Author: No One
•joi, februarie 26, 2015
Sometimes things suck, sometimes they don't. And today they did.

I still have much to learn.

Author: No One
•miercuri, februarie 25, 2015
"Prima" mea postare cand am reinceput blogul acesta (el a existat si intr-o alta forma inainte de asta, iar postarile de dinainte sunt si ele aici)

***

Buna, sunt John.
Si de 2 ani si ceva viata mea e intoarsa pe dos. Cateodata sunt furios si mi-e frica in legatura cu viata mea. Cateodata ma indoiesc ca imi voi reveni. Cateodata as vrea sa plang de necaz. In zilele cand nu ma simt bine, nici fizic, nici psihic.
Si poate de asta sunt aici.


M-am gandit ceva despre ce sa scriu aici. Sa scriu totul sau sa scriu printre cuvinte? Sa scriu despre orice altceva decat despre mine? Sa fiu serios sau sa glumesc? Sa fiu sincer? Cat? Si pana la urma m-am decis sa scriu asa cum vine, sa las totul sa mearga unde o merge. Deci s-ar putea sa nu fiu constant, nici in exprimare, nici in subiecte. Pe parcurs vom vedea. Totul se va aseza pe drum.

 

Titlul e un omagiu adus lui Heath Ledger si de acolo din film vine si asta: "What doesn't kill you. makes you... stranger". Sa vedem cat.

Draga cititorule poate o sa pornim intr-o calatorie. Nu stiu unde, pentru ca e calatoria mea. Tot ce-ti cer e sa citesti si sa nu ma judeci. Doar atat.


Ascult acum o melodie (Gary Go - Open Arms) si sunt 2 versuri: "Gotta look myself in the eyes and say/It's gonna be all right". Asa ca o incepem de aici.

 

ta hand om dig cititorule

*** 

scrisa pe 4 iulie 2009

A trecut mult timp de atunci. Si eu nu mai sunt chiar cel de atunci. Am trecut peste anii aceia mai dificili, nu mai sunt intors pe dos, am terminat facultatea, am un loc de munca, mi-am pierdut virginitatea (ce ciudat suna expresia "am pierdut" cand vorbesti de asta), am cunoscut oameni si am pierdut/lasat in urma oameni (si aici si irl - tocmai ce citeam comentariile lasate atunci). Si am scris. Mult. Sunt peste 5 ani jumate de atunci. 5 ani de postari.

Si ceream atunci ce cer si acum. In paragraful acela boldat ziceam in putine cuvinte mult mai mult decat arata scurtimea lui.

Citeam un comentariu si nu pot sa nu ma gandesc, din nou, ca cu cat omul stie mai putin despre tine cu atat te intelegi mai bine cu el. Cu cat afla mai mult cu atat imaginea ta in ochii lui se schimba. Cand esti nou in viata cuiva povestea ta are atatea posibilitati, omul te creeaza, isi formeaza o poveste despre tine, de mult ori (zic eu) mai buna decat realitatea. Cu cat afla mai multe cu atat povestea ta devine fixa intr-un punct, cu granite stabilite, devine asa banala cum e de fapt povestea tuturor. Si atunci nu mai esti la nivelul in care erai initial in ochii cuiva, ci esti undeva mai jos. Ca'n dragoste de fapt. Euforia de inceput si "rutina" de dupa.

Tin minte ca m-am gandit ceva timp daca sa incep un blog personal, ce sa scriu si cat sa scriu. Si cu ce fel de postare sa incep. Si am scris-o pe asta. Si am scris mult despre mine, si personal. Am spus aici chestii care nu indrazneam sa le zic cuiva fata in fata, sau lumii in general. Nu regret ca am facut-o dar acum, daca as incepe blogul acum, nu le-as mai scrie. Nu as mai expune lucrurile astea iar diferiti indivizi sa-si dea cu valoroasa lor parere, si implicit sa mi se ceara sa le justific. Daca vrei sa scrii un blog personal cititorule nu te justifica nimanui. Povestea ta e povestea ta, oricum e ea. Oricat de intoarsa pe dos este, ea este povestea ta, calatoria ta, a ta si a nimanui altcuiva. Nu tb sa te justifici ptr ea.

Si tu stii cel mai bine ce e cu ea. Eu cu siguranta stiu si asa cum e o sa-mi rezerv intotdeauna dreptul de a o tine deoparte de parerile unuia sau altuia. Chiar oprind comentarii sau zicandu-i cuiva to fuck off. Si am facut-o si pe una si, in mai multe randuri, si pe cealalta.

Oh well, mini rant /off I guess. Nu intentionam sa scriu exact asta dar am scris si nu mai indepartez ce am scris.

Ce va fi de acum incolo? Nu stiu. Stiu ca voi mai scrie dar nu stiu cat sau ptr cat timp. Probabil voi mai fi aici for a while. You can always count on me to be a constant son of a bitch in certain things :P

Acum doar astept sa vina weekendul. Asa de banal si asa de simplu.

