fac un copil. Nu vreau sa-l fac si sa nu am bagajul necesar sa-l cresc. Ca parinte, cum il cresti, ii poate afecta viata, iar eu vreau sa-i ofer cele mai bune conditii ca sa devina un adult implinit si neafectat de o copilarie creata de niste parinti care nu stiau ce naiba fac cu copilul lor. Cele mai bune conditii nu inseamna numai partea financiara (adica daca ai ce ti-ai dorit asta ma face un parinte bun si ma exonereaza de orice alt efort din alta directie), ci ca tu ca om, ca parinte, sa fii la nivelul in care tampeniile tale sa nu afecteze copilaria copilului.

Exista si posibilitatea sa nu ma casatoresc niciodata. Exista ptr ca simt, cel putin acum, ca-mi va fi greu sa gasesc pe cineva. Si ma gandesc, poate cand voi trece de o varsta, voi infia un copil. Nu unul mic si frumos si cuminte, asa cum adopti catelusul cel mai dragut pe care-l vezi, ci unul mai mare, care nu mai are sanse asa de mari sa mai aiba parinti. Nu stiu, am auzit pe cineva (la televizor sau pe internet parca) zicand ca adormea plangand cand era mic ca nu avea parinti (a fost adoptat la un moment dat) si a ramas asta cu mine. M-am gandit, fuck, sunt atatia copii pe lumea asta care isi doresc un parinte, macar unul, si nu au.

Ma rog, eu doream aici doar sa scriu ca astia tineri care se casatoresc si fac copii mi se par niste nebuni care se inhama la ceva in legtatura cu care nu sunt inca pregatiti.

Nu ma voi casatori de dragul de a o face si nici nu voi face copii de dragul de a-i face. Ca e frumos, potrivit, ca asa zice societatea sau asa ar trebui sa fac la varsta asta. Ca asa arat ca trec intr-o noua etapa, ca sunt adult, ca m-am maturizat. Ca vreau sa demonstrez ceva. Ca sunt stupid si naiv. Ca asa vrea ea. Chestiile astea sunt serioase, nu de joaca, in care te-ai decis si tu sa faci pe omul mare si ti se pare super cool. Aici nu e ca si cum ti-ai luat un nou ceva ce ti se pare interesant atunci si l-ai arunca apoi cand te-ai plictisit sau nu-ti mai place. Aici e vorba oameni. Odata e faci asta devii responsabil ptr ei.

Nu sunt genul "oamenii n-ar trebui sa divorteze". Poti sa divortezi de cate ori vrei. Partea nasoala e cand ai copii (aici chiar nu mai poti sa te intorci de la asta). Si chiar si aici, daca esti un parinte bun dar intr-o casnicie care nu merge, n-am nimic impotriva unui divort. Dar divortul n-ar tb sa afecteze copilul, sa nu-l bage pe el la mijloc intre rafuiala celor doi. Sunt parinti care au stat impreuna ptr copii lor, dar erau nefericiti unul cu altul, si asta a ajuns sa fie mai rau decat un divort. Copii care isi doreau ca ai lor sa divorteze ptr ca viata lor de familie era afectata de conflictul dintre cei doi soti.

Oamenii sunt egosti, chiar si cand nu cred ca sunt, iar parintii nu fac exceptie. Cand esti parinte orice rahat pe care-l faci iti poate afecta copilul. Asa ca ar fi bine sa faci cat mai putine rahaturi, constiente sau nu. Si eventual sa incerci sa le corectezi pe cele pe care le-ai facut. Ai responsabilitatea asta.

Nu stiu ce va fi, dar stiu ca vreau sa respect ce am scris mai sus.

Author: No One
•marți, aprilie 21, 2015
We are telling ourselves stories of greatness. Dreaming of what we may become one day. But what of today?

***

Revin din nou la ideea de a scrie putin per postare. Cateva idei. Probabil asa par mai destept, mai interesant si mai putin penibil :)) Dar e si faptul ca mai putin e mai concis si se leaga mai bine. Asta e ptr generatia Vine :P Asa e si cu clipurile de acolo: sunt mai concise si se leaga mai bine. Si nu plictiseste pe nimeni. Si eu aberez mai putin :P

E The Situation, eu sunt The Aberration :))

Daca scriu asa scurt atunci ma intreb unde sa le trec: aici, pe TB sau pe Twitter? Poate pe toate trei.

