Author: No One
•luni, septembrie 28, 2015
Cred ca sunt cumva oblivious la lumea asta in care traim. Nu am avut parte de greutati mari si nici de rautati imense din partea multor oameni. Tocmai prin, culmea, izolarea mea. Nu am ajuns sa intru in contact cu atati oameni incat sa ma acresc. Nici acum nu intru in contact cu multi.

Mai vad din cand in cand pe net, pe fereastra asta, partea urata a lumii. Si imi dau seama de ce sunt acriti altii.

Nu pot sa zic ca sunt exact naiv, ci neatins. Sunt constient ca nimic nu ar tb sa ma mire. Lumea asta e atat de mare si atat de diversa incat nimic n-ar mai tb sa te mire. Orice e posibil. Atat in bine, dar si in rau. Si aici sunt in 2 ipostaze. Prima in care intru in contact cu o noua realizare, cu ceva la care nu m-am gandit pe indelete pana acum. Stiam ca exista sau poate fi asa, dar netraind asta sau neavand varsta in care sa constientizez pe deplin, cu totul, asta, eram cam  "verde". Si a doua in care cinismul meu kicks in si stiu ca n-ar tb sa ma mire. Stiu ca totul e posibil. Si deci nu traiesc cu adevarat, in adevaratul sens al cuvantului, o drama a noii realitatii in care ma trezesc.

Dar mi se schimba perceptiile. Ever so slighty. And I am getting older and the way I see the world is getting more and more complex. Observ ca asa cum vedeam lucrurile atunci nu le mai vad acum. Parca inainte era mai simplist, stiam mai putine, traisem mai putine.

Partea cu simplistul e ca asa esti mai bataus, mai ready to the fight the world. Asa sunt tinerii. Eu simt ca incep sa trec pe partea cealalta, desi la varsta mea sunt inca tanar. Vad cum perceptiile, interpretarile si concluzii mele devin mai complexe, mai complicate, nu mai este alb si negru. Not so sure anymore of my own beliefs. Imi dau seama ca nu mai este asa de simplu cum era inainte. Si deci, avantul ala, specific celor tineri, nu mai e acolo. Ptr totul nu mai este asa de simplu.

Dar am deviat. I am oblivious. Ca o analogie: de ceva timp, de cand nu mai am televizor la mine in camera, nici nu mai ma uit la televizor. M-am obisnuit asa. Dar asa sunt in afara evenimentelor. Aflu chestii tarziu, asa cum mai ajung ele la mine pe internet. Sunt oblivious la lumea din jurul meu. Cumva protejat si cumva in afara ei. Nu mai sunt in mijlocul "evenimentelor", mai importante sau mai putin importante.

Si asa e si viata mea. Cumva. Nu sunt la mijloc ci sunt undeva in afara, mai inspre margine. Bine, cand e vorba de televizor, toate chestiile "importante" gen Barbie lesinata nu mai sunt de importanta ptr mine. Vad acum cat de stupide si inutile sunt ele. Vedeam si atunci. Numai ca atunci faceam parte din joc. Acum nu imi mai ocup mintea cu ele.

Simt ca ultimii cativa am devenit.... hai sa nu zic matur, dar mai mare. Am crescut. Si simt ca asta e abia inceputul. Ca mai e mult de crescut.

I feel like a late bloomer.

Tot deviez de la ce mi-am propus initial sa scriu. Bine, am scris si in doua reprize si acum mi s-au diluat gandurile.

Ce pot sa zic? Sunt ferit de lume. De aici acel oblivious. Nu ca ma feresc altii, ci prin natura mea eu sunt mai la margine. Cumva rupt de lume. In lumea mea. Vad uratimea de exemplu dar nu am simtit-o niciodata aspru pe pielea mea. Maybe I was just lucky.

Uite ca imi vine in minte acum o intrebare: am I prepared for this world? Si in intrebarea asta imi dau seama ca de asta imi e frica sa pasesc in afara. Teama mea vine din faptul ca ma simt nepregatit.

Mda, simt ca mi s-au diluat gandurile. Si ma lungesc. Dar totusi undeva pe aici am scris niste idei pe care voiam sa le scriu.

Author: No One
•duminică, septembrie 27, 2015
Let's pour this in. We'll see later if this is good or bad.

Scriam prin niste comentarii recente ca odata ce ai de exemplu anxietate, sau ocd, sau depresie nu mai scapi de ele de tot. Si in general nu mai scapi (cred ca unii pot scapa totusi, zic eu). Imi aduc aminte cand nu eram asa, cand nu aveam nici o urma de anxietate (de felul cum am acum, ptr ca si atunci aveam temerile mele). Corpul si mintea mea nu stiau ce sunt alea.

Am ajuns sensibil la senzatiile mele. Orice stare fizica mai diferita devine o stare hipocondrica. Hai nu orice, dar in general. Stiu ca cel mai probabil nu am nimic, dar eu tot ma intreb: dar daca ai ceva? Dar daca ce simti acum se va inrautati? O alta stare ma tulbura, ma duce la ganduri, la idei hipocondrice. In general au legatura cu inima si afectiuni ale ei. Am nod in gat mai mult timp? Am citit undeva ca e un semn de infarct. Am junghiuri/senzatii pe partea stanga? (de obicei le am pe stanga, pe dreapta sunt foarte rare, aproape inexistente) Ma gandesc ca ma inteapa inima (desi probabil sunt coastele ptr ca stau cocasat sau nu mananc). Imi bate inima tare? Asta e chestia ce ma tensioneaza cel mai mult. Nu suport sa simt asta. Ma sperie.