Author: No One
•marți, februarie 24, 2015
Oamenii in general sunt draguti cu tine. Dar majoritatea nu mai sunt asa cand interesul lor nu concide ori se ciocneste de al tau, cand ceea ce le spui sau faci nu le mai e pe plac. Unii ti-o zic, iar la altii o vezi in gesturi, in privire si atitudine.

Si daca voi ziceti ca voi nu faceti asta, va zic ca toti suntem vinovati de asta. Am mai zis-o, avem tendinta sa ii vedem pe aia "rai" ca fiind in afara noastra, ca noi suntem "victimele" a ce ne face cineva ori altcineva, dar nu vedem ca si noi facem la fel.

Ma uit la mine la servici. Ma inteleg bine cu toata lumea, dar stiu ca daca i-as calca pe bataturi, ca daca le-as aduce o critica sau i-as corecta, ori le-as contesta vorbele atunci atitudinea lor s-ar schimba fata de mine. Si asta ma duce la 2 ganduri:

1. ca suntem toti oameni, subiectivi, prinsi in propriile impresii si viziuni a ceea ce este in jurul nostru si cum vedem lumea

2. ca desi vorbim, radem si suntem amabili, nu pot conta pe ei, ca daca interesul lor primeaza atunci eu pot deveni o amenintare, un obstacol, un deranj la asta. ceva ce este in cale.

Ma intreb cati oameni te pot pune mai presus de interesul lor. Nu multi. De fapt, foarte putini.

In viata probabil vei fi nevoit(a) sa lupti singur(a) in unele situatii. Si o vei face. Pentru ca stii, sau si mai rau vei vedea cu ochii tai, ca ajutorul pe care l-ai dori de la altii, sau macar intelegerea, nu va veni.

Ati zice ca oamenii sunt prefacuti. Nu, eu cred ca majoritatea pot fi draguti, dar pana la un punct. De acolo esti on your own.

De ce nu ajuta atunci cand ai nevoie? Ptr ca nu vor, ptr ca le e frica de altceva incat sa nu riste cu tine, ptr ca nu le esti pe plac, ptr ca nu-i intereseaza. Unii dintre ei chiar vor dori sa o faca, chiar le va parea rau ca nu o fac, dar nu o vor face.  E natura omului. Asa suntem. Tu, eu, toti, fara discriminare.

Deci, daca cineva te ajuta sau te sfatuieste apreciaza gestul. Daca vezi calitatea persoanei, apreciaza omul.
Treci peste acele neajunsuri de mai sus si incearca sa ii vezi ca oameni si nu ca pe "aia rai" (not an easy thing to do)
Si de va fi sa te trezesti singur in unele situatii, atunci infrunta situatia asa. Pana la urma, atunci cand e vb de tine, totul depinde de tine si numai de tine,

Gata, ma bag la ceva Battlefield.

Bine, rau, va trece. Noi sa iesim mai puternici si mai buni din asta.

Author: No One
•marți, februarie 24, 2015
Am primit un comentariu aici pe 11 februarie. Abia acum am vazut cand am dat la nimereala pe sectiunea comentarii din blogger. What the fuck? Deci dupa o anumita data, in jos, comentariile mele sunt inca active. Deci puteti profita de asta :P Caci nu le voi dezactiva si pe alea. Doar pe astea noi le voi inchide de fiecare data cand public postarea.

Ca o comparatie ultimul comentariu primit a fost pe 29 octombrie 2012.

Bine, asta de acum, pe langa ca e neraspuns de mine (l-am vazut astazi, 24 februarie) e si anonim facut. Si, da, ca raspuns, capricornii sunt o zodie introvertita in general, deci si complexele sunt mai la vedere.

ps: acum ca stiti cam pe unde puteti sa comentati sa nu va asteptati sa raspund daca sunteti marlani. De fapt sa nu va asteptati sa raspund. Poate o voi face, poate nu :P

pps: o sa ziceti ca ma pupic in fund, dar recitind cateva propozitii dintr-o postare mai veche imi dau seama ca eu chiar scriu bine :)

ppps: gata, trebuie sa ma intorc la lucru. sunt la servici acum. da, productiv, ce mai  :))

Later Edit: si bineinteles, au inceput sa curga marlaniile.

Ti-am sters comentariile dragule. Nu le-am citit pana la capat. Si asta e singurul raspuns fata de tine: Imi traiesc viata cum cred de cuviinta, cu bune si cu rele. My life, my choices. Si nu scriu acest blog ca sa ma justific fata de tine, sau sa-ti raspund tie. Ia-ti parerile si sfaturile, bagati-le in poponeata si... cam atat. Tot ce scrii de acum incolo va fi sters fara sa ma obosesc sa citesc. Iar daca cumva iti trece prin cap sa ma spamezi cu comentarii, o sa ti le sterg unul cata unul pana te vei plicitisi si nu o vei mai face. Vei ceda pana la urma. Eu stiu deja, doar tb sa te prinzi si tu deasemenea.

Author: No One
•marți, februarie 24, 2015
I'm somewhat horny these days. And that's because I can't stop thinking about saturday. The more I think about it the more I realize how good it was. As in everything that it happens to you, you don't really realize it at the moment but in the days after that.

