Author: No One
•joi, noiembrie 19, 2015
E 1:12 noaptea, ar trebui sa dorm. Ma trezesc la 6:30. Trebuie sa ma duc la servici. Si sa fiu un functionar bugetar.

Dar scriu ptr ca simt, cred, ca ma schimb. Ma schimb incet de un numar de ani. Pasesc in lumea aia a adultului si parasesc zona tinerilor. Vad uratul din lume mai pregnant. Totul devine mai nuantat. Eu nu traiesc in alb si negru, ci la imbinarea dintre cele doua. Asa vad lumea.

Consider ca vad lucrurile mai nuantat decat altii. Cel putin asa cred.

Criza imigrantiilor, Colectiv si atentatele din Paris m-au pus pe ganduri dus intr-un loc in care ma gandesc mai mult la ele decat m-as fi gandit altadata. Probabil este varsta, probabil sunt eu. Desi mai scriu aici despre ele, traiesc o mutenie. Nu-mi vine sa ma mai exprim cand vad ce pareri au altii. Stiu ca oamenii sunt mai mult decat o parere sau alta (apropo de nuante) dar, cum sa zic, nu-mi place ce vad. Si orice as zice, aud numai eu. Nu am voce in lumea asta. Nu am avut voce toata viata mea cred.

Nu stiu sigur Inca nu stiu sigur Cred ca am vrut intotdeauna sa am o voce. Probabil de asta scriu aici. Probabil de asta tin la parerile mele.

Vreau sa iau atitudine, sa fac ceva in lumea asta. Nu pentru mine (desi intr-un fel e si ptr mine) ci ca sa aduc un bine, o schimbare, un mod de a gandi undeva. Poate sa fie ceva mic. Iar poate intr-o zi va creste in ceva mai mare.

Consideram viata sfanta si oamenii mor aiurea peste tot in lumea asta. Suntem egoisti. Suntem, la plural, toti. Eu, tu si restul. Vad egoismul in felul cum tratam problema refugiatilor. Probabil ca sunt un soi de politically correct. Probabil ca sunt ce definitie imi dati voi. Ptr mine e simplu: eu daca as fugi din tara mea si as fi undeva in lumea asta in plata Domnului, iar altii mi-ar zice sa ma car din tara lor, ca nu pot trai acolo, as trai o drama. Unde sa ma duc? Nu e problema noastra. Pai e problema noastra. Toate sunt problemele noastre. Refugiatii astia, mortii si ranitii de la Colectiv, politicienii noastri, orice om omorat de pe planeta asta, teroristii aia. Toate sunt problemele noastre. Si vreti o lume mai buna. Cu gandirea asta egoista?

Asta e un lucru pe care-l vad dupa evenimentelele astea. Limitarea omului. Omul egoist. Omul opinionist. Omul delasator. Omul fricos. Omul care uita. O singura persoana din lista mea mai e cu profilul negru. Strada e goala. Sunteti cu botul pe labe. Suntem. Dar opinii aveti toti. Credeti ca aveti dreptate. Sunteti niste mucosi. Nici unul nu are dreptate cu adevarat. Ce aveti voi sunt niste opinii. Care nu valoreaza nimic daca nu se schimba nimic in bine.

Treceti prin evenimentele astea cum dati canalul pe tv. De la senzational la senzational. Ziceti ca simtiti, ca ganditi, dar o faceti simplu si prost.

Simt ca ma schimb ptr ca creste nemultumirea asta in mine cand vad cum stau lucrurile. Si vad ca totul e o lalaiala asa. Si traiesc asta pe fundalul nemultumirii de mine. In care vad ce nu fac bine. Si ma deranjeaza.

Probabil o sa-mi para rau ca am stat atat pana noaptea tarziu.

Si tac ptr ca sunt obligat de situatie. Ptr ca daca iau atitudine, daca zic ce ma nemultumeste aici si dincolo, la unul sau altul, raman fara oameni in jurul meu, o sa ma cert in nestire. Nu exista alb si negru cu oamenii. Fiecare are de toate in el. Nu poti sa judeci pe cineva dupa o opinie sau o situatie, ptr ca el s-ar putea sa aiba mai mult in el chiar daca tu nu vezi ori nu te uiti acolo.

Am ajuns sa prefer sa nu stiu prea multe despre oameni. Ma inteleg mai bine cu cineva cand stiu cat mai putine decat el. Asa pot inca sa am o parere buna. Bine, nici nu (mai) sunt curios. Nu ma intereseaza trecutul nimanui sau care e viata sa in prezent. Nu o sa incerc sa aflu ceva ptr ca nu e nici o curiozitate din partea mea in asta. Tot ce trebuie sa stiu despre o persoana e chiar in fata mea. E destul.

Ma simt eu si restul. Stiu ca sunt oameni acolo care gandesc ca mine, care sunt ca mine, dar cum nu stiu care sunt, ma simt singur pe lumea asta. Nu vreau sa apartin de ceva (grup, religie, ideologie etc), nu asta e. Ci vreau sa ma regasesc in altii, sa simt ca nu sunt numai eu. Eu aici fara voce.