Ma uit la vizualizari si ma bucura ca nu cresc. Ca daca scriu aici ceva mai personal o sa fiu mai ferit. E ironic chiar. Acum mai multi ani voiam sa fiu mai citit.

Later Edit: Ma gandeam ieri ca n-ar fi trebuit ma iau de Seth pe diverse bloguri. Sa n-ar fi venit pe aici si ar fi stricat apele. Dar a fost greseala mea. Acum nu mai sunt asa interventionist, nu mai replic si nici nu mai scriu prin alte parti. Dar totul inspre bine. Poate toata chestia asta m-a impins spre ceva mai bun ptr mine ca scriitor de blog.

E 4 dimineata. Am dormit de la 20 ieri pana la 2:30 azi (eram obosit). Unu, e placut sa stai noaptea. Doi, tb sa ma culc la loc. Trei, parca am facut ceva "interesant" ptr ca m-am culcat mai devreme :P (si ca m-am trezit in plina noapte cu cateva ore inainte sa ma trezesc ptr servici).

Incerc sa-mi gasesc puterea de a lucra ptr servici. Motivarea. Imi zic ca asta imi poate folosi mai incolo in cariera, o fac ptr bani, ca tb sa ma invat sa muncesc si sa sa fiu perseverent in ceea ce fac chiar daca nu e cu lapte si miere. Nu eram naiv ca e cu lapte si miere, numai ca mi-a scazut motivatia si tb sa depun un efort mai mare sa fiu acolo.

Daca as avea bani sa stau cu degetul in cur (tin minte ca asa a zis Macaulay Culkin odata) mi-as baga picioarele. Dar nu asa cum credeti. M-as duce la munca in continuare dar as fi eliberat de orice prostie. Si mi-as baga picioarele daca ma freaca cineva. As fi in stare de asta. Chiar as trage o satisfactie din asta sincer.

Tot am scris mult. Deci pe blog it is :P


Let's finish what we started

Author: No One
•duminică, aprilie 19, 2015
Am o retinere de a vb aici despre sex (inainte mai atingeam subiectul). Nu ptr ca mi-ar fi rusine despre asta (poate doar sa nu par aiurea), ci... de fapt sa nu par aiurea (daca simt asa, simt nevoia apoi sa sterg ce am scris, pe ideea "fuck, ce naiba am scris?"). Nici nu vreau sa ma expun in fata altora. Simt ca sunt vulnerabil in subiectul asta, la parerile altora. Pana la urma partea asta din viata mea e mai complicata cumva.

Si totusi ma vad acum, sub impulsul momentului, conchetand cu ideea de scrie cate ceva. Nu stiu daca maine voi mai fi de acord cu faptul ca am scris.

Ma gandesc ca de fapt intri in starea/formă de a face sex dupa ce faci sex. Eu fac rar sex, asa ca dupa ce am facut atunci ii prind gustul. Si apoi dispare cu timpul daca intre timp nu o faci. Si cand revin la el o iau de la capat si iar ii prind gustul dupa.

Ma misc greoi de azi dimineata ptr ca am facut febra musculara la gat si la spate :)) E ciudat sa stiu ca nu pot zice la cei din jurul meu de la ce este, si nici ca o am :)) Oficial sunt inca virgin. Nimeni nu stie decat eu. Ma rog, acum si voi, desi am mai atins subiectul in ultimele luni in cateva postari.

Cumva eu am o viata nebuloasa. Nimeni nu stie de la mine ce e in ea (acum nu stiu ce banuiesc altii, dar atata vreme cat nu aflu, nu ma intereseaza sau deranjeaza). Ma vad din ce in ce mai mult nevoit dar si cochetand cu ideea de a-mi trai viata in secret si solitar. Poate acolo se va naste omul de maine.