The wait is too long now. But I'll have patience, as I had patience till now.

In the meanwhile I'm going through the days, mostly at work. Waiting for the weekends. Waiting for the next time. Maybe my days now are numbered around those days, and the rest is filler. Feels like it. About the filler days I mean.

ps: it boosted my confidence all right :P

Author: No One
•duminică, februarie 22, 2015
Stiti ce e culmea? Acum cativa ani as fi scris aici daca as fi facut sex (probabil as fi dat si niste detalii). Influentat fiind de blogurile cu tenta sexuala. Acum parca imi vine doar sa dau in mic hint si nu mai zic nimic altceva. Pe de o parte nu vreau sa ma mai justific, atunci cand scriu sau mai apoi (catre cineva imaginar la o adica, ptr ca nu mai am comentariile deschise), si pe de alta nu mai simt sa fac asta.

Sunt un alt om acum. Si povestile mele nu mai sunt asa deschise. Nici macar aici.

ps: ce am scris nu e o critica la adresa blogurilor ce au o latura (si) sexuala
pps: sa dai detalii despre ce ai facut nu cred ca e de prost gust. asta daca nu intri in super detalii (dai nume etc), si daca scrii frumos. pana la urma povestile tale sexuale sunt si ele niste povesti.
ppps: raman cu gandul ca intradevar pot face niste fantezii bune daca imi pun mintea. dar asta e o idee cumva separata de ce am scris aici si care mi-a venit acum, din nou, in minte.

le: ma gandeam acum ca am un fel de detasare fata de sex. Nu pot sa ma cufund/pierd total in el. Poate puteam odata, dar acum nu pot.  E posibil sa ma fi abrutizat dupa atatia ani (stiti voi la ce ma refer, sau nu). Sau e posibil sa fie firea mea in care am tendinta sa nu ma pierd total. Sunt un capricorn pana la urma :P

Poate in timp o sa-mi recap aceasta chestie.

Author: No One
•sâmbătă, februarie 21, 2015
Sexul e bun, dar sexul oral e si mai bun.

ps: gata, distractia s-a terminat. ar cam tb sa ne apucam din nou de munca.

Author: No One
•duminică, februarie 15, 2015
Cele mai mici si banale chestii te pot intoarce pe dos.

Asteptam ieri un mesaj. Nimic important incat sa-mi schimbe moodul. Si totusi a facut-o. Nu extrem dar sesizabil. E chestie la mine cu asteptatul asta al mesajelor care nu mai vin (sau care vin mai tarziu decat ar tb sa vina - dupa mine). Astept si imi da o stare de amaraciune ca nu vin. Dispare starea buna si pozitivismul din mine asa cum de pe cer dispare soarele si apar norii gri.

Dar ce e un mesaj? Si ce daca, daca nu vine? In cazul asta chiar ca nu e nimic. Move on. Si totusi o perioada (cateva ore, o zi, doua) nu pot to move on. Ma simt respins, de parca am gresit cu ceva in ceea ce am scris si acum tb sa astept ceva ce nu vine. Nici nu pot fi vocal ca nu-si are rostul (mai rau poate face). Alegerile fiecaruia sunt alegerile lui, si eu tb sa accept si sa respect asta.

Am asteptat raspunsuri si mesaje de diferite nivele de-a lungul timpului. Acesta e de un nivel mic, de o importanta asa de mica ca nici nu mai are nici o importanta. Dar aici scriu despre toate, comasate.

Si gandurile cad din cascada in cascada. Dintr-odata nu mai este despre mesaj, este despre tine.

Si de cate ori am vrut sa-mi calc tacerea si sa scriu din nou. Uneori am facut-o si am simtit ca cedez. Am vrut sa tac ca sa arat... ca sa pedepsesc ptr lipsa cuvintelor. Dar am cedat tentatiei. Si am scris eu. Dar incerc sa invat sa nu o mai fac. Cand vine gandul sa-l alung si sa ma strunesc. In ciuda faptului ca nu sunt vorbaret irl, pot fi foarte vocal cand nu-mi convine ceva. Creste o tensiune in mine care vrea sa iasa pe afara. Dar incerc sa tac. Ptr ca stiu ca vorbind voi alunga si ce mai este, ca ma voi contra cu celalalt si apoi voi zice "pa" si apoi nu voi mai vrea sa cedez la decizia asta (desi voi simti impulsul).

I am easy. Am mai zis-o. Pot sa revin inapoi. Dar asta creaza o tensiune latenta in mine. Faptul ca am cedat. De asta nu-mi plac certurile si neintelegerile. Ptr ca stiu ca undeva in mine chiar daca ma impac nu va mai fi la fel. Va fi ceva acolo, o tensiune si o teama de din nou.

Chiar acum sunt intr-un moment de tacere de asta. Sunt tentat sa ii scriu cuiva si ma opresc sa o fac. Nu mai vreau sa o fac, nu mai vreau sa cedez. Si acum stiu ca nu o voi mai face oricat de tentat as fi. The tide in me has shifted. Am trecut peste punctul de a mai scrie si stiu ca acum inevitabil va duce la la un fel de part ways cufundat in tacere. Stiu ca decizia nu mai poate fi intoarsa in mine.

