Author: No One
•duminică, septembrie 27, 2015
Let's pour this in. We'll see later if this is good or bad.

Scriam prin niste comentarii recente ca odata ce ai de exemplu anxietate, sau ocd, sau depresie nu mai scapi de ele de tot. Si in general nu mai scapi (cred ca unii pot scapa totusi, zic eu). Imi aduc aminte cand nu eram asa, cand nu aveam nici o urma de anxietate (de felul cum am acum, ptr ca si atunci aveam temerile mele). Corpul si mintea mea nu stiau ce sunt alea.

Am ajuns sensibil la senzatiile mele. Orice stare fizica mai diferita devine o stare hipocondrica. Hai nu orice, dar in general. Stiu ca cel mai probabil nu am nimic, dar eu tot ma intreb: dar daca ai ceva? Dar daca ce simti acum se va inrautati? O alta stare ma tulbura, ma duce la ganduri, la idei hipocondrice. In general au legatura cu inima si afectiuni ale ei. Am nod in gat mai mult timp? Am citit undeva ca e un semn de infarct. Am junghiuri/senzatii pe partea stanga? (de obicei le am pe stanga, pe dreapta sunt foarte rare, aproape inexistente) Ma gandesc ca ma inteapa inima (desi probabil sunt coastele ptr ca stau cocasat sau nu mananc). Imi bate inima tare? Asta e chestia ce ma tensioneaza cel mai mult. Nu suport sa simt asta. Ma sperie.

Bine, in zilele mele de glorie tot ce am scris mai sus era perceput mai intens in mintea mea. Acum sunt mai stapan pe mine, ma panichiez mai greu ptr ca stiu ca e in mintea mea. Desi sincer nu sunt niciodata sigur. Niciodata nu sunt absolut sigur ca e mintea mea. Mai scapa cate ceva printre ochiurile plasei de protectie.

De exemplu azi m-am simtit aiurea. Am luat un Lipton cu green tea (stiu ca ceaiul verde este energizant - iar eu evit in general energizantele, fie cafea, cola sau pur si simplu bauturile energizante - si asta ptr ca le asociez cu accelerarea batailor inimii, plus nu pot sa zic ca-mi plac, desi pot sa am o slabiciune ptr cola). Deci am luat sucul si m-am gandit ca e energizant, dar l-am luat oricum ptr ca eram curios cum e. Si am baut cam un litru si ceva. Si la un moment dar am inceput sa ma simt aiurea putin. Nu agitat ci invers. Nu, nu calm. Ci incet, cu batai incete. Pur si simplu ma simteam altfel decat "normalul", for the lack of better words. Si m-au luat gandurile. Acum ca mi-am indus starea ptr ca stiam ca e ceai verde ori pur si simplu e din cauza sucului nu stiu. V-am zis, niciodata nu sunt sigur. M-au luat si am plecat de la calc. Stateam de ceva timp la el (poate era de la sezut si faptul ca am stat prea mult mult la el? poate). M-am intins. Stiu ca daca ajung aici tb sa renunt la tot si sa ma intind sau stau pe un scaun fara interferente din alte parti (fie obiecte ori oameni). Ma readuce la o stare fizica mai buna si astfel imi linisteste si psihicul.

Vina mea e ca si stau prea mult la calculator. Ca nu dorm cat trebuie (8 ore in fiecare noapte, fara exceptie in general). Ca ma obosesc (vezi cele din urma). Obosesc usor si e sesizabil ptr mine. Nu-mi ajung putine ore de somn. E vina mea ca nu mananc regulat (si deci nici destul uneori). E vina mea si totusi le repet. Stiu ca nu tb sa fac asta dar tot ma scap. Si cred ca astea contribuie substantial la starile mele.