Bine, in zilele mele de glorie tot ce am scris mai sus era perceput mai intens in mintea mea. Acum sunt mai stapan pe mine, ma panichiez mai greu ptr ca stiu ca e in mintea mea. Desi sincer nu sunt niciodata sigur. Niciodata nu sunt absolut sigur ca e mintea mea. Mai scapa cate ceva printre ochiurile plasei de protectie.

De exemplu azi m-am simtit aiurea. Am luat un Lipton cu green tea (stiu ca ceaiul verde este energizant - iar eu evit in general energizantele, fie cafea, cola sau pur si simplu bauturile energizante - si asta ptr ca le asociez cu accelerarea batailor inimii, plus nu pot sa zic ca-mi plac, desi pot sa am o slabiciune ptr cola). Deci am luat sucul si m-am gandit ca e energizant, dar l-am luat oricum ptr ca eram curios cum e. Si am baut cam un litru si ceva. Si la un moment dar am inceput sa ma simt aiurea putin. Nu agitat ci invers. Nu, nu calm. Ci incet, cu batai incete. Pur si simplu ma simteam altfel decat "normalul", for the lack of better words. Si m-au luat gandurile. Acum ca mi-am indus starea ptr ca stiam ca e ceai verde ori pur si simplu e din cauza sucului nu stiu. V-am zis, niciodata nu sunt sigur. M-au luat si am plecat de la calc. Stateam de ceva timp la el (poate era de la sezut si faptul ca am stat prea mult mult la el? poate). M-am intins. Stiu ca daca ajung aici tb sa renunt la tot si sa ma intind sau stau pe un scaun fara interferente din alte parti (fie obiecte ori oameni). Ma readuce la o stare fizica mai buna si astfel imi linisteste si psihicul.

Vina mea e ca si stau prea mult la calculator. Ca nu dorm cat trebuie (8 ore in fiecare noapte, fara exceptie in general). Ca ma obosesc (vezi cele din urma). Obosesc usor si e sesizabil ptr mine. Nu-mi ajung putine ore de somn. E vina mea ca nu mananc regulat (si deci nici destul uneori). E vina mea si totusi le repet. Stiu ca nu tb sa fac asta dar tot ma scap. Si cred ca astea contribuie substantial la starile mele.

Si continuand, voiam azi sa ma duc la film. Ezitam. Pe vremuri cand ma simteam aiurea nu ieseam. De frica sa nu mi se intample ceva. Asteptam cel putin ziua urmatoare cand ma simteam bine. Dar acum sunt mai mai bine decat eram atunci si astfel mi-am zis totusi sa merg desi ezitam. Am ezitat pe drum, m-am oprit la un moment dat (altadata as fi cedat, cred), dar m-am dus oricum. Ma gandeam sa nu inceapa sa imi bata inima tare in sala pintre toti oamenii aia, sa nu intru in panica. Si am stat incordat, on the edge cumva acolo. Cu timpul, in timpul filmului, cand m-am mai relaxat, am scapat si de teama ca o imi ia inima razna.

Tin minte cand m-am dus la un spital de psihiatrie am vazut in pacient care isi batea degetele pe el sau se tine cu mana pe fata sau de gat. Nu stiu cum sa va descriu, dar stiu ca si eu fac asa. Bine, nu la modul sever, si nici extrem de vizibil. E un mod de distragere a atentiei, a mintii. Sa nu te mai gandesti. Bat degetele intre ele sau de picior sau pe brat, imi tin mana pe obraz sau pe gat sau la gura, imi incrutisez un brat sau ambele pe corp. Ma gandeam cand am vazut pacientul ala ca si eu fac asta. Asta era pe vremea aia, mai grea. Nici atunci nu erau extreme ca la el. Dar le recunosteam. Si cumva l-am inteles mai bine pe el, decat cineva care nu face asta. Ptr altii ar fi un nebun agitat. In ochii mei devenea mai putin nebun.

Cred ca gesturile astea le faci involuntar. Ca un automatism al corpului ptr distragere.

Acum cateva saptamani, am avut un atac de panica in toata regula la un alt film in cinema. Ma rog, apropiat de ce aveam pe vremuri. A inceput sa ma doara abdomenul (mancasem afine peste altceva si cred ca de la asta s-a tras). M-am panicat si am intrat in starea aia de anxietate. A inceput sa-mi bata inima foarte tare. In cinema-ul ala, in intunericul ala, nimeni nu stia ce am. Eram printre oameni si eram singur. Ma gandeam ce sa fac. Sa plec? Daca ma panichez si mai tare? Sa stau? Daca ma panichez si mai mult si mi se intampla ceva rau? Pana la urma am stat intr-o stare de anxietate si incordare pana la sfarsitul filmului. Asteptam sa se termine, sa plec, sa ajung acasa. La siguranta. Scenarii imi treceau prin cap. Inspre sfarsitul filmului m-am mai linistit si am reusit sa ies din cinema fara teama in mine. Am mers incordat, si mai incet, pana acasa. Intr-un fel sleit de puteri. Altadata, daca mi s-ar fi intamplat asta acolo, nu stiu cum as fi facut fata. Acum am stat acolo pana mi-am revenit, pana am trecut de varf si am revenit la bine. Starea asta are tot timpul un varf, un punct maxim pana la care devine progresiv din ce in ce mai rau. Simti cum creste panica in tine si nu o poti stapani. E un cerc vicios, simti ca nu o poti stapani si astfel panica, anxietatea creste si mai mult. Si pe urma cand treci de el, de varf, cobori usor, te simti din ce in mai bine, revii. E o usurare. Ai o stare asa de bine.

