Author: No One
•duminică, octombrie 18, 2015
Tocmai ce mi-am batut capul cu gaming recording (ptr jocurile ce le joc) ptr 6-7 ore si e 6:20 dimineata. Si ziceam eu sa fiu mai responsabil.

Ce program sa folosesc, am testat vreo 2, am cautat la care scade cel mai putin fps-ul in joc (de exemplu de la 51-52 fara inregistrare la 46-47 cu), chestii de astea. As vrea sa gasesc un program de inregistrare ce nu scade fps-ul dar nu e posibil pe parte software (doar sa-ti iei hardware), dar cu programe ce folosesc gpu-ul diferenta asta poate fi mica (fata de cele ce folosesc cpu-ul). Problema mea e ca dupa ce am trecut la monitor de 24 inchi si folosesc 1920x1080 la 60Hz nu pot sa joc jocurile sub 60 fps si sa nu am lag (acea incetineala care incepe sa apara cand joci) sau screen-tearing (iti apar linii orizontale pe imagine, ca si cum ar fi taiata, ptr ca frameurile sa zicem nu se imbina perfect - e un soi de descronizare intre ele). Asa ca tb sa tin frame-rate-ul (fps e frame-rate per secunda) la 60 sau mai mult. Iar asta tine si de cat de frumos vrei sa arate jocul sau nu (cu cat mai frumos, in setarile pe care le faci, cu atat fps e atins si e mai mic). Cand aveam monitorul mai vechi (cu rezolutie mai mica) 30 era bine, acum am devenit si eu "snob" obligat de situatie :)) (e chestia asta in lumea gamerilor daca intradevar 60, sau 120, e mai bine si se vede - unii zic ca 60 e standardul, si ca 30 e meh, iar eu vad ca e adevarat si ca depinde de hardware, un hardware mai nou te obgliga sa ridici standardul). Ma rog, de asta nu-mi convine ca imi ia din fps cand eu vreau sa fiu cat mai sus.

Tot am chestia asta, usor perfectionista, sa obtin cel mai bun rezultat din ceva. Si de asta percep ca o bataie de cap cand tb sa setez ceva. Imi bat capul cu cea mai mica setare pana sunt multumit. Bine, nu sunt super exagerat, si pana la urma ma obisnuiesc, dar pana atunci ma cam stresez oleaca. De obicei daca las ceva timp ma obisnuiesc. Ca-n in viata, unde am vazut ca (mi) se aplica acelasi principiu.

Anyway, first world problems, ce mai. E dimineata si eu voiam sa merg in oras sa imi cumpar cate ceva (ghete, pulovere, chestii de astea), sa mai vad si un film, dar se pare ca o sa dorm dus pana dupa 12.

Simt ca-mi pierd orele degeaba nefacand ceva constructiv. Adica puteam sa ma culc la 11-12 azi noapte, sa las asta pe alta data si sa imi rezolv treburile azi. Acum, mi-am dat programul peste cap, si nici n-am facut ceva constructiv ori neaparat util. Si nu e prima data cand fac asta si nici ceva rar. Un soi de procrastination, asta cu orele pierdute. Si eu sufar de procrastination la greu :))

Author: No One
•vineri, octombrie 16, 2015
Cu fiecare weekend imi zic (cu jumatate de gura, caci acum deja ma stiu) ca de data asta o sa fac ce trebuie, ca o sa incep sa fac pasi spre toate chestiile pe care nu le fac (si tb sa le fac).
Author: No One
•marți, octombrie 13, 2015

Author: No One
•marți, octombrie 13, 2015
Tanjesc dupa ceva, cineva, o conexiune. Sex, talk, intimacy. I can taste it on my tip of my tongue, and yet it seems so far. Caut, inventez povesti cu persoane cu care n-ar tb sa am aceste povesti. E aproape ca si cum nici nu conteaza persoana, ci doar sa simt ce imi doresc sa simt.

There are those days. And this is one of them.

Author: No One
•duminică, octombrie 11, 2015
E frig in casa (nu prea agreez perioada asta din an), am o usoara durere de cap (am stat prea mult la calculator azi noapte) si am un nod in gat din cand in cand de cateva saptamani (lucru care nu-mi da o dispozitie prea buna).

Ma simt singur. Cred ca asta e motivul. E o persoana cu care am mai vorbit din cand in cand dar nu am mai vorbit de cateva luni bune acum. Si totusi imi imaginez din cand in cand conversatii cu ea. De cele mai multe ori cand conversez cu cineva in mintea mea conversez cu ea. Stiu ca astfel de conversatii nu le vom avea. Nu are cum ptr ca nu cred ca vom ajunge la nivelul ala in care sa vorbim ca niste old friends la un pahar de vin la o masa. N-am atinge acea lungime de unda. Si totusi conversatiile astea imaginare, monologurile astea poate, le am cu ea. Intr-un fel cred ca imi imaginez asta si ptr ca ma fascineaza. Nu-mi este accesibila, e cu totul si cu totul altceva decat mine, face parte dintr-o lume undeva departe care nu seamana cu a mea.

Mi-as dori sa pot vorbi cu ea asa cum vorbesc in mintea mea, dar nu cred ca se poate. Mi-as dori sa citeasca postarea asta, dar nu cred ca se uita pe aici.

Anyway, stiu ca cel mai probabil (99% :P) ce scriu aici va ramane asa cum e aici. Adica cuvinte pe un blog care vor fi uitate dupa un timp, undeva acoperite de un teanc de alte postari.