O alta ciudatenie e si in legatura cu altcineva. O am pe whatsapp (si e singura pers de acolo, ptr ca nu folosesc aplicatia) si o pastrez acolo (si numarul si aplicatia). Am vb de cateva ori si nu ne-am inteles prea bine asa ca am zis pas. Ciudat ca cochetez cu ideea de a scrie, dar stiu sigur ca nu o sa fac asta. Ideea (ptr ca nu se extinde la mai mult de atat) e o copilarie, apele sunt prea deranjate ptr a mai vb si nici eu nu am gasit ceva acolo sa stau. De fapt nu e ciudat ca cochetez, e ceva ce am mai simtit countless times. Cu diferite persoane.

Imi place ideea de a incheia lucrurile in termeni buni. De a vb si a zice "asta e. nu merge. nu-i nici o problema". De a ne lua adio printr-o ultima convorbire, de a pleca impacati. Dar lucrurile in general nu merg asa. Ele se termina brusc, prin mandrie, ori prin tacere, ori prin "gata. bye", cuvinte dure si suparare. Si eu sunt vinovat de lucruri de astea. Sunt mandru si nu mai vreau sa ma intorc. Ma supar si tac ptr ca imi vine sa zic atata ca pot rupe relatia. Tac si las sa moara in tacere. Spun gata si plec.

Si as vrea sa mi se scrie, sa mi se raspunda, sa fiu contactat. Si nu primesc nimic. Si nici eu nu mai vreau sa dau nimic. Ma deranjeaza lipsa cuvintelor din partea celuilalt, fie cand mai merge, sau cand nu mai merge.

Lipsa cuvintelor.... De asta ma deranjeaza cand nu primesc un raspuns (cum e cu mesajul asta). Prefer un raspuns, un "nu" chiar, un ceva, o concluzie macar, o finalitate, numai sa fie un raspuns.

M-am simtit foarte tensionat azi-noapte (combinatie intre ceva care ma nemultumeste si incapacitate de a dormi + ganduri). Si mi-am dat seama, rumegand pe acolo, ca daca as vrea ceva de la o femeie e capacitatea de a-mi stinge tensiunea, de a ma imbuna, de a ma impaca, de a ma linisti. Si de a stii cum sa o faca. Sa o faca pe dulcica si a se copilari nu merge, mai mult ma intarata.

Nu suntem asa diferiti de voi (eu si cei ca mine), numai ca voi nu prea va dati seama de asta si o dati cu cat sunt diferiti barbatii de femei.

later edit: am primit raspuns la mesaj si I'm happy as shit. V-am zis ca sunt easy.
ps: simt nevoia sa clarific ca nu am primit raspunsul ptr ca am scris postul asta. nu toata lumea de pe internet cu care interactionez stie de blogul asta.
Author: No One
•miercuri, februarie 11, 2015
Sincer ne dam asa ultragiati si morali. N-ati mai auzit de sex pe bani? Mare scofala. Ce, acum o sa le facem curve? Curvele adevarate sunt in alta parte (nu ma refer la femei de o conditie sau alta), astea sunt doar niste gagici care au facut-o pe bani.

Ahh, ca apar la tv si deci sunt model ptr tanara generatie. Dar as zice ca fetele cu minte nu le iau pe ele de model.

Am scris-o si pe FB, dar simt ca prea ne invartim pe langa asta ca niste maicute cuminti ce suntem. Cu ce ma deranjeaza pe mine ca a facut-o pe bani? Sa o faca. Ce? Nu e loc pe pamant ptr asta? M-ar deranja daca ar fi fost fortate, abuzate, sechestrate. "Prostitutia" asta ma deranjeaza, in ca ii iei unei femei dreptul la corpul ei si viata ei. Daca o face cu propriu acord n-am nimic impotriva.

Parca aud "dar e josnic, isi vinde corpul, e ca un obiect". Da, o face pe bani, isi vinde corpul (ca dar nu iubeste), face un tronc bani-sex. Dar o face ptr ca a ales sa o faca, si ca a ales-o liber. Cum am zis, cu prostitutia asta nu am probleme. E decizia ei. Si, sincer, dupa mine nu e viata usoara. Eu unul n-as putea sa o fac. Dar nu ma dau nici moralist in asta.

Pe mine ma supara cealalta prostitutie, aia de centura (si probabil nu numai acolo). Ce e acolo e dureros, si revoltator ce-i poate face un om (proxenetul) unui altui om (prostituata). N-ar tb sa existe asa ceva, dar din pacate exista. Si daca vreti sa fiti moralisti si chiar sa faceti ceva, faceti aici.

aceasta postare nu e facuta nici la suparare, nici la nervi. imi exprim doar parerea si atat.

Author: No One
•miercuri, februarie 11, 2015
La servici, somnoros si cu chef de munca, ma gandesc la prietenii si sex. La deciziile mele si la renuntari/cedari.

Mi-as dori combinatia aceea intre prietenie buna si sex. Dar imi zic "fii realist".