Zic de asta ptr ca sunt sensibil si la ce mi se intampla, cum si unde. De atunci am mai fost la film de 2 ori (today included). Si am o retinere. Daca mi se intampla din nou in sala? Si evident am stat incordat la ambele filme la inceput. De asta mi-e teama sa am o experienta proasta, in general. Ptr ca nu vreau sa ma influenteze. Ptr nu vreau sa ma faca sa evit situatia ca sa nu se intample din nou. Acum am totusi varsta de partea mea. Stiu ca tb, sunt obligat, sa incerc din nou, chiar daca ma tem sa nu fie la fel. Dar tot mi-e teama sa nu am experiente proaste.

Starea de anxietate ti-o traiesti singur. Eram singur in sala aia. Printre necunoscuti. Oriunde in lumea asta, unde nu cunosc oamenii, sunt singur. Sunt sigur ca ptr unii care cititi asta e la fel. Stiti ce zic. Cu ce pot ajuta ei? Te vor ajuta? Lasati-ma sa fiu mai sceptic in legatura cu ajutorul celui de langa tine in situatii publice. Am scris o postare anterioara in legatura cu asta.

Faza aia din cinema, nivelul ala de panica si sentimentul ca nu o poti controla si opri, nu am mai avut-o de mult timp.

Apropo am fost la The Martian. Si o lectie ce o poti invata din acel film, o chestie ce o stiam dinainte, e ca atunci cand esti intr-o situatie de supravietuire, nu te asezi jos si mori. Nu, te pui repede pe treaba si incerci sa gasesti solutii sa supravietuiesti. Nu iti permiti sa fii lazy si cu moralul la pamant. Profiti de fiecare clipa si oportunitate sa iesi la capat. And if you die, you die fighting. Luptandu-te sa supravietuiesti.

Am scris mult nu? :) Tot ce voiam sa zic e ca inca mai am momente de astea. Ca inca mai am ganduri de astea hipocondrice. Ca probabil ca nu voi scapa de ele complet. Ca vor ramane undeva acolo, chiar daca nu se vor mai manifesta, asteptandu-ma sa revin la ele. Ca nu voi mai fi asa cum eram inainte de ele.

Voiam sa zic ca imi ingreuneaza viata uneori. Ca mi-e teama de exemplu sa ma duc la sala, sa fac efort la modul serios adica, sa-mi simt bataile repezi ale inimii si sa ma sperii. Sau ca imi dau o stare de incordare cand nu ma simt in apele mele. Ca trebuie sa fiu atent la ele. Si sa fiu atent sa nu revin la ele.

Ar trebui sa am mai multa grija de mine. Cred ca asa va fi si mai bine decat e acum. Si nu voi mai apa la moara ca ele sa apara.

And now we'll get weird. Aici din putinii cititori cred ca voi mai pierde cativa. Zic eu. Sau pe aia putini care se mai incapataneaza sa citeasca blogul asta. Vedeti voiam sa scriu ce am scris mai sus, dar pe urma mi-a venit ideea sa mai discut despre o chestie. Diferita de asta. Acel "we'll see later if this is good or bad". Sincer nu stiu cat de buna e ideea dar voi scrie anyway. Dar o scriu aici. O ascund cumva in postarea asta. Cei ce nu vor sa citeasca mult, nu vor ajunge aici. O regula in general in blogging e sa scrii postari mici, mai accesibile, daca vrei sa fii citit. Oamenii au tendinta sa evite postarile lungi, me included. Asa ca poate multi o vor evita pe asta.

Vedeti voi, eu am o viata sexuala sa zicem mai ciudata. Nu, nu kinkosenii (imi place cum suna cuvantul asta). Sunt cat de cat vanilla through and through. Bine, ideea ca as avea o viata sexuala e cam far fetch. Nu am eu una cum ar fi "normal" sa ai una. Mi-am pierdut virginitatea cam acum un an. Very late bloomer as zice. Cu o escorta. Unii ar zice curva, altii prostituata. Eu am invatat sa nu judec. Sa revenim. Si restul partidelor tot la escorte au fost. Nu ma simt in stare sa am o relatie. Nu sunt o persoana sociala si mi-e si teama ptr ca nu stiu nimic despre cum e sa fii intr-o relatie (si cine m-ar lua asa, la varsta mea?). Sincer sa fiu nu cred ca voi avea o relatie cu cineva prea curand, poate niciodata. Sunteti scarbiti ca ma duc la escorte? Am scazut in ochii vostrii? Bine. Asa o sa stiu cu cine am de a face. Dar vreau sa vorbesc despre subiectul asta. Ptr ca face parte din viata mea, asa ciudat cum e, iar eu vreau sa fiu eu aici, nu o alta persoana.