Si continuand, voiam azi sa ma duc la film. Ezitam. Pe vremuri cand ma simteam aiurea nu ieseam. De frica sa nu mi se intample ceva. Asteptam cel putin ziua urmatoare cand ma simteam bine. Dar acum sunt mai mai bine decat eram atunci si astfel mi-am zis totusi sa merg desi ezitam. Am ezitat pe drum, m-am oprit la un moment dat (altadata as fi cedat, cred), dar m-am dus oricum. Ma gandeam sa nu inceapa sa imi bata inima tare in sala pintre toti oamenii aia, sa nu intru in panica. Si am stat incordat, on the edge cumva acolo. Cu timpul, in timpul filmului, cand m-am mai relaxat, am scapat si de teama ca o imi ia inima razna.

Tin minte cand m-am dus la un spital de psihiatrie am vazut in pacient care isi batea degetele pe el sau se tine cu mana pe fata sau de gat. Nu stiu cum sa va descriu, dar stiu ca si eu fac asa. Bine, nu la modul sever, si nici extrem de vizibil. E un mod de distragere a atentiei, a mintii. Sa nu te mai gandesti. Bat degetele intre ele sau de picior sau pe brat, imi tin mana pe obraz sau pe gat sau la gura, imi incrutisez un brat sau ambele pe corp. Ma gandeam cand am vazut pacientul ala ca si eu fac asta. Asta era pe vremea aia, mai grea. Nici atunci nu erau extreme ca la el. Dar le recunosteam. Si cumva l-am inteles mai bine pe el, decat cineva care nu face asta. Ptr altii ar fi un nebun agitat. In ochii mei devenea mai putin nebun.

Cred ca gesturile astea le faci involuntar. Ca un automatism al corpului ptr distragere.

Acum cateva saptamani, am avut un atac de panica in toata regula la un alt film in cinema. Ma rog, apropiat de ce aveam pe vremuri. A inceput sa ma doara abdomenul (mancasem afine peste altceva si cred ca de la asta s-a tras). M-am panicat si am intrat in starea aia de anxietate. A inceput sa-mi bata inima foarte tare. In cinema-ul ala, in intunericul ala, nimeni nu stia ce am. Eram printre oameni si eram singur. Ma gandeam ce sa fac. Sa plec? Daca ma panichez si mai tare? Sa stau? Daca ma panichez si mai mult si mi se intampla ceva rau? Pana la urma am stat intr-o stare de anxietate si incordare pana la sfarsitul filmului. Asteptam sa se termine, sa plec, sa ajung acasa. La siguranta. Scenarii imi treceau prin cap. Inspre sfarsitul filmului m-am mai linistit si am reusit sa ies din cinema fara teama in mine. Am mers incordat, si mai incet, pana acasa. Intr-un fel sleit de puteri. Altadata, daca mi s-ar fi intamplat asta acolo, nu stiu cum as fi facut fata. Acum am stat acolo pana mi-am revenit, pana am trecut de varf si am revenit la bine. Starea asta are tot timpul un varf, un punct maxim pana la care devine progresiv din ce in ce mai rau. Simti cum creste panica in tine si nu o poti stapani. E un cerc vicios, simti ca nu o poti stapani si astfel panica, anxietatea creste si mai mult. Si pe urma cand treci de el, de varf, cobori usor, te simti din ce in mai bine, revii. E o usurare. Ai o stare asa de bine.

Zic de asta ptr ca sunt sensibil si la ce mi se intampla, cum si unde. De atunci am mai fost la film de 2 ori (today included). Si am o retinere. Daca mi se intampla din nou in sala? Si evident am stat incordat la ambele filme la inceput. De asta mi-e teama sa am o experienta proasta, in general. Ptr ca nu vreau sa ma influenteze. Ptr nu vreau sa ma faca sa evit situatia ca sa nu se intample din nou. Acum am totusi varsta de partea mea. Stiu ca tb, sunt obligat, sa incerc din nou, chiar daca ma tem sa nu fie la fel. Dar tot mi-e teama sa nu am experiente proaste.