Cred ca puteti fi de acord cu mine ca visam vise frumoase, care ne fac sa ne simtim bine si ne dau sentimentul ca se poate. Dar exista constatarea asta realista ca nu e usor cum pare. Plus ca, cel putin eu, tine de noi si ca nu facem exact ceea ce trebuie ca sa ajungem acolo (ziduri, temeri, lipsa de curaj, complicare, contrarietate, pasivitate etc).

Dar visul e asa frumos si sentimentul de asemenea.

Ma gandeam acum ca sunt so much more decat par, ca am suflet si am minte si pot fi placut si interesant, si la o adica pot fi placut, dorit si/sau iubit de cineva.

Dar sunt limitat, ptr ca ma limitez, sunt dificil, ptr ca nu fac lucrurile sa fie easy. Nu ma simt ca intr-un self help in care de maine voi fi mai bun, mai cu lipici, mai reusit, mai aproape de ce imi doresc. E logic si e usor ce poate scrie acolo, dar nu se traduce asa usor si faptic, in realitate. E o rezistenta acolo din partea mea. Si cred ca stiti de ce vb ptr ca, banuiesc, si voi ati simtit-o la voi.

Ma rog, nu vreau sa fiu tratat ca un caz ce necesita ajutor. Ma exprim ptr ca prind o stare si vreau sa o exprim. Destinul, de bine sau de rau, mi-l voi face eu. Ptr ca la final de tine depinde si nu de altii. Tu esti responsabil ptr viata ta si unde ajunge ea. Daca nu vrei, opui rezistenta, sau nu esti in stare ori capabil, asta e, nimeni de pe lumea asta nu te va putea intoarce sau ajuta, oricat si-ar dori ori ti-ai dori.

Dar mi-as dori sa fie someone along the way (sau chiar mai multe persoane). Pana la urma oricat esti de obisnuit intr-un fel, ca persoana si ca viata, tot iti doresti asta in unele momente.

Author: No One
•marți, februarie 10, 2015
- Cu siguranta ca nu sunt perfect, dar cu siguranta sunt mai bun decat crezi tu.

Yes, I'm weird like that. Having imaginary conversations and shit.

ps: invat sa scriu mai putin si sa nu ma mai explic. cel putin asa cred ca e trendu'.


Author: No One
•luni, februarie 09, 2015
Mi-au sarit in ochi 2 cautari de pe google care au adus aici.

ce este in mintea unui afemeiat?

:| asta cel mai nenimerit blog sa intrebi asta :P

cum convingi un capricorn?

pai asta e. nu-l convingi tu, se convinge el singur.

Author: No One
•luni, februarie 09, 2015
Yes I am.

Author: No One
•luni, februarie 09, 2015
E normal sa dai 200-300 lei ( + 50 lei transport dus-intors) in fiecare luna ptr 1 h de placere?

Hai sa raspundem prin alte intrebari. Merita? Da.... si nu. E necesar? Nu as zice ca e. Ce poti lua/face cu banii astia in schimb? Multe alte lucruri, unele care iti pot da ore de placere, unele folositoare/mult mai folositoare. Poti sa ii strangi sau poti sa-i dai cuiva care are nevoie.

Daca te gandesti la suma iti dai seama ca e mult. Mult ptr oameni care stiu/simt ce inseamna un milion doua. Dar daca nu te mai gandesti la ei atunci e doar o mana de bancnote. Pe care o dai pentru ora aceea si ce include ea.

Probabil e sentimentul asemanator cu a acelora care joaca jocuri de noroc. Nu mai simti adevarata valoare a banilor. Dar cine da valoarea lor? Noi.

Deci, ca sa raspundem la prima intrebare. E normal? Pentru un om cu cap, nu. E necesar? Nu. Poti lua/face altceva cu banii astia (adica ceva mai bun, folositor etc)? Da. Merita sa o faci? Da..... si nu.

Author: No One
•sâmbătă, februarie 07, 2015
Mi-e greu sa empatizez cu bunica-mea (din partea tatalui) ptr ca seamana cu taica-miu. Sau el seamana cu ea. Toata partea asta de familie (a lui) e defecta intr-un anumita fel. Nu stiu cum sa va explic mai clar fara sa spun detalii. E genul de familie care nu face ptr viitor si se face alege praful daca reusesc sa faca ceva. Sunt blocati la un nivel si acolo au ramas. Si vad cum a curs dinspre ea, la copii si apoi la nepoti (verii mei din partea tatalui). Parca vezi aceleasi trasaturi. Cred ca taica-miu e singurul care a facut facultate dintre ei (matusi-mea nu cred si nici cei 2 veri). Nu s-a ridicat nici unul peste conditia sa, nici taica-miu nu cred ca ar fi facut-o daca nu era maica-mea. E genul care daca ar fi de capul sau s-ar alege praful de ce a facut/acumulat pana acum.