Nu incerc aici sa va schimb parerile despre asta. Ce si cum ganditi e treaba voastra. Doar incercati sa nu judecati. Si fiti open minded. Ok, o escorta e o tipa care ofera servicii sexuale contra cost. In cazul asta intr-un apartament sau hotel. I se mai zice si call girl ptr ca o suni ca sa stabilesti intalnirea, fata de cele pe care le ridici de pe strada. Escortele sunt mai scumpe decat centuristele si ai siguranta ca sunt mai curate (regula e sa faci dus inainte, atat ea cat si tu). Teoretic cica si-ar face si analizele des, dar asta depinde, cred, de seriozitatea lor. Asta e punctul in care ar tb sa ai incredere in ea iar tu sa stii cam la cine te duci.

Poti sa gasesti siteuri specializate cu ele sau forumuri. Eu nu ma bag pe siteuri ca nu ai nici un feed back si nu stii unde te duci. Sunt pe un forum, in care fiecare are threadul ei si barbatii care s-au dus la ele lasa recenzii. E o notiune destul de ciudata daca stai sa te gandesti mai bine la asta. Recenzie in care o notezi pe una sau alta. Nota ptr oral, nota ptr normal, ptr anal, locatie, ptr cum arata etc. Recenzii faci la filme sau muzica, la jocuri, la obiecte. Ei bine aici se face recenzie la o femeie. Si pe cat de ciudat vi se poate parea, ele sunt destul de utile. Te ajuta sa ajungi la o tipa care n-a avut probleme de sanatate, care e serioasa, nu da tepe, care iti garanteaza cat de cat ca te vei gasi ce cauti. Ei bine, sunt si recenzii umflate sau false (fiecare cu interesul lui). Eu citesc toate recenziile si incerc sa-mi fac o parere. Nu ma arunc ca spartul la prima poza buna. Vreau sa evit cat mai mult posibilitatea sa nu ma simt bine acolo sau sa iau vreo bucurie de acolo. Exista totdeauna in risc, dar incerc sa fiu cat mai precaut. Nu ma laud ca ma duc la escorte dar e locul in care ma duc ptr sex. Cum am zis nu cred ca voi avea o relatie prea curand, nu sunt genul sa ma pricep sa agat gagici, si nici nu o sa incerc sa fiu cu cineva intr-o relatie doar ptr sex. Daca o sa fie cineva in viata mea vreau sa fie cineva pe care o vreau si ptr alte lucruri decat sexul. Doar ptr sex e sa profit de acea persoana, iar eu nu sunt atat de josnic. Acum daca va fi cineva sau nu, nu stiu. Oamenii nu-ti pica in brate tu nefacand nimic.

Ma duc ca sa invat, ca sa experimentez fara sa mi se dea papucii. Cum o zic unele suna asa dragut sa fii cu un virgin. Ce intelegatoare sunt. Nu cred ca suna dragut si nu cred ca o femeie cauta asta. Si cu siguranta nu una mai apropiata de varsta mea. Si nu sunt tampit sa ma dau la naive de 18 ani. Cum am zis nu ma ia nimeni asa, oricat de dragute sunt unele in declaratii. Si sincer sa fiu mi-e si teama sa nu fiu dat deoparte odata ce stie asta despre mine, sa devin neinteresant, sa scad in ochii ei. Oamenii sunt oameni, si femeile nu sunt niste zane, asa cum le place unor barbati si unor femei sa creada.

Am fost la 3 pana acum. Si la o maseuza. Daca v-as zice ca aratau mai mult ca pretty woman decat cum credem in mintea colectiva ca sunt curvele, m-ati crede? Femei care daca ar trece pe strada pe langa tine nici nu te-ai gandi ca sunt escorte. Bine poti sa gasesti si gen pitzi (panarama cum zicea unu pe forum, ptr ca el asta cauta :))) ). Eu nu le pot zice curve sau prostituate. M-ati putea numi naiv, ori ca nu accept ca ma duc de fapt la curve. Dar curve are o conotatie negativa, de panarama, iar eu nu am vazut panarame. Da, e ciudat uneori cand ma gandesc cu adevarat ca e pe bani. Ca isi vand corpul, ca o fac cu orice gen de barbati (batrani, tineri, grasi, slabanogi, urati, frumosi). Si totusi nu le zic curve. Ptr ca sunt oameni, nu sub oameni. De ce au ales "meseria" asta nu stiu (nu intreb, desi sunt putin curios uneori - consider ca poate e prea personal). Bine, au facut-o ptr bani, nu de amorul artei. Dar cum au ajuns exact aici nu stiu. Eu unul nu as putea sa fac ce fac ele. N-as putea sa ma culc cu orice gen de femeie. Nu stiu daca le afecteza sau nu meseria asta. Unele lucreaza de ani de zile, altele o fac un an, doi, si se lasa (ori ptr ca nu fac fata, ori ptr ca si-au facut banii). Nu cred ca e asa neagra viata asta (cum credem noi), dar nici usor nu e. Se castiga bine. Dupa ce te obisnuiesti nu cred ca e usor sa treci la o meseria pe bani (mult) mai putini. Sunt curios daca escortele sunt chiar independente cum zic sau au si ele pesti. Apartamentele sunt inchiriate in regim hotelier, pe ora sau zile. Si cred ca cei care le inchiriaza sunt echivalentul unor pesti. Chiria fiind taxa. Apartamentele sunt centrale sau semi centrale. Sunt sigur ca sunt si mai inspre margine dar eu am vazut numai asa. Pretul unei escorte e la finalizare sau ora. Ora fiind de obicei 200-300 lei. Poate fi si mai mult dar si mai putin dar cam aici e norma pe forumul unde ma uit eu. Nu stiu daca e mult sau nu. Ptr mine e (relativ la salariul meu), desi nu ma gandesc la bani cand ma duc. Sunt barbati care se duc de mai multe ori pe luna, barbati cu bani, avocati, doctori, oameni de afaceri. Desi m-am dus la cateva luni, vreau sa ma duc o data pe luna. Cand ma gandesc sa ma duc nu ma gandesc la bani, ptr ca daca te gandesti iti dai seama e totusi o suma. Sa dai 300 pe o ora e ceva. Ma surprind ca vreau sa castig mai multi bani ca sa ma duc de mai multe ori pe luna. Dar nu sunt tampit sa-mi dau toti banii ptr asta sau sa mor de foame fara bani in buzunar. Cand am, ma duc, cand nu, nu. Nu sunt obsedat dupa sex, am stat asa mult timp fara sex ca ma pot detasa de asta. Dar nici nu vreau sa nu fac sex. Vreau sa ma simt normal, nu o gluma ptr altii. Vreau sa zic, da mah nu sunt virgin. Vreau sa ma simt in rand cu lumea.

