Author: No One
•sâmbătă, februarie 07, 2015
Mi-e greu sa empatizez cu bunica-mea (din partea tatalui) ptr ca seamana cu taica-miu. Sau el seamana cu ea. Toata partea asta de familie (a lui) e defecta intr-un anumita fel. Nu stiu cum sa va explic mai clar fara sa spun detalii. E genul de familie care nu face ptr viitor si se face alege praful daca reusesc sa faca ceva. Sunt blocati la un nivel si acolo au ramas. Si vad cum a curs dinspre ea, la copii si apoi la nepoti (verii mei din partea tatalui). Parca vezi aceleasi trasaturi. Cred ca taica-miu e singurul care a facut facultate dintre ei (matusi-mea nu cred si nici cei 2 veri). Nu s-a ridicat nici unul peste conditia sa, nici taica-miu nu cred ca ar fi facut-o daca nu era maica-mea. E genul care daca ar fi de capul sau s-ar alege praful de ce a facut/acumulat pana acum.

E culmea cum el seamana cu maica-sa si variu-miu parca (din ce aud, ca nu tin legatura) devine o versiune mai "saraca" a lui. Matusi-mea si vara-mea sunt mai ok, dar se vede ca au avut familia asta si nu alta. Si variu-miu e influentat de asta, cum e si taica-miu. E ceva acolo care e specific lor, ca un comun, ca sa o zic simplificat.

E o paralela ciudata intre cele 2 familii (a tatalui si a mamei). Doi bunici, o matusa de fiecare parte si veri (2 din partea tatalui, 1 de la mama). Bunicii mai buni ca bunicile, muncitori, mai placuti si mai oameni, ele mai putin. Devine mai putin in ultimii ani cand vad cum sunt bunicile de fapt. Au dus-o bine cu barbatii lor, au profitat de ei cumva, au stat la caldurica tinute/suportate de ei. Nu ca nu au muncit, dar ele de fapt i-au condus, sa faca ca ele si impuna ele ce isi doreau. Calcule in capul lor, cum sa le sada lor mai bine. Bineinteles ca sunt diferite intre ele dar adanc in mine nici una nu imi e simpatica acum. Poti sa zici ca apartin altor vremuri, dar si altii sunt, si sunt alti oameni, mai buni in ei. Ma inteleg bine cu ele, nu am avut conflicte deschise, dar nu-mi place ce vad, cum sunt ele de fapt. Asta e chestia cand cresti an de an. Vezi in cei din jurul tau si partile negative. Si ptr mine e ceva.

De mic imi placea sa stau la bunicii mamei si nu-mi prea placea sa ma duc dincolo (dar fiind copil ma obisnuiam cand eram acolo). Simteam ce stiu acum mai bine. Era si ceva mai "practic". Era familia lui, a tatalui meu. Iar tatal meu nu mi-e chiar la suflet asa cum un parinte ar tb sa fie.

Nu zic ca aceia din partea mamei erau fara cusur. Am avut dezacordurile noastre, vedem lucrurile diferit dar imi place compania lor, felul lor de a fi oameni, si ii apreciez. Ma apropii de oamenii care ii apreciez. Si bunica-mea mi-era simpatica cand eram mic, doar de un numar de ani vad si o alta parte a ei (parte care mama mea o stia ptr ca a trait cu ea ca parinte) Acum, fiind mai mare, vad si eu.

Le iau cum sunt dar nici nu sunt prea prietenos. Sunt chiar rece cu ele. Nu am ce sa discut cu ele (diferenta de generatii/varsta) si nici nu-mi place ce vad la ele. Si astfel revenim la bunica din partea tatalui.

Nu pot sa empatizez cu ea. Nu prea am rabdare sa stau de vorba mult cu ea (nici nu am ce), vad si pe tatal meu in ea (pana la urma, cat de urat suna in scris, ea l-a produs, si nu ma refer ca l-a nascut). E batrana, singura, si acum vad ca are si probleme de memorie (cred ca e ceva neurologic probabil, ca a fost la analize si doctori, practic uita, tb sa ii explici iar si iar, nu intelege ce zici probabil si revine la ideile ei). Nu vreau sa fiu rece cu ea dar nici nu vreau sa fiu cald. Cred ca isi merita soarta, karmic asa. Suna crud poate ptr unii dar o merita, raceala mea, si soarta ei (nu ma refer ca vreau sa fiu bolnava, ci unde a ajuns acum).