E culmea cum el seamana cu maica-sa si variu-miu parca (din ce aud, ca nu tin legatura) devine o versiune mai "saraca" a lui. Matusi-mea si vara-mea sunt mai ok, dar se vede ca au avut familia asta si nu alta. Si variu-miu e influentat de asta, cum e si taica-miu. E ceva acolo care e specific lor, ca un comun, ca sa o zic simplificat.

E o paralela ciudata intre cele 2 familii (a tatalui si a mamei). Doi bunici, o matusa de fiecare parte si veri (2 din partea tatalui, 1 de la mama). Bunicii mai buni ca bunicile, muncitori, mai placuti si mai oameni, ele mai putin. Devine mai putin in ultimii ani cand vad cum sunt bunicile de fapt. Au dus-o bine cu barbatii lor, au profitat de ei cumva, au stat la caldurica tinute/suportate de ei. Nu ca nu au muncit, dar ele de fapt i-au condus, sa faca ca ele si impuna ele ce isi doreau. Calcule in capul lor, cum sa le sada lor mai bine. Bineinteles ca sunt diferite intre ele dar adanc in mine nici una nu imi e simpatica acum. Poti sa zici ca apartin altor vremuri, dar si altii sunt, si sunt alti oameni, mai buni in ei. Ma inteleg bine cu ele, nu am avut conflicte deschise, dar nu-mi place ce vad, cum sunt ele de fapt. Asta e chestia cand cresti an de an. Vezi in cei din jurul tau si partile negative. Si ptr mine e ceva.

De mic imi placea sa stau la bunicii mamei si nu-mi prea placea sa ma duc dincolo (dar fiind copil ma obisnuiam cand eram acolo). Simteam ce stiu acum mai bine. Era si ceva mai "practic". Era familia lui, a tatalui meu. Iar tatal meu nu mi-e chiar la suflet asa cum un parinte ar tb sa fie.

Nu zic ca aceia din partea mamei erau fara cusur. Am avut dezacordurile noastre, vedem lucrurile diferit dar imi place compania lor, felul lor de a fi oameni, si ii apreciez. Ma apropii de oamenii care ii apreciez. Si bunica-mea mi-era simpatica cand eram mic, doar de un numar de ani vad si o alta parte a ei (parte care mama mea o stia ptr ca a trait cu ea ca parinte) Acum, fiind mai mare, vad si eu.

Le iau cum sunt dar nici nu sunt prea prietenos. Sunt chiar rece cu ele. Nu am ce sa discut cu ele (diferenta de generatii/varsta) si nici nu-mi place ce vad la ele. Si astfel revenim la bunica din partea tatalui.

Nu pot sa empatizez cu ea. Nu prea am rabdare sa stau de vorba mult cu ea (nici nu am ce), vad si pe tatal meu in ea (pana la urma, cat de urat suna in scris, ea l-a produs, si nu ma refer ca l-a nascut). E batrana, singura, si acum vad ca are si probleme de memorie (cred ca e ceva neurologic probabil, ca a fost la analize si doctori, practic uita, tb sa ii explici iar si iar, nu intelege ce zici probabil si revine la ideile ei). Nu vreau sa fiu rece cu ea dar nici nu vreau sa fiu cald. Cred ca isi merita soarta, karmic asa. Suna crud poate ptr unii dar o merita, raceala mea, si soarta ei (nu ma refer ca vreau sa fiu bolnava, ci unde a ajuns acum).

Si uite asa ma gandesc si la mine acum. La a fi rece. Citeam prin zodia mea, la capricorn, ca sunt reci. Si vad ca e adevarat. Par si sunt rece. Dar e si adevarat si ce se zice mai incolo. Ca devin cald o data ce ma cunosti mai bine. Nu e vorba ca nu stiu sa-mi exprim sentimentele. Ci e o combinatie de nevorbaret dar si timid (aplicabil unor situatii), lipsa de rabdare si interes, ca sunt intr-o lume a mea. Pot sa stau la masa de mai multe persoane cu tine si sa nu vorbim o vorba. Daca nu ma interesezi peste un nivel sau in legatura cu ceva, nu abordez. Si interesul meu ptr oameni nu e prea mare acum. Poate suna urat dar asta e adevarul. Nu e rautate in mine, doar fiind invatat sa fiu singur si interesul meu ptr ce e in jurul meu a scazut. Pot sa stau o ora sa vorbesc cu tine (stiu sa ascult si sa inteleg), tu sa zici ca e conexiune acolo (mi s-a intamplat) si eu sa fiu rece fata de tine (sa nu mai continui conversatia altadata, sa nu fiu asa entuziasmat cum esti tu). Devin din ce in ce mai selectiv. Caut ceva sa ma prinda la cineva si daca nu merge o data, de doua ori, imi vad de treaba. Asta e felul meu de a fi. Nu mai am rabdare sa mai stau la parlamentari, la "poate, poate, iese ceva aici, hai sa ne mai chiunuim putin", la negocieri si dat tarcoale unul altuia. Merge bine, fluid, sau nu.

