Author: No One
•vineri, august 28, 2015
Nici nu realizati cat de orbi suntem fata de lumea in care traim. Folosim cuvintele "lumea mea" si e o lume atat de mica. Ceea ce cunostem ca fiind lumea noastra e ca o stea intr-o galaxie daca e sa o comparam cu lumea in care traim.

Am dat peste un articol a unui bolnav de cancer. Pe 28 august 2015. Omul a murit pe 31 octombrie 2012. Ce faceam in ziua aceea? Cu siguranta nu stiam ca un om moare pe partea cealalta a globului (Noua Zeelanda). De asta zic ca suntem orbi. Stim doar cat se intinde lumea noastra.

I-am rasfoit blogul. Cuvintele sale au ramas acolo chiar daca a murit acum aproape 3 ani. Oare vor ramane si cuvintele mele aici dupa ce voi muri? Ce va intelege cel care va citi atunci daca va citi o parte importanta din blogul asta? O viata de om nu poate fi redata intr-un blog. Sunt prea multe momente mici care nu apar aici. Sunt si momente mai mari care nu apar. Aici nu e o viata de om. Sunt cuvinte.

Va las doar cu cuvinte. Nu cu o poveste cap, mijloc, coada. Va las cu franturi.

Si trebuie sa imbratisez asta.

I'm using white lighters to see what's in front of me


ps: oare cat de mult despre mine pot scrie aici?

This entry was posted on vineri, august 28, 2015 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.