Starea de anxietate ti-o traiesti singur. Eram singur in sala aia. Printre necunoscuti. Oriunde in lumea asta, unde nu cunosc oamenii, sunt singur. Sunt sigur ca ptr unii care cititi asta e la fel. Stiti ce zic. Cu ce pot ajuta ei? Te vor ajuta? Lasati-ma sa fiu mai sceptic in legatura cu ajutorul celui de langa tine in situatii publice. Am scris o postare anterioara in legatura cu asta.

Faza aia din cinema, nivelul ala de panica si sentimentul ca nu o poti controla si opri, nu am mai avut-o de mult timp.

Apropo am fost la The Martian. Si o lectie ce o poti invata din acel film, o chestie ce o stiam dinainte, e ca atunci cand esti intr-o situatie de supravietuire, nu te asezi jos si mori. Nu, te pui repede pe treaba si incerci sa gasesti solutii sa supravietuiesti. Nu iti permiti sa fii lazy si cu moralul la pamant. Profiti de fiecare clipa si oportunitate sa iesi la capat. And if you die, you die fighting. Luptandu-te sa supravietuiesti.

Am scris mult nu? :) Tot ce voiam sa zic e ca inca mai am momente de astea. Ca inca mai am ganduri de astea hipocondrice. Ca probabil ca nu voi scapa de ele complet. Ca vor ramane undeva acolo, chiar daca nu se vor mai manifesta, asteptandu-ma sa revin la ele. Ca nu voi mai fi asa cum eram inainte de ele.

Voiam sa zic ca imi ingreuneaza viata uneori. Ca mi-e teama de exemplu sa ma duc la sala, sa fac efort la modul serios adica, sa-mi simt bataile repezi ale inimii si sa ma sperii. Sau ca imi dau o stare de incordare cand nu ma simt in apele mele. Ca trebuie sa fiu atent la ele. Si sa fiu atent sa nu revin la ele.

Ar trebui sa am mai multa grija de mine. Cred ca asa va fi si mai bine decat e acum. Si nu voi mai apa la moara ca ele sa apara.

And now we'll get weird. Aici din putinii cititori cred ca voi mai pierde cativa. Zic eu. Sau pe aia putini care se mai incapataneaza sa citeasca blogul asta. Vedeti voiam sa scriu ce am scris mai sus, dar pe urma mi-a venit ideea sa mai discut despre o chestie. Diferita de asta. Acel "we'll see later if this is good or bad". Sincer nu stiu cat de buna e ideea dar voi scrie anyway. Dar o scriu aici. O ascund cumva in postarea asta. Cei ce nu vor sa citeasca mult, nu vor ajunge aici. O regula in general in blogging e sa scrii postari mici, mai accesibile, daca vrei sa fii citit. Oamenii au tendinta sa evite postarile lungi, me included. Asa ca poate multi o vor evita pe asta.

Vedeti voi, eu am o viata sexuala sa zicem mai ciudata. Nu, nu kinkosenii (imi place cum suna cuvantul asta). Sunt cat de cat vanilla through and through. Bine, ideea ca as avea o viata sexuala e cam far fetch. Nu am eu una cum ar fi "normal" sa ai una. Mi-am pierdut virginitatea cam acum un an. Very late bloomer as zice. Cu o escorta. Unii ar zice curva, altii prostituata. Eu am invatat sa nu judec. Sa revenim. Si restul partidelor tot la escorte au fost. Nu ma simt in stare sa am o relatie. Nu sunt o persoana sociala si mi-e si teama ptr ca nu stiu nimic despre cum e sa fii intr-o relatie (si cine m-ar lua asa, la varsta mea?). Sincer sa fiu nu cred ca voi avea o relatie cu cineva prea curand, poate niciodata. Sunteti scarbiti ca ma duc la escorte? Am scazut in ochii vostrii? Bine. Asa o sa stiu cu cine am de a face. Dar vreau sa vorbesc despre subiectul asta. Ptr ca face parte din viata mea, asa ciudat cum e, iar eu vreau sa fiu eu aici, nu o alta persoana.