Frig, frig, in casa asta. pfuuuu.

Author: No One
•duminică, octombrie 04, 2015
Gasesc ca aceste 2 paragrafe vorbesc de 2 lucruri la care m-am gandit uneori:

"You’ve stopped drinking alcohol months ago, so now when you hang out at bars or parties you don’t talk to anyone new. But with your new body and new clothes, gorgeous women hit on you constantly. One time, a woman literally comes up to you and says she thinks you’d be good in bed and hands you a napkin with her number on it. As she is talking to you, her hand resting on your chest inside your shirt, all you can think of is how badly you need to beat your best time sprinting across the park across from your house the next day. That night when you get home you research the best shoes for trail running and click “buy”. The shoes are a hundred dollars. The phone number goes in the trash.

There is a girl you see a lot at the gym, who always does these weird leg exercises you’ve never seen before. She’s beautiful. You make it a point to not look at her – because you are overly worried about looking creepy like that guy in the blue shirt who never wears underwear and always hangs around the lat pulldown machine – but you notice this girl is always at the gym when you are, and seems to always choose the bench next to you. You turn up the Slayer and concentrate on making your puddles bigger."
Author: No One
•duminică, octombrie 04, 2015
Este lipsa asta de actiune, ezitarea asta sa facem ceva, de parca lumea ne-ar vedea acolo si ne-ar judeca. Si trecem pe langa.

Am vazut azi un mos, cam jegos, intins pe trotuar pe strada unde stau. M-am dus la el, dupa moment de ezitare, sa vad ce are. Rudele mele nu s-au bagat, au zis ca e beat. Nu am simtit ca ar fi beat, nu mirosea. Nici nu am vazut ca i-ar fi fost rau. Am zis ca e senil. L-am ajutat sa se ridice si m-am dus sa-l ajut pe bunica-miu sa care ce avea de carat in casa. Mosul a mai mers ceva si s-a asezat din nou pe trotuar. Eu am zis ca vrea sa se odihneasca si l-am lasat asa.

Dupa un timp cand bunicii mei au trebuit sa plece, l-am vazut din nou in acelasi loc. Maica-mea a zis sa mergem sa vedem ce-i cu el. Am mers din nou la el. Nu redau conversatia cuvant cu cuvant, dar el zicea ca a baut cand l-am intrebat de asta si ca sta undeva pe o strada apropiata. Zicea sa chemam salvarea, dar cred ca voia sa nu ajunga acasa caci, din vorbele lui, il batusera rudele sale. Acum nu era beat (daca se imbatase in mai devreme nu stiu). Era tare neingrijit, nu ziceai ca are pe cineva si ca de fapt e un om al strazii. Am chemat salvarea. Prima data i-au inchis apelul in nas maica-mii crezand, cred, ca ii facem sa-si piarda timpul cu un betiv. A vorbit matusi-mea si a reusit sa ii faca sa trimita o salvare. Ne-am dus din nou la el si l-am ridicat in picioare. Salvarea a venit cu sirene si tot tacamul. Erau reticenti sa-l ia, nu parea ca are ceva, dar l-au luat pana la urma.

Scriu toate astea ptr am un gust amar. Ptr ca lumea trecea si nu facea nimic. Ptr ca nici noi nu stiam ce sa facem si am facut ce am facut cu reticenta. Nimeni, nici altii, nici noi, parca nu ne-am fi bagat. Parca ne era frica "de ce zice lumea". Eu asta simteam. O vina ca nu fac nimic, o reticenta sa merg la el, o usurare cand am intrat in curte. Acel "nu e treaba mea" despre care am mai scris. Persoana de la interventii a inchis apelul. Cei de pe ambulanta nu erau nici ei siguri ce sa faca cu el. Nici noi. Parca toata lumea stia ca tb sa se faca ceva dar nu stia ce si nu voia sa fie problema lor. Ma simteam vinovat ca i-am deranjat pe aia cu ambulanta. Ce sa faci cu omul asta? Nu e caz de urgenta. E doar un batran neingrijit si murdar care statea pe un trotuar. Nu puteam sa-l lasam acolo dar unde sa-l ducem? La spital il tin ceva timp si ii dau drumul. Daca intradevar avea rude nu l-as fi dus acolo ptr ca poate l-au batut (mosul se vedea ca nu vrea sa ajunga acolo). L-am pasat ambulantei. Ma gandeam dupa ca nu aveam de fapt unde sa sun sa-l ducem undeva. Nu e loc ptr cazuri de astea. Si reticenta, multa reticenta.

Traim in lumea noastra calduta si nu stim cum sa reactionam ptr cazuri de astea. Ma face sa ma gandesc ca nu am siguranta ca daca cad pe strada cineva ma va ajuta. Nimeni nu vrea sa se bage. Unii parca am vrea, dar trecem usurati ca am scapat. Poate ii ajuta altcineva (si ne va scapa de vina). Poate.

Si am gustul asta amar. Ma simt asa ptr situatie in general, dar si ptr mine. Ptr ca stiu ca si eu ma feresc. Ptr ca ii vad si pe altii ca fac la fel. Traim intr-o lume a fricii, care naste lipsa de compasiune.  O lume a "ce o sa zica altii?", "nu vreau sa ma bag/sa intervin", "lasa ca ajuta altcineva", "nu e treaba mea, vreau doar sa scap de asta". Suntem asa de urat de imperfecti in asta.... O vad in mine, o vad in altii, si imi lasa un gust amar. E urat si trist ce vad.