Iar daca se va impiedica un baiat pe aici (banuiesc ca un barbat ar tb sa stie asta deja) zic ca orice femeie e in propriul ei fel, simplist vorbind ce i se potriveste uneia poate sa nu i se potriveasca alteia. De fapt asa suntem si noi barbatii chiar daca parem toti la fel. Scriu asta despre femei ptr ca acum mi s-a cimentat ideea asta in cap. Acum simt ca am asimilat-o bine.

Maine tb sa ma duc la servici si nu vreau.

Viata mea nu e deloc perfecta. De fapt is far from it. Si nu stiu ce se va alege de ea. Nu stiu. Poate sa se aleaga si praful la felul cum o traiesc. Stiu ca pot sa o traiesc mult mult mai bine decat acum. Ca pot dar nu o fac. Vorbesc sa ii dau un sens, caci acum e in vant, fara sens.

As scrie (o carte), as canta la chitara, m-as duce la sala, am face catarari (in sala) sau as trage cu arcul, as pleca in excursie prin Europa. Excursia mi-a place sa o fac cu cineva, restul pot sa le fac si singur.

Here's for a better to tomorrow.

Author: No One
•sâmbătă, aprilie 18, 2015
Ce ati patit dragii mei? Imi face placere sa va revad. Cine stie, poate nu se opreste aici.

De la primavara vi se trage. Sigur.

***

Si ca sa nu mai irosesc o pagina separata, bag un copy/paste la comentariu de-al meu de undeva (e si pe Fb-ul dumnealui, celui ce detine blogul asta). Ma gandeam sa explic de unde pana unde, dar cred ca poate fi self explanatory.

I read the book from which I assume you took King's tips. "On writing" is its name if I recall correctly. Interesting to say the least. And very accesible. Well, it is also part biography.

As I see it, first thing is "write" :P Then, write even if you don't feel like it. Write every day, almost every day if you are really busy with other things (like a job, because you have to feed your ass :P). Write even if that writing is not good.

I wish I could write, not necessarily as a career (most likely I will have a career in law, as this is what my job is right now), but for me. Why? 1. for my peace of mind, as a meaning to get disconnected from this world, its roughness or my thoughts, my fears etc. 2. because "If you can't find what you are looking for (in other people's books), then write it yourself". I am trying to find that book, that has in it exactly what I want, but I can't quite find it, so maybe I should write it. That book I would want to discover on the shelves someday.

But I am lazy, and afraid. Writing, as working, is something (in my opinion) that has to be constant, not today and maybe 2 months from now. Afraid, because I feel I can't write, something more than amateurish and something more than 2 pages long.

So that's why my "tips" are those above.

***

Today I am in a good mood. Se vede, nu-i asa?

Author: No One
•sâmbătă, aprilie 18, 2015
Nu pot sa nu constat ca astazi, intamplandu-se ceva, in loc sa-mi fac ganduri si tristeturi ("de ce e asa?", "de ce tb sa fiu tocmai eu ala", " de ce la altii merge si la mine nu" - chestii de astea) asa cum in general fac in unele situatii, am trecut peste. Astazi am devenit imun. Asta nu inseamna ca situatia a fost mai buna (poate putin putin :P) dar in schimb nu m-am mai stresat. Poate acceptarea e primul pas spre mai bine.

In rest, astazi ploua, si eu ieri am zis ca vine vara (ptr ca nu era frig cu geamul deschis noaptea). Si chiar a fost vara, iar eu ma intrebam cand a fost primavara. Ca mai mult de 2 saptamani nu a fost.

In rest (part deux), s-a terminat concediul meu si de luni la munca. Si o sa am o saptamana ocupata la cate s-au adunat. Ieiiii ptr munca in administratie, cimitirul in care, daca nu esti atent si pleci, poti sa mori.

Numai bine dragii mei.
Author: No One
•vineri, aprilie 17, 2015
Well, this is something you don't see every day. Si cum de a ajuns asta la mine, nu stiu.

Click sa o mariti

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, aprilie 16, 2015
Sunt lenes, uneori as zice foarte lenes. Si dupa cum va dati seama asta imi limiteaza, uneori serios, viata. Sunt nemultumit da, dar cum continui sa fiu asa nu stiu ce as mai putea zice mai mult.