E usor sa judeci, sa strambi din nas. Cand incerci sa nu o faci, orizontul tau se largeste. Vezi ca nu totul e alb sau negru. Nu pot sa va zic daca a te duci la escorte e bine sau rau, ca sunt curve sau nu, doar ca incercand asta nu am cum sa judec. Cum ce sunt eu mai bun decat ele? Ca nu sug o pula? Hai sa fim seriosi. Imi doresc ca prostitutia sa fie legalizata. Sunt sigur ca multi ar innegri la gandul asta. Mai ales cei cu frica de Dumnezeu. Lasa ateilor, ca nici voi nu sunteti mai breji, oricat de buni v-ati crede. Oamenii or sa plateasca si unele femei o sa faca sex pe bani si de acum incolo. De ce sa nu le facem meseria mai sigura? Am mai scris intr-o postare mai demult, nu ma deranjeaza daca o femeie alege sa faca sex pe bani, atata vreme cat e alegerea ei. Eu am probleme cu prostitutia fortata. Acolo e buba. Nu e uman sa se intample asta. Ma intreb daca escortele astea de care zic sunt fortate sau au ales liber sa faca asta. Din ce vad eu zic ca e alegerea loc, dar nu poti stii niciodata. Mi-am adus aminte de blogul unei femei al carei sot (inainte sa-i fie sot) era pestele ei si o obliga sa se prostitueze. Cate femei or fi asa? Multe. Mai multe decat ne imaginam. E ingrozitor cand te gandesti ce-i poti face unei alte fiinte.

Ce pot sa zic? Daca nu va place asta la mine, puteti sa nu mai cititi. Nu aveti ce gasi aici. Mi-ar place sa cred ca toti care citesc nu o sa judece, ca o sa aiba aceeasi parere despre mine ca dinainte de textul asta, dar in realitate nu e asa. Va fi cel putin o persoana care o sa strambe din nas. Daca erau mai multi cititori (asa cum era mai demult) as fi avut surpriza neplacuta sa aflu asta din partea cuiva care l-as fi apreciat. Oamenii te plac pana nu la mai convine ceva la tine. Dupa aia devin mai buni ca tine. Sau poate le-ai stricat imaginea care o aveau despre tine. Daca v-am stricat-o din nou, asta e. Eu asta sunt. Imi duc viata in limitarile mele, nu caut mila, nici sfaturi destepte (cum mai pica vreunul sa le dea). Alegerile sunt ale mele, si cu siguranta mi le asum. Nu cred ca duc o viata gresita, care trebuie salvata. Poti sa o gasesti anapoda si ti-as da dreptate, poti sa o gasesti incompleta si ti-as da dreptate.

Uf, nu mai am cuvinte. Nu le mai gasesc. Am scris mult. Asa scriu eu, mult si probabil plictisitor :P Tot ascult Sia- Elastic Heart. E genul ala de melodie pe care o voi asculta si savura si pe peste ani de acum incolo. Nu ma plictisec de ea. E cumva trista dar si armonioasa. Breathe Me, tot de ea, e tot genul ala de melodia de care nu am plictisesc.

E bine ca am scris? Nu stiu. Stiu doar ca nu ma citesc multi incat sa imi mai fie teama de un comentariu rautacios. Nu teama, ci nu vrreau sa mi se confirme teama ca cineva o sa ma judece ptr asta. Stiu ca cineva poate, doar nu vreau sa mi se confime gandul asta.

E prea mult? Nu-mi pasa. Nu vreau sa abuzez de voi, dar e viata mea. Si eu vreau sa fiu vazut asa cum sunt. Mastile le las ptr cei teatrali.

E 3:14 dimineata. Am scris cred de vreo 3 ore, chiar si mai mult. Mai mult. Am scris de multi ani aici. M-am intrebat de multe ori daca e bine sa scriu asta sau aialalta. Ii admir pe cei care scriu ce eu nu as putea scrie, desi cred ca fac o greseala ca se expun asa. Oamenii au venit aici si au plecat. Cu unii am vorbit mai mult, cu alti mai putin, cu unii deloc. Cum am zis intr-o postare mai veche, si tu, cel care citesti acum, vei pleca la un moment dat. Asa e viata. Nu stiu ptr cine scriu. Nu scriu doar ptr mine. Daca ar fi fost asa blogul asta nu ar fi fost public. Probabil ca scriu ptr voi. De fapt, scriu ca sa ma stiti. Simt nevoia sa ma prezint. Buna eu sunt No One, si sunt asa. Ma accepti asa?