Si uite asa ma gandesc si la mine acum. La a fi rece. Citeam prin zodia mea, la capricorn, ca sunt reci. Si vad ca e adevarat. Par si sunt rece. Dar e si adevarat si ce se zice mai incolo. Ca devin cald o data ce ma cunosti mai bine. Nu e vorba ca nu stiu sa-mi exprim sentimentele. Ci e o combinatie de nevorbaret dar si timid (aplicabil unor situatii), lipsa de rabdare si interes, ca sunt intr-o lume a mea. Pot sa stau la masa de mai multe persoane cu tine si sa nu vorbim o vorba. Daca nu ma interesezi peste un nivel sau in legatura cu ceva, nu abordez. Si interesul meu ptr oameni nu e prea mare acum. Poate suna urat dar asta e adevarul. Nu e rautate in mine, doar fiind invatat sa fiu singur si interesul meu ptr ce e in jurul meu a scazut. Pot sa stau o ora sa vorbesc cu tine (stiu sa ascult si sa inteleg), tu sa zici ca e conexiune acolo (mi s-a intamplat) si eu sa fiu rece fata de tine (sa nu mai continui conversatia altadata, sa nu fiu asa entuziasmat cum esti tu). Devin din ce in ce mai selectiv. Caut ceva sa ma prinda la cineva si daca nu merge o data, de doua ori, imi vad de treaba. Asta e felul meu de a fi. Nu mai am rabdare sa mai stau la parlamentari, la "poate, poate, iese ceva aici, hai sa ne mai chiunuim putin", la negocieri si dat tarcoale unul altuia. Merge bine, fluid, sau nu.

Imi dau seama ca nu e corect ptr ceilalti care vor sa se apropie de mine, sa comunice. Unii nu stiu ce sa faca, vad ca vor dar ca nu le iese, incerc si eu si vad si eu ca nu-mi iese. Nu o sa zic "tb sa stii cum sa ma iei" desi cam asta ar fi, ptr ca nu vreau sa cer ceva de parca mi se cuvine. Desi scriind am zis-o, numai ca vreau sa intelegeti ca nu am prostii in cap ca mi se cuvine ceva si voi, oricine ati fi voi, aveti obligatia sa faceti asta. Doar ca interesul meu e greu de stimulat. Sincer, I'm easy. Daca stii cum sa ma iei si ma interesezi sau gasesc cineva care vrea sa ma asculte ori intelege, sunt al tau. Bine, nu e chiar asa simplu, dar am simplificat eu. Dar sunt easy de corupt :P Si am temerea mea aferenta la asta. Ca pot cadea usor, ca pot fi folosit, ptr ca ma simt vulnerabil stiind ca pot fi "cucerit" asa usor.

De aici mintea ma duce la altceva. Sunt atras de femeile care nu sunt ptr mine. Nu de toape si pitzipoance, ci de acelea din alta lume decat cum e a mea. Care ma intimideaza, care stiu ca nu sunt chiar genul meu, care stiu ca pot da cu mine de pamant daca ma las cucerit de ele. Nu sunt niste femei rele, au suflet si omenie in ele (sau poate vreau eu sa cred asta, desi sincer e usor sa vezi care e om sau nu), dar parca nici nu e bine sa devii vulnerabil acolo daca nu ai piele groasa ptr ca simti ca nu va fii a smoth ride with them. Bine ca sunt destept sa vad asta, ca nu sunt ptr mine, ca nu sunt sunt genul meu (dar care e genul meu? ptr ca nu caut ca mine) si sunt realist cand vine vorba pana unde merg. Sunt atras de ele, tind spre ele mai degraba, dar I don't touch la o adica, ptr ca stiu ca nu e ptr mine.

Si asa ne intoarcem la vulnerabilitatea care o resimt ptr ca stiu ca sunt easy de "cucerit". Stiu ca ma pot deschide, ca ma pot povesti, pana la cele mai de nespus detalii (blogul asta e dovada asta si arata asta), ptr ca simt nevoia de a ma povesti, de a ma face inteles, time after time. E o nevoie, am mai zis asta aici, care nu se comsuma cand am zis ce voiam sa zic. Ci revine si revine. Si tind sa fac asta cu femeile, si mai ales cu cele care ma atrag sau catre care tind (cele de care am zis mai sus).