Am evitat sa zic "lenes" pana acum. E un cuvant urat. Comod suna mai bine, nu?

Anyway, that's how things roll in my life.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, aprilie 13, 2015
Mi-as dori sa ma trezesc in fiecare zi la orice ora imi doresc. Sa nu ma duc la servici si nu fac nimic toata ziua.

Dar cum traim intr-o lume in care tb sa te hranesti, sa ai o casa si sa ai bani ca sa-ti cumperi diverse prostii, I guess this is out of the question.

Mi-am luat concediu si am o saptamana "libera". E 3:46 dimineata si maine ma voi trezi cand vrea muschiul meu (sau ma rog, cand se trezeste el).

Probabil undeva inspre 12.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, aprilie 11, 2015
Prins intr- o stare, a certain mood. Sub o melodie si vreme buna.

Caught in a mood. Gata, stiu ca de acum incolo nu ma mai voi desprinde de mood-ul asta. Replay. Si din nou replay.

Stiu ca sunt prins si stiu ca nu voi mai fi productiv in orice altceva.

I just sit here, riding this wave, never wanting to let it go.

Totul era atat de simplu...

Author: No One
•miercuri, aprilie 01, 2015
Tocmai ce am vazut un clip pe FB (nu-i dau share) in care pe stanga era tipul batandu-si cainele si pe dreapta (imaginea e impartita in 2) e tipul (banuiesc ca e el) fiind batut de cineva.

Oamenii in comentarii zic ca merita, ca i-ar face la fel.

Iubesc animalele, am si eu un caine, nu suport sa le vad batute si ma supara cand vad asta. La vremea cand era scandal mare ca maindanezii sa fie eutanasiati parerea mea a fost sa nu, ptr ca viata e viata, chiar si una a unui animal (desi ati putea pune intrebarea, dar cum ramane cu porcii si gainile si restul animalor care sunt omorate ca sa le mancam noi mai apoi? Nu stiu ce sa vad zic, doar pot sa constat ca e mai acceptat social se pare. Cinic nu?)

Si totusi nu sunt de acord ca asta e solutia, sa vrei si sa-ti faca placere ca respectivul sa fie si el batut. Pai in situatia asta, nu esti ca el? Cu ce te ridica peste el? Ca esti moral si ca cica simti? Pai ptr el de ce nu simti cand e plin de sange?

Plus, si probabil ca aici nu veti fi de acord cu mine, nivelul nu era proportional. Omul nu si-a batut cainele la sange, il lovea mai mult cu palma (am vazut si mai rau), pe cand el era plin de sange, cu fata sparta si tot se dadea in el.

Daca e el, da sunt de acord ca asta e karma. Una mai putin subtila dar totusi una.

Si la sf o sa zic ca eu nu as da like la clipul ala oricat de justificat de asta m-as simti.

ps: ma ingrozeste cruzimea oamenilor din comentari, cum e in cazul asta. asta arata ca oricine poate fi la fel de crud asa cum era si stapanul cainelui dar si cel care-l batea.

Si nu pot sa nu vad ipocrizia. Sa te mai crezi bun (si justificat) dar sa oferi aceeasi solutie coborandu-te la acelasi nivel.

Oamenii zic, si cred, o groaza de prostii si din pacate pe net le vezi cel mai bine. Vezi ce scriu unii si iti dai seama cat de jos e nivelul.

Author: No One
•joi, martie 26, 2015
Author: No One
•joi, martie 26, 2015
Zicea intr-o postare pe pagina Humans of New York (sau HORNY, prescurtat):

“I feel like I’m on autopilot every day. I go to work, go home, listen to some music, smoke my blunt, and go to sleep. And that’s a scary place to be. Cause I’ve got dreams.”

Scratch "smoke my blunt" si puneti "sitting at the computer" and I'm good to go.

Plus ca nu sunt prea multumit cum imi gestionez eu viitorul.

Cam aici sunt, si parca sa vb despre alte lucruri aici nu mai are rost.

