Author: No One
•duminică, februarie 15, 2015
Cele mai mici si banale chestii te pot intoarce pe dos.

Asteptam ieri un mesaj. Nimic important incat sa-mi schimbe moodul. Si totusi a facut-o. Nu extrem dar sesizabil. E chestie la mine cu asteptatul asta al mesajelor care nu mai vin (sau care vin mai tarziu decat ar tb sa vina - dupa mine). Astept si imi da o stare de amaraciune ca nu vin. Dispare starea buna si pozitivismul din mine asa cum de pe cer dispare soarele si apar norii gri.

Dar ce e un mesaj? Si ce daca, daca nu vine? In cazul asta chiar ca nu e nimic. Move on. Si totusi o perioada (cateva ore, o zi, doua) nu pot to move on. Ma simt respins, de parca am gresit cu ceva in ceea ce am scris si acum tb sa astept ceva ce nu vine. Nici nu pot fi vocal ca nu-si are rostul (mai rau poate face). Alegerile fiecaruia sunt alegerile lui, si eu tb sa accept si sa respect asta.

Am asteptat raspunsuri si mesaje de diferite nivele de-a lungul timpului. Acesta e de un nivel mic, de o importanta asa de mica ca nici nu mai are nici o importanta. Dar aici scriu despre toate, comasate.

Si gandurile cad din cascada in cascada. Dintr-odata nu mai este despre mesaj, este despre tine.

Si de cate ori am vrut sa-mi calc tacerea si sa scriu din nou. Uneori am facut-o si am simtit ca cedez. Am vrut sa tac ca sa arat... ca sa pedepsesc ptr lipsa cuvintelor. Dar am cedat tentatiei. Si am scris eu. Dar incerc sa invat sa nu o mai fac. Cand vine gandul sa-l alung si sa ma strunesc. In ciuda faptului ca nu sunt vorbaret irl, pot fi foarte vocal cand nu-mi convine ceva. Creste o tensiune in mine care vrea sa iasa pe afara. Dar incerc sa tac. Ptr ca stiu ca vorbind voi alunga si ce mai este, ca ma voi contra cu celalalt si apoi voi zice "pa" si apoi nu voi mai vrea sa cedez la decizia asta (desi voi simti impulsul).

I am easy. Am mai zis-o. Pot sa revin inapoi. Dar asta creaza o tensiune latenta in mine. Faptul ca am cedat. De asta nu-mi plac certurile si neintelegerile. Ptr ca stiu ca undeva in mine chiar daca ma impac nu va mai fi la fel. Va fi ceva acolo, o tensiune si o teama de din nou.

Chiar acum sunt intr-un moment de tacere de asta. Sunt tentat sa ii scriu cuiva si ma opresc sa o fac. Nu mai vreau sa o fac, nu mai vreau sa cedez. Si acum stiu ca nu o voi mai face oricat de tentat as fi. The tide in me has shifted. Am trecut peste punctul de a mai scrie si stiu ca acum inevitabil va duce la la un fel de part ways cufundat in tacere. Stiu ca decizia nu mai poate fi intoarsa in mine.

O alta ciudatenie e si in legatura cu altcineva. O am pe whatsapp (si e singura pers de acolo, ptr ca nu folosesc aplicatia) si o pastrez acolo (si numarul si aplicatia). Am vb de cateva ori si nu ne-am inteles prea bine asa ca am zis pas. Ciudat ca cochetez cu ideea de a scrie, dar stiu sigur ca nu o sa fac asta. Ideea (ptr ca nu se extinde la mai mult de atat) e o copilarie, apele sunt prea deranjate ptr a mai vb si nici eu nu am gasit ceva acolo sa stau. De fapt nu e ciudat ca cochetez, e ceva ce am mai simtit countless times. Cu diferite persoane.

Imi place ideea de a incheia lucrurile in termeni buni. De a vb si a zice "asta e. nu merge. nu-i nici o problema". De a ne lua adio printr-o ultima convorbire, de a pleca impacati. Dar lucrurile in general nu merg asa. Ele se termina brusc, prin mandrie, ori prin tacere, ori prin "gata. bye", cuvinte dure si suparare. Si eu sunt vinovat de lucruri de astea. Sunt mandru si nu mai vreau sa ma intorc. Ma supar si tac ptr ca imi vine sa zic atata ca pot rupe relatia. Tac si las sa moara in tacere. Spun gata si plec.

Si as vrea sa mi se scrie, sa mi se raspunda, sa fiu contactat. Si nu primesc nimic. Si nici eu nu mai vreau sa dau nimic. Ma deranjeaza lipsa cuvintelor din partea celuilalt, fie cand mai merge, sau cand nu mai merge.

Lipsa cuvintelor.... De asta ma deranjeaza cand nu primesc un raspuns (cum e cu mesajul asta). Prefer un raspuns, un "nu" chiar, un ceva, o concluzie macar, o finalitate, numai sa fie un raspuns.

M-am simtit foarte tensionat azi-noapte (combinatie intre ceva care ma nemultumeste si incapacitate de a dormi + ganduri). Si mi-am dat seama, rumegand pe acolo, ca daca as vrea ceva de la o femeie e capacitatea de a-mi stinge tensiunea, de a ma imbuna, de a ma impaca, de a ma linisti. Si de a stii cum sa o faca. Sa o faca pe dulcica si a se copilari nu merge, mai mult ma intarata.

Nu suntem asa diferiti de voi (eu si cei ca mine), numai ca voi nu prea va dati seama de asta si o dati cu cat sunt diferiti barbatii de femei.

later edit: am primit raspuns la mesaj si I'm happy as shit. V-am zis ca sunt easy.
ps: simt nevoia sa clarific ca nu am primit raspunsul ptr ca am scris postul asta. nu toata lumea de pe internet cu care interactionez stie de blogul asta.
This entry was posted on duminică, februarie 15, 2015 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.