Nu incerc aici sa va schimb parerile despre asta. Ce si cum ganditi e treaba voastra. Doar incercati sa nu judecati. Si fiti open minded. Ok, o escorta e o tipa care ofera servicii sexuale contra cost. In cazul asta intr-un apartament sau hotel. I se mai zice si call girl ptr ca o suni ca sa stabilesti intalnirea, fata de cele pe care le ridici de pe strada. Escortele sunt mai scumpe decat centuristele si ai siguranta ca sunt mai curate (regula e sa faci dus inainte, atat ea cat si tu). Teoretic cica si-ar face si analizele des, dar asta depinde, cred, de seriozitatea lor. Asta e punctul in care ar tb sa ai incredere in ea iar tu sa stii cam la cine te duci.

Poti sa gasesti siteuri specializate cu ele sau forumuri. Eu nu ma bag pe siteuri ca nu ai nici un feed back si nu stii unde te duci. Sunt pe un forum, in care fiecare are threadul ei si barbatii care s-au dus la ele lasa recenzii. E o notiune destul de ciudata daca stai sa te gandesti mai bine la asta. Recenzie in care o notezi pe una sau alta. Nota ptr oral, nota ptr normal, ptr anal, locatie, ptr cum arata etc. Recenzii faci la filme sau muzica, la jocuri, la obiecte. Ei bine aici se face recenzie la o femeie. Si pe cat de ciudat vi se poate parea, ele sunt destul de utile. Te ajuta sa ajungi la o tipa care n-a avut probleme de sanatate, care e serioasa, nu da tepe, care iti garanteaza cat de cat ca te vei gasi ce cauti. Ei bine, sunt si recenzii umflate sau false (fiecare cu interesul lui). Eu citesc toate recenziile si incerc sa-mi fac o parere. Nu ma arunc ca spartul la prima poza buna. Vreau sa evit cat mai mult posibilitatea sa nu ma simt bine acolo sau sa iau vreo bucurie de acolo. Exista totdeauna in risc, dar incerc sa fiu cat mai precaut. Nu ma laud ca ma duc la escorte dar e locul in care ma duc ptr sex. Cum am zis nu cred ca voi avea o relatie prea curand, nu sunt genul sa ma pricep sa agat gagici, si nici nu o sa incerc sa fiu cu cineva intr-o relatie doar ptr sex. Daca o sa fie cineva in viata mea vreau sa fie cineva pe care o vreau si ptr alte lucruri decat sexul. Doar ptr sex e sa profit de acea persoana, iar eu nu sunt atat de josnic. Acum daca va fi cineva sau nu, nu stiu. Oamenii nu-ti pica in brate tu nefacand nimic.

Ma duc ca sa invat, ca sa experimentez fara sa mi se dea papucii. Cum o zic unele suna asa dragut sa fii cu un virgin. Ce intelegatoare sunt. Nu cred ca suna dragut si nu cred ca o femeie cauta asta. Si cu siguranta nu una mai apropiata de varsta mea. Si nu sunt tampit sa ma dau la naive de 18 ani. Cum am zis nu ma ia nimeni asa, oricat de dragute sunt unele in declaratii. Si sincer sa fiu mi-e si teama sa nu fiu dat deoparte odata ce stie asta despre mine, sa devin neinteresant, sa scad in ochii ei. Oamenii sunt oameni, si femeile nu sunt niste zane, asa cum le place unor barbati si unor femei sa creada.