Si ca sa pun cireasa pe tort, o sa mai zic asta ca am mai incercat sa o zic, impart femeile (cele de varsta mea adica) foarte simplist. Sexual sau nu. Stiu ca sunt un tip de treaba, dragut (si probabil o sa ziceti ca ma pup in poponeata, dar chiar sunt), destept, inteligent, care incearca sa vada o femeie mai mult decat dintr-o perspectiva sexuala, dar cu toate astea, daca nu ma intereseaza sexual o femeie, nu ma intereseaza. Stiu ca e superficial si nu incerc sa ma justific sa dau eu bine si sa ma scot. Stiu doar ca sunt genul ala de tip. Nu pot sa privesc femeia in afara contextului sexual. Stiu ca o femeie e cu mult mai mult de atat si ca daca as fi femeie nu as vrea sa privit asa, stiu. Dar nu pot sa o separ de asta.

Vad atatia barbati care trateaza femeia ca un accesoriu, ca o anexa la ei care le aduce placere. Femeia zeita lor, fiinta pe care o pupam in fund cat de frumoasa este si ce bine arata. Vad si asta si de aia nu o sa ma vedeti de exemplu comentand la poze pe FB ce frumiii e una sau alta. Da, barbatii sunt egoisti. Se gandesc numai la ei cand sunt langa o femeie si mai deloc la ea. Imi vine sa scriu ce scriu acum ptr ca am citit un forum ce-l frecventez si a trezit gandurile astea in mine. Plus, am citit blogul unei femei despre experientele ei sexuale si mi-a placut. Nu era cea mai buna cu exprimarea dar sentimentele, intimitatea si nivelul personal la care le spunea m-a facut sa privesc din nou din banca mea de barbat in banca voastra ca femei.

Vad femei care zic ca nu tb sa fie egalitate intre barbati si femei, macar in unele lucruri, ca suntem diferiti si deci nici nu are cum sa fie egalitate. Unele zic chiar ca nu tb sa existe ptr ca exista dinamica asta intre noi, in care barbatii sunt dominantul, activul, iar femeia e supusul, pasivul. Dar eu vad cum e inca o lume a barbatilor, vad ca barbatii nici nu stiu si nici nu cauta sa stie cum, cine e femeia (stati linistiti, si invers e valabil, macar in faptul ca ce cred ele ca stiu nu e chiar cum e in realitate), vad ca daca as fi femeie as vrea mai mult (de la barbati, de la societate, si de la camaradele mele in ale sexului). De asta cred in egalitate intre sexe. Exista diferente, vor exista intotdeauna, dar avem si lucruri in comun, si mult mai multe decat credem. Si acolo unde ar tb sa fie egalitate, asa tb sa fie.

Daca o sa devin ca Radu F. Constantinescu (scriind numele aici o sa am iar parte de mai multe accesari dinspre google search - nu caut asta mind you, ci am mai scris o data numele si apoi mi-au crescut vizualizarile) va las sa-mi dati o palma. Numai femeilor si cu promisiunea ca o sa mi-o trageti si stransnic dupa :)) (sper ca stiti ca glumesc)

Suntem cum suntem. Eu sunt cum sunt. Atat cat sunt un om bun pot sa traiesc si sa accept chestii cum ar fi superficialitatea, sau raceala mea. Fac parte din mine. Se pot schimba? Probabil. Nu exista such thing as something that can not be changed. Dar o sa o fac? Probabil ca nu. Si nu caut femei sa ma modeleze pe mine intr-un barbat mai bun pt ca am potential (luati barbatul cum e, nu duceti cruciade sa-l faceti mai bun, nu stati daca nu va place cum e doar ptr ca promite ceva ca barbat).

Am scris mult, probabil maine o sa-mi zic ca iar am scris prostii pe aici (probabil ca am facut, cine mai stie) dar asta sunt eu. Ptr altceva aveti unde gasi ptr ca e lumea plina de oameni.

Now, take me to the church...


Only then I'm human
Only then I'm free

This entry was posted on sâmbătă, februarie 07, 2015 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.