Ma rog, vorba lunga saracia omului. Nu schimbam nimic cu ele.

Author: No One
•duminică, noiembrie 08, 2015
Ascult Hozier - Work Song. E 19:20. Ma gandesc daca sa mai fac chestionare. Trebuie sa fac. Orice ora conteaza. dar trag de timp. Ma gandesc ca maine ma duc servici. A mai trecut un week-end. Uite asa.

M-am uitat prin mesaje pe FB. Oameni pe care i-am scos eu, oameni care m-au scos ei (cred), oameni care inca sunt acolo dat nu am mai vorbit de mult. Oameni de pe un anume blog. Oameni veniti pe pe pagina de FB a acelui blog. Au venit ptr conexiunea mea cu ea, si ptr ca, presupun, ca le-au placut ce am scris. Cred ca ei presupun ca sunt la fel. Nu sunt. Oameni veniti citindu-mi propriul blog. Oare ma mai citesc, sau au renuntat de mult si sunt doar inca un nume in lista lor?

Ptr un minut m-am gandit sa iau niste cuvinte de la cineva de acolo. O caracterizare de-a mea. Nu prea flatanta. Sa vad daca asa sunt sau nu. De fapt era numai intrebarea ptr ca raspunsul nu vreau sa-l stiu. Stiu ca are dreptate in parte, stiam si atunci. Ea a presupus ca nu stiu. Stiu ca sunt flawed si ca o sa fiu probabil asa si de acum incolo. In altele nu avea. Dar oricum nu le mai pun aici. Nu are rost. Nu-mi pare rau ca i-am dat unfriend. I-am dat nu ptr ce a scris acolo, nu exact, ci ptr ca a facut-o cand subit nu i-a convenit ceva.

Era 19:32. Era 19:35. Este 19:38. Nu mai vreau sa adaug la ce am scris mai sus. Credeti ce doriti.

Poate mi se trage de la melodie. Imi place ritmul. De fapt cum pica cuvintele in melodie. E ca un mers. Mi-ar place sa stiu sa cant la chitara si sa cant melodia asta. E pe mood-ul meu. Dar nu o sa o fac. Din comoditate. Ma stiu prea bine.

Cand toata aceasta miscare o sa se stinga, cand lumea va reveni la pisici si like-uri (n-am nimic cu ele, ma refer la "normalitate"), cand profilele negre se vor schimba cu selfie-uri, atunci o sa imi pun pe banner versurile alea din refren. Le stiti ca le-am scris si aici. Da, o sa le pun ca sa nu uit. Ptr ca asta va fi micul meu protest la linistea ce se va lasa si la intrarea in normalitatea de dupa. Stiu, sunt sceptic. Dar am vazut prea multe miscari, alegeri, vise ale poporului asta naiv, ca sa nu fiu. Mi-am invatat lectia dupa guvernarea-coalitie PNTCD. Si atunci oamenii au visat frumos. Si cand l-au ales pe Basescu. Si cu siguranta si la revolutie, dar eram prea mic atunci sa-mi dau seama ca acum. S-a votat, s-a iesit in strada, s-a votat, s-a iesit in strada, s-a votat, s-a iesit in strada.

Dar o iau pe alaturi. O sa pun versurile alea in principal ptr mine, ca sa-mi aduc aminte ca tb sa insist sa fac o schimbare. Cu mine, si daca imi iese, cu ce e in jurul meu (daca am curaj). Ma stiu. Sunt comod si temator. I give in. I should never give in. Nu conteaza sa reusesti din prima, nici din a doua, a treia...... , conteaza sa never give in. Stiu teoria asta de mult. Si o cred. La un moment dat vei trece de hop daca nu te lasi. Schimbarea vine prin incapatanare/perseverenta/tenacitate nu numai prin promisiuni si vise.

La fel e si in visurile noastre vis-a-vis de sistem. Avem nevoie de incapatanati, ptr ca visatorii se duc acasa dupa.

Sper sa nu uit. Asa cum am uitat si altele.

E 20:13.

Melodia e tot pe repeat.

Author: No One
•duminică, noiembrie 08, 2015
Intr-un mod simplist sunt 2 perioade pe FB.