Author: No One
•duminică, martie 22, 2015
Stiti filmele alea in care doi oameni (un el o ea, sau o ea si o ea - nu am intalnit film cu el si el pana acum desi probabil exista) stau la un hotel, pentru o zi, 2, un weekend, si tot filmul e cu ei vorbind si futandu-se? O zic eu banal dar e o magie intre ei, click, chimie, doi straini (de obicei cam asa tin minte ca sunt) cu un weekend la dispozitie inchisi (for the most part) intr-o camera de hotel.

Sau ceva in genul Y tu mama tambien in care pleaca printr-o escursie (desi acolo erau trei :)) ). Mi-ar placea o excursie asa prin Europa (singurul continent pe care l-as vizita, nu prea ma intereseaza altele in mod special). Aia de vest adica. You know, sa strangem bani si sa mergem.

Eh, cam in moodul asta sunt lately.

Dar cum ziceam pe FB (la un mod mai general de atat): Ne dorim lucruri pe care nu le putem avea, asa ca alegem in schimb sa le visam.

So that's that.

S-au pus bilete in vanzare le Summer Well (cu pret mai mic si inainte de anuntarea line-up-ului). Cred ca vreau sa merg si anul asta, daca gasesc ceva prin line-up-ul ala sa-mi placa. Numai ca anul asta mi-ar placea sa nu mai fiu singur acolo. I can handle being alone, but it's weird and... you know...

ps: I gonna watch some porn now :P

Author: No One
•marți, martie 03, 2015
Imi aduc aminte cand taica-miu a luat un ciorchine de ala mare de banane. Mare, mare. Sau cel putin asa tin minte. Dar erau verzi (banuiesc ca erau ieftine asa - taica-miu e omul chilipirelor). Asa ca nu le-am putut manca atunci si m-am dus bunici (locuiam in alt judet atunci decat unde erau bunicii mei, si unde sunt si eu acum). Si cand m-am intorc abia asteptam sa le mananc. Ptr ca s-au copt. Dar nu mai erau. Pe cele mai multe cred ca le-a mancat taica-miu (e si un om pofticios*)

* sunt si eu, vad asta mai pregnant in ultimul timp

Stau la servici si nu fac nimic. Sunt si singur acum in birou (colega este plecata toata ziua). Tot ce vreau e sa treaca timpul si sa ajung acasa. Dar "fericirea" asta va trece repede si maine voi fi din nou aici. Sa nu intelegeti ca sunt nefericit aici, ci n-am chef si dispozitie sa fiu productiv.

Nu cred ca va zic nimic nou ptr ca probabil si voi ati trecut prin situatii asemanatoare.

Stiti de postarea anterioara in care am zis ca unele zile "it sucks"? In ziua aia, sau cu o zi inainte, am avut un schimb mai aprins de cuvinte aici la servici cu cineva. Nu pot sa zic ca a fost certa dar nici nu am tacut din gura. Dar nu am jignit, am fost mai cu patima in cuvinte asa cum de obicei sunt.

Si mi-am dat seama mai apoi ca asta e lucru pe care tb sa-l schimb. Sa scot patima aceea cand ceva nu-mi pica bine. Sa vorbesc pe un ton calm, diplomat, sa zic ce am de zis si sa-mi vad de treaba. Face o impresie proasta sa fii mai vulcanic/patimas intr-un argument, plus ca da mai bine daca stii sa iti pastrezi calmul. Arata si fata de restul, si fata de tine, ca stii ca stapanesti situatia.

E un lucru de schimbat si de tinut minte. Nu cred ca imi va iesi din prima dar e bine sa fiu constient de asta pe viitor.

Un alt lucru in legatura cu ziua aceea e ca acum privesc oamenii cumva putin diferit. Simt ca am iesit dintr-o "jungla" (in care locuiam pana acum) si am intrat in alta. De fapt ca asta e "jungla", si nu ce era inainte. Simt ca am ajuns la niste concluzii si ca s-a schimbat ceva in perceptia mea. Am mai zic ca (virgula :P) cu oamenii in general poti sa fi prieten dar pana la un punct cand intervin interesele lor (sau nemultumirile mele). E realizarea faptului ca e de fapt a lonely world, cumva. Ca uneori esti on your own. Am mai zis asta.