Author: No One
•joi, septembrie 17, 2015
Suntem de acord si sustinem libertatea de exprimare pana ea incepe sa ne afecteze si pe noi.

Ma refer la controversa Charlie Hebdo. Era lumea je suis pana Hebdo, sub stindardul libertatii de exprimare, a dat cu mucii in fasole cu caricatura cu copilul sirian mort. Asta e problema cu libertatea de exprimare, ca e cu 2 taisuri. Unde e de fapt prea mult? Unde devine un abuz si doar o scuza sa fii controversat?

Ati zice ca delimitarea e usoara. Dar nu cred ca e. Cand faceau caricaturi cu Mahomed (si nu ne afecta pe noi, ca nu e profetul nostru), e libertate de exprimare. Cand caricatura ne afecteaza si pe noi, asociindu-se cu acel copil mort, dintr-odata libertatea de exprimare nu mai e asa frumoasa.

Intr-o societate in care se vrea o libertate completa de exprimare pregateste sa fii ofensat intr-un fel sau altul. Si vei fi.

Si nu, nu sunt je suis. Nu sustin atacul terorist, dar nu le sustin nici lipsa de subtilitate a celor de la Hebdo ca fiind un stindard eroic al libertatii de exprimare.

ps: e tarziu, sunt obosit si maine traiesc o noua zi (cu un dead-line deasupra capului, evident din vina mea, acel superb "pe ultima suta de metri" - sa vad cum o scot acum la capat). si sunt si un naiv se pare.

Author: No One
•joi, septembrie 17, 2015
Incerc sa ma conving sa incep sa ma ocup de recursul ala pe care trebuie sa-l fac pana maine. N-am nici un chef de el si as vrea nici sa nu trebuiasca sa-l fac.

Bine "incerc" e prea mult spus ptr ca nu depun un efort in sensul asta :)) Mai mult cu menta.

Stiu ca trebuie facut, one way or another, so... maybe that counts?

ps: treaba cu recursul e ca nu (cred ca) are sanse de castig si va fi mai mult ceva subtire care nu tine apa (nu am pe ce ma sprijin bine din puncte de vedere legal)

Author: No One
•marți, septembrie 15, 2015
Pana la urma trebuie sa-ti traiesti viata zi cu zi.

Ma gandeam ca am ceva treaba saptamana asta la servici. Si in loc sa zic "cum o sa o duc la capat?", pur si simplu iau saptamana zi cu zi. Pana la urma o sa treaca si o sa fac ce am de facut.

Author: No One
•duminică, septembrie 13, 2015
E interesant sa te convingi sa faci ceva ce nu trebuie sa faci sau sa nu faci ceva ce trebuie sa faci. Iti zici "lasa ca tot imi iese" desi stii deep down ca this is full of shit si ca nu va fi asa.

Eu tocmai m-am convins in felul asta acum.

ps: I do this regularly

Author: No One
•duminică, septembrie 13, 2015
Desi mi-e teama sa nu fiu ranit (am o teama in legatura cu asta, nu stiu de ce), as vrea sa fiu indragostit right now. It's one of those days.

As vrea fiu cu cineva cu care sa ma potrivesc, sa calatorim prin Europa (a merge cu cineva e un bun impuls sa chiar o fac) si sa facem sex prin camerele de hotel prin care vom fi cazati :))

You know what's "funny"? E frumos sa visezi dar daca nu iesi in lume si cauti asta (chiar cu riscul de a fi ranit in the process), nu vei avea parte de asa ceva.

Author: No One
•joi, septembrie 10, 2015
Uite a trecut si saptamana asta. Aproape. Abia am asteptat sa treaca (mai incercam odata sa ne futem? :)) ). Recunosc ca nu prea am facut mare branza la servici. Ar cam trebui sa fiu mai harnicutz, dar printre nopti nu prea dormite (obosit la servici a doua zi) si nemotivat ca de obicei... oh well.

Sincer, nu stiu unde ma indrept in felul asta. Profesional vorbind. Am atins un punct de stagnare. Parca si la munca, si in viata. Mi-ar place sa zic ca fac bine, dar eu fac prost. Sau nu fac nimic, care e tot prost.

Nu stiu daca sa o mai avansez peste stadiul asta. Ma intalnesc cu vechi obiceiuri proaste care nu m-au dus nimicaieri bun. Ma pricep sa imi repet greselile se pare.

Author: No One
•joi, septembrie 10, 2015
Sunt neplacut surprins (ma rog, vorba bine, nu ma mai suprinde nimic pe lumea asta) sa vad xenofobie si rasism la greu pe net (si uneori si la mine pe FB), uneori pe fata, alteori mascate de oarece intentii bune.

Realizez, din nou, ca poti avea oameni langa tine, pe care ii apreciezi si intr-o zi sa afli ca sunt niste xenofobi si rasisti latenti asa. Ca in subiectul asta ei nu mai sunt ce credeai tu ca sunt.

Ptr ca consideram eronat ca asa cum gandim sau suntem noi sunt si cei din jurul nostru.

