Author: No One
•marți, februarie 03, 2015
Am crezut ca sunt genul "gandesti prea mult" si totusi parca vreau sa-mi reactualizez perspectiva. O fac mult dar nu la fel de mult in orice gandesc. Asa vad expresia, valabila, generala, in tot ceea ce gandesti. Dar nu-mi scapa constatarea ca o fac obsesiv pe anumite subiecte.

Si zic obsesiv ptr ca nu ma opresc sa insist pe niste subiecte, pe niste ganduri. Practic nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la ele. Si tot timpul sunt aceleasi. Ma "hranesc" din ele si ma amarasc din ele. Si dupa atata timp sunt imun la ele si nu tocmai.

Imi zicea cineva ca am fixuri. Senzatia mea a fost ca rationa altfel ceea ce imi zicea dar cumva a nimerit, prin cuvant, tocmai nuanta asta. Sunt fixist in unele lucruri. Ma leg in ele si raman in ele. Le intorc pe toate partile si le transform in dialoguri (cu mine sau cu altcineva).

Nu-mi scapa ca functioneaza ca o dependenta de ceva. Stiu ca ar tb sa ma opresc din gandit (insistent) la ele si totusi nu ma pot abtine. Mai trec o data prin ele. Si inca o data. E ca punctul ala de pe roata care face 360 si ajunge de unde a inceput, urmand ca mai faca inca un 360, si tot asa pana ma opresc mult dupa ce am uzat la maxim subiectul in gandurile mele.

Ma gandeam mai demult ca singurul moment care ma face sa uit complet si sa nu mai ma gandesc la una si la alta e cand stau la calculator. Imi absoarbe mintea complet, asa cum o carte sau un film nu o poate face in totalitate.

Dar si te fura.

This entry was posted on marți, februarie 03, 2015 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.