Imi dau seama ca nu e corect ptr ceilalti care vor sa se apropie de mine, sa comunice. Unii nu stiu ce sa faca, vad ca vor dar ca nu le iese, incerc si eu si vad si eu ca nu-mi iese. Nu o sa zic "tb sa stii cum sa ma iei" desi cam asta ar fi, ptr ca nu vreau sa cer ceva de parca mi se cuvine. Desi scriind am zis-o, numai ca vreau sa intelegeti ca nu am prostii in cap ca mi se cuvine ceva si voi, oricine ati fi voi, aveti obligatia sa faceti asta. Doar ca interesul meu e greu de stimulat. Sincer, I'm easy. Daca stii cum sa ma iei si ma interesezi sau gasesc cineva care vrea sa ma asculte ori intelege, sunt al tau. Bine, nu e chiar asa simplu, dar am simplificat eu. Dar sunt easy de corupt :P Si am temerea mea aferenta la asta. Ca pot cadea usor, ca pot fi folosit, ptr ca ma simt vulnerabil stiind ca pot fi "cucerit" asa usor.

De aici mintea ma duce la altceva. Sunt atras de femeile care nu sunt ptr mine. Nu de toape si pitzipoance, ci de acelea din alta lume decat cum e a mea. Care ma intimideaza, care stiu ca nu sunt chiar genul meu, care stiu ca pot da cu mine de pamant daca ma las cucerit de ele. Nu sunt niste femei rele, au suflet si omenie in ele (sau poate vreau eu sa cred asta, desi sincer e usor sa vezi care e om sau nu), dar parca nici nu e bine sa devii vulnerabil acolo daca nu ai piele groasa ptr ca simti ca nu va fii a smoth ride with them. Bine ca sunt destept sa vad asta, ca nu sunt ptr mine, ca nu sunt sunt genul meu (dar care e genul meu? ptr ca nu caut ca mine) si sunt realist cand vine vorba pana unde merg. Sunt atras de ele, tind spre ele mai degraba, dar I don't touch la o adica, ptr ca stiu ca nu e ptr mine.

Si asa ne intoarcem la vulnerabilitatea care o resimt ptr ca stiu ca sunt easy de "cucerit". Stiu ca ma pot deschide, ca ma pot povesti, pana la cele mai de nespus detalii (blogul asta e dovada asta si arata asta), ptr ca simt nevoia de a ma povesti, de a ma face inteles, time after time. E o nevoie, am mai zis asta aici, care nu se comsuma cand am zis ce voiam sa zic. Ci revine si revine. Si tind sa fac asta cu femeile, si mai ales cu cele care ma atrag sau catre care tind (cele de care am zis mai sus).

Si ca sa pun cireasa pe tort, o sa mai zic asta ca am mai incercat sa o zic, impart femeile (cele de varsta mea adica) foarte simplist. Sexual sau nu. Stiu ca sunt un tip de treaba, dragut (si probabil o sa ziceti ca ma pup in poponeata, dar chiar sunt), destept, inteligent, care incearca sa vada o femeie mai mult decat dintr-o perspectiva sexuala, dar cu toate astea, daca nu ma intereseaza sexual o femeie, nu ma intereseaza. Stiu ca e superficial si nu incerc sa ma justific sa dau eu bine si sa ma scot. Stiu doar ca sunt genul ala de tip. Nu pot sa privesc femeia in afara contextului sexual. Stiu ca o femeie e cu mult mai mult de atat si ca daca as fi femeie nu as vrea sa privit asa, stiu. Dar nu pot sa o separ de asta.

Vad atatia barbati care trateaza femeia ca un accesoriu, ca o anexa la ei care le aduce placere. Femeia zeita lor, fiinta pe care o pupam in fund cat de frumoasa este si ce bine arata. Vad si asta si de aia nu o sa ma vedeti de exemplu comentand la poze pe FB ce frumiii e una sau alta. Da, barbatii sunt egoisti. Se gandesc numai la ei cand sunt langa o femeie si mai deloc la ea. Imi vine sa scriu ce scriu acum ptr ca am citit un forum ce-l frecventez si a trezit gandurile astea in mine. Plus, am citit blogul unei femei despre experientele ei sexuale si mi-a placut. Nu era cea mai buna cu exprimarea dar sentimentele, intimitatea si nivelul personal la care le spunea m-a facut sa privesc din nou din banca mea de barbat in banca voastra ca femei.

Vad femei care zic ca nu tb sa fie egalitate intre barbati si femei, macar in unele lucruri, ca suntem diferiti si deci nici nu are cum sa fie egalitate. Unele zic chiar ca nu tb sa existe ptr ca exista dinamica asta intre noi, in care barbatii sunt dominantul, activul, iar femeia e supusul, pasivul. Dar eu vad cum e inca o lume a barbatilor, vad ca barbatii nici nu stiu si nici nu cauta sa stie cum, cine e femeia (stati linistiti, si invers e valabil, macar in faptul ca ce cred ele ca stiu nu e chiar cum e in realitate), vad ca daca as fi femeie as vrea mai mult (de la barbati, de la societate, si de la camaradele mele in ale sexului). De asta cred in egalitate intre sexe. Exista diferente, vor exista intotdeauna, dar avem si lucruri in comun, si mult mai multe decat credem. Si acolo unde ar tb sa fie egalitate, asa tb sa fie.