"Norocul" meu ca nu am prieteni. Sunt inconjurat de oameni cu care interactionez zi de zi (sau poate o data la 2 zile :)) - LE: gluma nereusita), dar nu sunt prieteni in sensul ala. Dar daca as avea probabil as gasi o persoana de asta si nu stiu cum as mai gandi despre ea dupa.

Ma rog, eu am credintele mele, daca sunt benigne (nu fac rau) incerc sa le respect pe ale altora, si in rest nu vreau sa va aud opiniile. Nu ca ai putea sa eviti asta pe net.

ps: pana la urma si blogul asta tot o serie de opinii sunt. numai ca nu le bag pe gat numanui, rationalizez eu.

pps: si cu cainii fara stapan (cand a fost scandalul ala cu copilul), si cu alegerile, am avut surprize de astea neplacute. ce sa-i faci, mai vin din cand in cand valuri de astea de subiecte numai bune ptr lume sa se oripileze in opinii care mai de care mai pestrite. iar netul e cel mai bun mediu.

ppps: sunt sigur ca si vesticii (aia pe care ii luam cu jind ca model) au xenofobii si rasistii lor, dar noi, noi suntem xenofobi si rasisti de balcani. ne credem rasariti ca europenii aia cei mai europeni (adica civilizati - care uneori e doar de titulatura si ptr ei), numai ca suntem niste biete jivine foste comuniste din marginea Europei. ce vreau sa zic e ca mai avem mult pana sa ajungem la un nivel de civilizatia a gandirii (asta in conditiile in care nici vesticii nu sunt chiar asa tari in civilizatie cum ne pleace noua sa credem)

pppps: sa nu uit sa zic ca romanul e si homofob. la greu chiar.

ppppps: sunteti niste ipocriti. tot ce va pasa e de siguranta si pielea voastra pura, alba si europeana. luati doar ce convine discursului vostru. auzi domnule "de ce nu ii primim pe africanii morti de foame, dar ii primim pe musulmanii plini de bani?" sau "de ce nu-l ajutam pe copilul alb, blond si ucrainian (adica de-al nostru), dar ii ajutam pe aia?". bai mocofanilor, cand ati ajutat voi pana acum un african sau un ucrainian? Ati frecat menta si n-ati facut nimic si acum dati exemple sa va justicati xenofobia si rasismul. sunteti niste ipocriti.

Author: No One
•miercuri, septembrie 09, 2015
Nu mi s-a mai intamplat pana acum, dar uite astazi gasesc pe cineva din lista mea de FB sa imi ia niste cuvinte postate de mine si sa si le insuseasca. Am dat peste ele in feed-ul meu. Ma uit eu si la comentarii si  incep sa am banuiala ca pretinde ca sunt cuvintele ei. Scriu un comentariu cumsecade de genul "Nu stiu daca sa ma simt flatat ca mi-ai scris cuvintele pe pagina ta sau sa fiu putin banuitor ca ti le-ai insusit ca fiind ale tale".

Ma uit la like-uri: 35. Fata de ale mele 2 (ea nefiind una dintre acele 2 persoana). Si plec de la servici.

N-am nici o problema ca si le-a insusit. Logica mea fiind ca nu sunt platit ptr prostioarele pe care le scriu pe ne. In ideea ca, vai domnule, ce m-a prejudiciat. Putea sa dea un share in semn de fair play (eu fac asta, si daca nu pot, mentionez persoana de la care am luat). Anyway, as fi lasat-o in pace.

Dar vin acasa si supriza... comentariul meu a fost sters (a apucat sa vada cineva comentariul meu si s-a hihait cu un animal-emoticon de ala). Ii scriu ca am vazut ca m-a sters. Peste un timp sterge postarea ori ma exclude ca sa o vad (nu stiu care dintre ele, n-am cum sa stiu).

Toate astea in loc sa fie fair play si sa zica da mah, am copiat si asta e. Sau sa lase comentariul acolo.

Nu pare sa fie persoana rea, nu o acuz de rautate, ci doar si-a insusit niste cuvinte si atat. Si nu as fi facut nimic in acest sens. Dar apoi a incercat sa se acopere de dupa perdele ca sa nu o prinda nimeni. Asa ca o sa o scot din lista si eventual si un block mai incolo ca sa nu mai am surpriza sa-mi gasesc cuvintele prin alta parte fara sa stiu.

First-ul e ca nu m-a "plagiat" nimeni pana acum (poate ca nu am aflat :P). Cum am zis, nu ca m-ar deranja daca e de pe FB. De pe blog e cumva alta poveste desi daca stau sa ma gandesc nu conteaza nici asta. Doar nu o sa mor din asta, si pana la urma cui ii pasa? Nu castig din asta si nici nu am multi followers. Si nici arta nu e :))

Acum astept. Nu vreau sa fac un gest pripit. Astept sa vad daca da un semn, desi stiu ca nu o sa o faca. Si apoi ii scriu cateva cuvinte in care sa-i zic de ce o scot din lista, dupa care remove.

ps: gasesc interesant ca nu m-a scos ea cand a vazut ca am prins-o. de asta zic ca nu a facut-o cu rautate.

pps: cam mult text ptr o intamplare pe care o sa o uitam peste cateva zile. am fi vrut sa scriu mai putin dar, asa cum am tendinta, m-am lungit.

ppps: inca nu m-am apucat de cursurile de condus. trebuia sa fie de lunea asta, dar s-a amanat ptr vineri.