Nu pot sa contez pe bunatatea infinita a oamenilor din jurul meu, ptr ca nu am cum sa stiu daca poate fi asa sau nu cu o persoana sau alta. S-a creat rezerva aceea, neincrederea aceea, in care nu stiu sigur ce am in fata. Asta apare cand te "maturizezi", dezideratul acesta (maturitata adica) la care tanjim (ca incununare a vietii adulte, si deci si a noastra) si care de fapt e o pierdere a inocentei. O abrutizare. Cei buni o fac cu gratie si raman niste oameni frumosi, ceilalti....

Si inca un lucru din asta este ca ma simt mai mult un animal social acum decat inainte. Animal social, adica o fiinta care trebuie sa se manevreze printre oameni si situatii sociale. Cand devii constient ca tb sa ai o atitudine sociala constienta. Toti traim social, avem o viata sociala si facem lucruri sociale, intereactionam intre noi. Acum ma gandesc cat ne constientizam in situatia asta. Nu stiu daca e analogie buna dar e ca si cum ai realiza cum functioneaza parghiile puterii cu adevarat prin guvernele lumii si in politicile ei. Sau cum functioneaza telefonul tau :)) In general il folosim dar nu stim mecanismul exact, intern, electronic si mecanic, al sau. Asa si cu animalul social, asa cum mi-l definesc acum. Esti cu atat un animal social cat esti mai constient de ce se intampla in jurul tau dar si de cum te manevrezi si tu prin asta.

Si parca eu devin mai constient.

Poate cresc, ma extind, invat si realizez ce pana acum stiam la un mod mai rudimentar. Nu cred ca am revelatii in sensul ca nu ma asteptam la una sau la alta, ci mai degraba ajung la niste intelegeri care pana acum erau acolo, in mintea mea, dar nu bine definite.

Asta e interesant. Ca imi dezvolt definitiile si nuantele despre viata, despre oamenii, despre diferite situatii, si mai ales despre mine (fie ca persoana, fie in relatie cu ce am enumerat mai inainte). Si de asemenea constientizez, vazand cum le modific, le nuantez, le regandesc, ca aceste "defintii" nu au un caracter definitiv, ci este o proces continuu de intrebari, raspunsuri si concluzii.

E un soi de extindere a unui vocabular intern si existentialist.

Imi place ca sunt un tip inteligent, care stie (desi nu are neaparat un vocabular, verbal ori in scris, extins) cum sa zica/explice unele lucruri. Poate nu veti de acord cu subita mea lipsa de modestie din momentul asta, dar stiu ca ma duce capul si ca gandesc mai bine si mai sanatos decat altii. Daca au vazut oamenii de-a lungul timpului o calitate la mine, asta a fost. Ca sunt inteligent, ma duce capul, am bun simt (si ca om, si in ceea ce zic), ca am ceva bun in mine care nu-l gasesti asa la toti.

Laudatorii care au murit, rog sa se prezinte la slujba de duminica :P :))

Am dormit doar intre 4-5 ore azi noapte, frec menta aici la servici si abia astept sa plec.

Mai am tendinta cateodata sa ma uit printre oamenii care odata ma urmareau pe diferite platforme (twitter, blogger, zelist, comentarii chiar) si care acum, cred, sunt long gone. E ciudat sa vezi ca inca esti printr-un blogroll, sau sa-i vezi printr-un comentariu/replica pe twitter, sau la persoane interesate (blogurile de tip blogger au functia asta, e un soi de abonare). Nu stiu cate persoane mai citesc aici din cele de la interesate sau care sunt followers pe Twitter. Sau chiar de pe FB. E o o realitate nereala, in care cifrele nu mai reprezinta realitatea. Ai x followers, y prieteni, z persoane interesate. Toti dam like, follow, request etc si undeva in timp ne indreptam spre altele, uitam si persoanele raman acolo. Un soi de ramasite ale unei vieti virtuale aflate in trecut.

Si acum, la final, vreau sa ma leg de o celebra expresie si de intiatorul (nu stiu daca e creatorul) ei: Si Badea traieste la Antena 3 si asta ii ocupa tot timpul*.

Noi sa fim sanatosi.

*n-am zis ca sunt si original