Daca o sa devin ca Radu F. Constantinescu (scriind numele aici o sa am iar parte de mai multe accesari dinspre google search - nu caut asta mind you, ci am mai scris o data numele si apoi mi-au crescut vizualizarile) va las sa-mi dati o palma. Numai femeilor si cu promisiunea ca o sa mi-o trageti si stransnic dupa :)) (sper ca stiti ca glumesc)

Suntem cum suntem. Eu sunt cum sunt. Atat cat sunt un om bun pot sa traiesc si sa accept chestii cum ar fi superficialitatea, sau raceala mea. Fac parte din mine. Se pot schimba? Probabil. Nu exista such thing as something that can not be changed. Dar o sa o fac? Probabil ca nu. Si nu caut femei sa ma modeleze pe mine intr-un barbat mai bun pt ca am potential (luati barbatul cum e, nu duceti cruciade sa-l faceti mai bun, nu stati daca nu va place cum e doar ptr ca promite ceva ca barbat).

Am scris mult, probabil maine o sa-mi zic ca iar am scris prostii pe aici (probabil ca am facut, cine mai stie) dar asta sunt eu. Ptr altceva aveti unde gasi ptr ca e lumea plina de oameni.

Now, take me to the church...


Only then I'm human
Only then I'm free

Author: No One
•marți, februarie 03, 2015
Am crezut ca sunt genul "gandesti prea mult" si totusi parca vreau sa-mi reactualizez perspectiva. O fac mult dar nu la fel de mult in orice gandesc. Asa vad expresia, valabila, generala, in tot ceea ce gandesti. Dar nu-mi scapa constatarea ca o fac obsesiv pe anumite subiecte.

Si zic obsesiv ptr ca nu ma opresc sa insist pe niste subiecte, pe niste ganduri. Practic nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la ele. Si tot timpul sunt aceleasi. Ma "hranesc" din ele si ma amarasc din ele. Si dupa atata timp sunt imun la ele si nu tocmai.

Imi zicea cineva ca am fixuri. Senzatia mea a fost ca rationa altfel ceea ce imi zicea dar cumva a nimerit, prin cuvant, tocmai nuanta asta. Sunt fixist in unele lucruri. Ma leg in ele si raman in ele. Le intorc pe toate partile si le transform in dialoguri (cu mine sau cu altcineva).

Nu-mi scapa ca functioneaza ca o dependenta de ceva. Stiu ca ar tb sa ma opresc din gandit (insistent) la ele si totusi nu ma pot abtine. Mai trec o data prin ele. Si inca o data. E ca punctul ala de pe roata care face 360 si ajunge de unde a inceput, urmand ca mai faca inca un 360, si tot asa pana ma opresc mult dupa ce am uzat la maxim subiectul in gandurile mele.

Ma gandeam mai demult ca singurul moment care ma face sa uit complet si sa nu mai ma gandesc la una si la alta e cand stau la calculator. Imi absoarbe mintea complet, asa cum o carte sau un film nu o poate face in totalitate.

Dar si te fura.

Author: No One
•luni, februarie 02, 2015
Ma rog. M-a urmarit un caine azi catre autobuz (fac naveta la servici). Nu de genu' sa ma pape, ci m-a insotit pana acolo. Chiar mi-a parut rau ca a ramas acolo, dupa m-a insotit tot drumul.

Am descoperit ca I'm getting worse. As a human being, that is :P Da' nu intru in detalii ca ziceti ca vb numai negativ despre mine. Plus ca vreau sa tin postarea mai mica.

A venit bunica-mea din partea tatalui si campeaza la noi. Da' nu zic mai mult ptr ca vreau sa credeti ca am ceva cu ea si ca sunt un nepot rau :) Simt totusi sa precizez o constatare de-a mea in acest timp: ea si fi-su seamana ca o picatura de apa.

In rest? A tras Udrea un vant si a lesinat toata lumea :)) Mare branza mare. Sunt chestii mai importante pe lumea asta. (Numai televiziunile va pot face sa credeti ca ce prezinta ele e ca apa si aerul)

Si da, e o cacofonie acolo. Dar sunt cacofonic eu de fel (cum zicea unu printr-un comentariu la adresa mea, dar nu mai stiu unde).

Si o ultima concluzie: nimic din ce scrii pe un blog are cu adevarat importanta. Ce zici, ce crezi ca zici, ce idei razlete ai si cat postezi nu sunt chestii asa importante. Nu e ca si cum schimbi istoria si viata aici. Vad la mine ca azi vreau sa zic ceva (si ma gandesc eu cum o sa scriu aici) si maine nu mai are nici o importanta. Mi se pare lipsit de ea. Nu construiesti nimic, nu generezi nimic (folositor). Doar treci intr-o stare si apoi iesi din ea. Si cand iesi nu ti se mai pare asa important ce voiai sa zici.

Deci, sfatul zilei :) .... Daca vreti sa incepeti sa scrieti bloguri, don't :))


A, si cred ca sunt OCDist putin. Mai mult ca un tic si mai putin ca o afectiune serioasa.