Author: No One
•marți, septembrie 08, 2015
Ce fac eu acum? Frec menta. Sau calculatorul.

Ideea e ca sunt la servici si dupa cum vedeti sunt f. productiv. Asta ca sa va confirm ideea ca bugetarii sunt niste sugative (din taxele pe care le platiti) care sunt platiti degeaba.

Sincer, nu ma simt motivat sa fac ceva. E usor sa devii comod. Si eu cad repede in comoditate cand e loc de ea.

Si acum hai cu mine:

Un bugetar grabit, care spune, replica si-apoi a plecat zambind,
Un bugetar grabit, care-a si uitat, ce a rostit, pe scena,
Un bugetar grabit, care pleaca, imediat ce piesa a luat sfarsit,
Bucuros ca rolul a fost usor, alearga... spre alt decor?
Author: No One
•marți, septembrie 08, 2015
Constat (totusi nu surprins) sa citesc oameni (chiar mai mari ca varsta ca mine) care sunt dezamagiti de Oprescu ptr ca il credeau om intergru. Desi imi era si mie simpatic totusi nu mai sunt naiv asa cand vine vorba de politicieni, sau de alegeri. Dar, cum am zis, constat ca altii inca sunt naivi. Hai, daca ai 18 sau 20 mai treaca de la mine, dar 35? 40? 50? N-ar trebui sa fiti oameni mari acum? Nu?

Nu toti politicienii sunt corupti. Si asta nu e naivitate, ci statistic. Dar mediul politic e in asa fel incat ori pui mana (ptr ca de aia intri in politica, mai oameni naivi cu drept de vot ce sunteti) ori intorci privirea sau faci un compromis (asta daca mai vrei sa faci parte din viata politica) ori incepi pur si imaculat si te sictiresti pe parcurs (afectat/influentat de ce e in jurul tau).

Mai alegatorule care esti naiv mai.
Author: No One
•vineri, septembrie 04, 2015
E ceva insinuos in asta. Ceva asa wrong, dar care in momentul ala este surclasat de teama. Nu e scuzabil, niciodata nu e scuzabil. Si totusi o faci.

Preluat de pe FB (scris de mine):

Am asistat eu la o situatie cand un om a cazut in piata in care eram. Avea convulsii. Tin minte ca ptr niste momente nimeni nu s-a apropiat de el, pana s-a dus o pietara la el. Si eu, care sunt constient ca tb sa faci ceva n-am facut nimic. Am inghetat pur si simplu si n-am indraznit sa fac nimic. Parca imi era rusine si teama sa ma duc la el. E mare chestie sa iei actiune. Majoritatea dintre noi nu indraznesc sa o faca (chiar daca din declaratii ar face-o). Cel mai insinuos e un gand abia soptit "Nu ma bag. Mi-e teama sa fac ceva. Nu e treaba mea. Sa faca altii". Si stai si astepti ca altii sa ia atitudine.

Atunci, dar si in alte momente, mi-am dat seama ca nu sunt cu nimic mai bun decat altii.

ps: am mai scris de asta aici. dar azi, in legatura cu un subiect pe FB, mi-a venit din nou gandul la asta.
Author: No One
•joi, septembrie 03, 2015
Tot ce vreau e sa termin cu serviciul pe saptamana asta, sa ajung in weekend mai repede si sa ma fut odata.

Prea direct? Probabil. Dar astea imi sunt gandurile acum. Tot gandul meu e sa ajung in weekend. Numai sa scap odata de servici.

Author: No One
•marți, septembrie 01, 2015
Let's keep it short.

Ma uit la bunicii mei a caror sanatate se deterioreaza an de an. Apare ba o chestie aici, ba o chestie acolo.

Si ma gandesc ca noi tinerii, astia mai tineri de fapt, stim de asta, stim ca si noi vom imbatrani si ca sanatatea noastra se va subrezi, dar nu simtim pe piele noastra asta, nu suntem inca acolo.

Cel mai bun exemplu ar fi ca atunci cand tb sa dam un examen. Dar mai e timp pana atunci, mai e timp. El este, stim de el, dar e prea departe acum ca sa ii simtim presiunea.

ps: sunteti inca la partea cu fututul? eu am trecut peste asta.

Author: No One
•marți, septembrie 01, 2015
Nu mi-a mai trecut prin minte pana acum sa vreau sa fut o femeie cu 10 ani mai mare ca mine (m-am uitat in buletinul ei, nascuta in '75). Bine, nu mi-au trecut prin minte fantezii despre cum sa o fut (nu-mi mai merge mintea pana acolo de un numar de ani - nu stiu daca e bine sau nu, probabil ca nu), ci un simplu "as fute-o".

Cred ca e perioada asta in care am intrat de vreo 2 saptamani.

Cred ca va intrebati: ce? o femeie de 40 ani (sau aproape) nu mai e futabila? E futabila, numai ca eu fac parte din partea aia a speciei care e superficiala cand vine vorba de cum arata o femeie. Nu o zic ca o scuza, ci o constatare (si o acceptare) a faptului ca stiu ca nu e tocmai corect (si superficial) dar ca nu pot sa trec peste asta. Conteaza ptr mine. Cred ca peste celelalte aspecte. Cred, ptr ca nu am ajuns inca in fata unei situatii in care sa aleg asta peste alte aspecte.