Am fost la 3 pana acum. Si la o maseuza. Daca v-as zice ca aratau mai mult ca pretty woman decat cum credem in mintea colectiva ca sunt curvele, m-ati crede? Femei care daca ar trece pe strada pe langa tine nici nu te-ai gandi ca sunt escorte. Bine poti sa gasesti si gen pitzi (panarama cum zicea unu pe forum, ptr ca el asta cauta :))) ). Eu nu le pot zice curve sau prostituate. M-ati putea numi naiv, ori ca nu accept ca ma duc de fapt la curve. Dar curve are o conotatie negativa, de panarama, iar eu nu am vazut panarame. Da, e ciudat uneori cand ma gandesc cu adevarat ca e pe bani. Ca isi vand corpul, ca o fac cu orice gen de barbati (batrani, tineri, grasi, slabanogi, urati, frumosi). Si totusi nu le zic curve. Ptr ca sunt oameni, nu sub oameni. De ce au ales "meseria" asta nu stiu (nu intreb, desi sunt putin curios uneori - consider ca poate e prea personal). Bine, au facut-o ptr bani, nu de amorul artei. Dar cum au ajuns exact aici nu stiu. Eu unul nu as putea sa fac ce fac ele. N-as putea sa ma culc cu orice gen de femeie. Nu stiu daca le afecteza sau nu meseria asta. Unele lucreaza de ani de zile, altele o fac un an, doi, si se lasa (ori ptr ca nu fac fata, ori ptr ca si-au facut banii). Nu cred ca e asa neagra viata asta (cum credem noi), dar nici usor nu e. Se castiga bine. Dupa ce te obisnuiesti nu cred ca e usor sa treci la o meseria pe bani (mult) mai putini. Sunt curios daca escortele sunt chiar independente cum zic sau au si ele pesti. Apartamentele sunt inchiriate in regim hotelier, pe ora sau zile. Si cred ca cei care le inchiriaza sunt echivalentul unor pesti. Chiria fiind taxa. Apartamentele sunt centrale sau semi centrale. Sunt sigur ca sunt si mai inspre margine dar eu am vazut numai asa. Pretul unei escorte e la finalizare sau ora. Ora fiind de obicei 200-300 lei. Poate fi si mai mult dar si mai putin dar cam aici e norma pe forumul unde ma uit eu. Nu stiu daca e mult sau nu. Ptr mine e (relativ la salariul meu), desi nu ma gandesc la bani cand ma duc. Sunt barbati care se duc de mai multe ori pe luna, barbati cu bani, avocati, doctori, oameni de afaceri. Desi m-am dus la cateva luni, vreau sa ma duc o data pe luna. Cand ma gandesc sa ma duc nu ma gandesc la bani, ptr ca daca te gandesti iti dai seama e totusi o suma. Sa dai 300 pe o ora e ceva. Ma surprind ca vreau sa castig mai multi bani ca sa ma duc de mai multe ori pe luna. Dar nu sunt tampit sa-mi dau toti banii ptr asta sau sa mor de foame fara bani in buzunar. Cand am, ma duc, cand nu, nu. Nu sunt obsedat dupa sex, am stat asa mult timp fara sex ca ma pot detasa de asta. Dar nici nu vreau sa nu fac sex. Vreau sa ma simt normal, nu o gluma ptr altii. Vreau sa zic, da mah nu sunt virgin. Vreau sa ma simt in rand cu lumea.

