Author: No One
•sâmbătă, august 29, 2015
E ciudat. De fapt nu e.

Am doua profile pe FB. Unul pe numele asta si altul pe numele meu real.

Cel pe numele asta e mai interesant decat cel pe numele meu.

Oamenii posteaza chestii mai amuzante, mai placute. Ala pe numele meu e o pagina abandonata pe care intru din cand in cand. Prefer oamenii de pe numele asta. Dincolo am doar colegi din generala si liceu. Si 2 rude. Si o persoana pe care nu o cunosc. Si una de pe OkCupid care doar o am acolo cu prezenta. Ah si cateva persoane de pe profilul cu numele asta. Mai e un prieten cu un fost coleg de-al meu. Ma rog, profilul pe numele meu e un profil trist, fara prieteni, pe care il am doar sa am o pagina daca lumea ma intreaba daca sunt pe FB (cine stie pe cine mai tb sa adaug odata). Acolo nu pot fi personal. Acolo sunt un om bland (engl.) care nu posteaza nimic interesant. E drept ca nici nu postez ca pe asta, ptr ca nu ma intereseaza. Nu ma pot exprima acolo.

Dincoace oamenii imi mai dau un like, un share, un comment. Gasesc chestii pe care sa le share-uiesc. Pot cat de cat sa ma exprim (nici aici nu-mi permit cu totul).

Nu am prieteni pe FB. Nu am prieteni. Cel pe numele meu e doar de forma, acesta e cu oameni care nu fac parte din viata mea de zi cu zi.. Sunt un om fara identitate daca stai sa te gandesti. Fara glas pe cel oficial, sub pseudonim, fara nume si fara poza pe astalalt.

I am No One.

Someone sunt doar ptr mine.

Now
Author: No One
•sâmbătă, august 29, 2015
Catching the wave.
Feeling the rush.
Of new ideas.
And a shining life.

Now Life is beautiful.
Now life is Shit.

It's too good to be true.
This high feeling.
I can do anything.
Be anyone.

Now Life is beautiful.
Tomorrow it may turn into Shit.

When the feeling is gone.
And the reality sets in.
I return to my usual life.
To the certainty of who I am.

Now life is Shit.
But...
But...
One day.
Life will be beautiful.
Again.

Author: No One
•vineri, august 28, 2015
Nici nu realizati cat de orbi suntem fata de lumea in care traim. Folosim cuvintele "lumea mea" si e o lume atat de mica. Ceea ce cunostem ca fiind lumea noastra e ca o stea intr-o galaxie daca e sa o comparam cu lumea in care traim.

Am dat peste un articol a unui bolnav de cancer. Pe 28 august 2015. Omul a murit pe 31 octombrie 2012. Ce faceam in ziua aceea? Cu siguranta nu stiam ca un om moare pe partea cealalta a globului (Noua Zeelanda). De asta zic ca suntem orbi. Stim doar cat se intinde lumea noastra.

I-am rasfoit blogul. Cuvintele sale au ramas acolo chiar daca a murit acum aproape 3 ani. Oare vor ramane si cuvintele mele aici dupa ce voi muri? Ce va intelege cel care va citi atunci daca va citi o parte importanta din blogul asta? O viata de om nu poate fi redata intr-un blog. Sunt prea multe momente mici care nu apar aici. Sunt si momente mai mari care nu apar. Aici nu e o viata de om. Sunt cuvinte.

Va las doar cu cuvinte. Nu cu o poveste cap, mijloc, coada. Va las cu franturi.

Si trebuie sa imbratisez asta.

I'm using white lighters to see what's in front of me


ps: oare cat de mult despre mine pot scrie aici?

Author: No One
•miercuri, august 19, 2015
Crawling out of bed. Crawling through life. Crawling back in.