E usor sa judeci, sa strambi din nas. Cand incerci sa nu o faci, orizontul tau se largeste. Vezi ca nu totul e alb sau negru. Nu pot sa va zic daca a te duci la escorte e bine sau rau, ca sunt curve sau nu, doar ca incercand asta nu am cum sa judec. Cum ce sunt eu mai bun decat ele? Ca nu sug o pula? Hai sa fim seriosi. Imi doresc ca prostitutia sa fie legalizata. Sunt sigur ca multi ar innegri la gandul asta. Mai ales cei cu frica de Dumnezeu. Lasa ateilor, ca nici voi nu sunteti mai breji, oricat de buni v-ati crede. Oamenii or sa plateasca si unele femei o sa faca sex pe bani si de acum incolo. De ce sa nu le facem meseria mai sigura? Am mai scris intr-o postare mai demult, nu ma deranjeaza daca o femeie alege sa faca sex pe bani, atata vreme cat e alegerea ei. Eu am probleme cu prostitutia fortata. Acolo e buba. Nu e uman sa se intample asta. Ma intreb daca escortele astea de care zic sunt fortate sau au ales liber sa faca asta. Din ce vad eu zic ca e alegerea loc, dar nu poti stii niciodata. Mi-am adus aminte de blogul unei femei al carei sot (inainte sa-i fie sot) era pestele ei si o obliga sa se prostitueze. Cate femei or fi asa? Multe. Mai multe decat ne imaginam. E ingrozitor cand te gandesti ce-i poti face unei alte fiinte.

Ce pot sa zic? Daca nu va place asta la mine, puteti sa nu mai cititi. Nu aveti ce gasi aici. Mi-ar place sa cred ca toti care citesc nu o sa judece, ca o sa aiba aceeasi parere despre mine ca dinainte de textul asta, dar in realitate nu e asa. Va fi cel putin o persoana care o sa strambe din nas. Daca erau mai multi cititori (asa cum era mai demult) as fi avut surpriza neplacuta sa aflu asta din partea cuiva care l-as fi apreciat. Oamenii te plac pana nu la mai convine ceva la tine. Dupa aia devin mai buni ca tine. Sau poate le-ai stricat imaginea care o aveau despre tine. Daca v-am stricat-o din nou, asta e. Eu asta sunt. Imi duc viata in limitarile mele, nu caut mila, nici sfaturi destepte (cum mai pica vreunul sa le dea). Alegerile sunt ale mele, si cu siguranta mi le asum. Nu cred ca duc o viata gresita, care trebuie salvata. Poti sa o gasesti anapoda si ti-as da dreptate, poti sa o gasesti incompleta si ti-as da dreptate.

Uf, nu mai am cuvinte. Nu le mai gasesc. Am scris mult. Asa scriu eu, mult si probabil plictisitor :P Tot ascult Sia- Elastic Heart. E genul ala de melodie pe care o voi asculta si savura si pe peste ani de acum incolo. Nu ma plictisec de ea. E cumva trista dar si armonioasa. Breathe Me, tot de ea, e tot genul ala de melodia de care nu am plictisesc.

E bine ca am scris? Nu stiu. Stiu doar ca nu ma citesc multi incat sa imi mai fie teama de un comentariu rautacios. Nu teama, ci nu vrreau sa mi se confirme teama ca cineva o sa ma judece ptr asta. Stiu ca cineva poate, doar nu vreau sa mi se confime gandul asta.

E prea mult? Nu-mi pasa. Nu vreau sa abuzez de voi, dar e viata mea. Si eu vreau sa fiu vazut asa cum sunt. Mastile le las ptr cei teatrali.

E 3:14 dimineata. Am scris cred de vreo 3 ore, chiar si mai mult. Mai mult. Am scris de multi ani aici. M-am intrebat de multe ori daca e bine sa scriu asta sau aialalta. Ii admir pe cei care scriu ce eu nu as putea scrie, desi cred ca fac o greseala ca se expun asa. Oamenii au venit aici si au plecat. Cu unii am vorbit mai mult, cu alti mai putin, cu unii deloc. Cum am zis intr-o postare mai veche, si tu, cel care citesti acum, vei pleca la un moment dat. Asa e viata. Nu stiu ptr cine scriu. Nu scriu doar ptr mine. Daca ar fi fost asa blogul asta nu ar fi fost public. Probabil ca scriu ptr voi. De fapt, scriu ca sa ma stiti. Simt nevoia sa ma prezint. Buna eu sunt No One, si sunt asa. Ma accepti asa?

This entry was posted on duminică, septembrie 27, 2015 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.