Prima cand postam poze cu pisici, mesaje motivationale, gif-uri haioase, chestii artistice, scrieri lirice etc etc etc. Ne dam like si share unii la altii, mai punem un smiley. Lumea e frumoasa si lista noastra  de prieteni e plina. Nu ne pasa ce cred sau ei ce credem noi, din simplul motiv ca nu ne stim. Postam si privim chestii frumoase, haioase si beningne, printre like-uri si share-uri ca o comunitate unita ce suntem *undeva pe aici e o ironie usoara, atat cat sa fie dar nu intratat sa devin uracios*

Si apoi vine un eveniment. Nu stiu, de exemplu unul colectiv. Si vad ca:
- unii cred ca muzica heavy metal e satanica
- altii se arata oripilati de asta, unii agresiv, altii nu
- ca e o conspiratie
- ca premierul e de vina
- ca primarul e de vina
- ca presedintele e de vina
- ca toti sunt de vina
- ca sistemul e de vina
- ca actionarii sunt de vina
- ca biserica e de vina
- ca Daniel e luat din nou in colimator
- ca crestinii (unii cel putin) se simt atacati, si ataca si ei la randul lor
- ca ateii (unii cel putin) se simt atacati, si ataca si ei la randul lor
- ca sunt prea multe biserici si prea putine spitale
- ca sunt prea multe cluburi si prea putine spitale
- ca medicii si pompierii nu au ajuns la timp
- ca medicii si pompierii sunt niste eroi
- ca nu putem face fata, spitalisceste, la evenimente de astea
- ca putem face fata
- ca se trezesc sentimente anti-Ponta
- ca se trezesc sentimente anti-Iohannis
- ca lumea iese in strada si treaba are efect
- ca lumea iese in strada si sunt manipulati
- ca ar trebui sa fie si societatea civila la instruniri
- ca nu ar tb ca societatea civila sa fie la intruniri
- ca cutare nu tb sa fie acolo sau sa ne reprezinte
- ca cutare ar tb sa fie acolo sau sa ne reprezinte
- ca trebuie sa se faca un nou partid (al strazii, al oanei zavoranu etc)
- ca de acum o sa se faca o schimbare
- ca o sa fie numai un foc de paie
- ca ar tb ca cluburile sa se inchida in semna de doliu (in acea prima zi de doliu)
- ca ar tb ca cluburile sa nu se inchida, iar banii sa fie dati ptr ajutor

Si multe alte pozitii care mai de care imprastiate pe tot spectrul opiniilor, care ori nu-mi vin in minte acum, ori nu le stiu. Daca un om avea ceva de zis, o nemultumire, o frustrare, pe care pana acum nu a zis-o si a tinut-o in el, acum sigur a zis ceva (vedeti mai sus, si altele).

E un soi de babilonie a opiniilor. Iar FB (netul in general) e casa lor. Si desi apreciez libertatea de exprimare (ptr ca vreau sa traiesc undeva unde ea nu-mi este asuprita), totusi noi traim cu impresia asta ca daca ai ceva de zis, o arunci acolo (de multe ori, fara sa fim informati, sau find prost informati). Ptr ca e democratie domnule, fiecare zice ce vrea. Si secundar la asta, o zicem ptr ca incercam sa ne gasim aliatii. Pe net, si in jurul notru, se traseaza si creaza aliante, tabere. Esti cu noi sau esti impotriva noastra. Si acum ne dam seama ce gandeste cutare sau cutare din lista. Pana acum era lapte si miere, ne dadeam like si share unii la altii. Mai mai sa iesim si la o bere.

Daca esti binecuvantat cu o lista mare (ptr ca ai dat request sau ai dat accept ca la pacanele) e haos ce vezi in feed-ul tau. Nu e opinie pe care sa nu o vezi.

Acum e timpul sa zic ca nu-mi scapa ironia care ma incojoara. Si eu imi exprim o opinie de fiecare data cand scriu aici sau pe FB. Si eu am in lista mea persoane cu care nu sunt acord (pana acum nu am dat nici-un unfriend). Si cand zic ca nu sunt de acord, spun de la lucruri mai mici pana la lucruri mai mari (asa cum le clasez eu in mintea mea). Si eu am dat request mai demult (acum, de mai mult de un an poate doi, nu mai dau deloc) si am dat accept la persoane necunoscute. De fapt in lista mea e o singura persoana pe care am intalnit-o face to face (si ea vine tot de pe blogul acesta). Sunt acolo si persoane cu care nu am interactionat in nici un fel cu ele (sunt acolo si vor ramane acolo ca prezenta).

Deci nu, nu-mi scapa ironia.

Alt lucru pe care o sa-l zic e ca nu o sa precizez cu care punct de mai sus sunt de acord si cu care nu sunt. Si la care zic ca raspunsurile sunt mai nuantate (am ajuns la concluzia ca odata cu varsta raspunsurile devin mai nuantate). Va las la aprecierea voastra sa credeti si sa alegeti ce vreti.

Tot ce am vrut sa subliniez (o chestie pe care cred ca ati observat-o si voi) e ca e o cacofonie de opinii pe net (zic ca asta e o caracteristica a lui, mai ales ca e un mediu care-ti permite sa te exprimi fara sa te cenzurezi ca-n viata de zi cu zi).

Cat despre mine, eu prefer sa-mi tin opiniile ptr mine in viata de zi cu zi, Iar pe net, sa le exprim (cat pot) aici pe blog. Pe FB mai dau un share ceva, dar nu mai am multa activitate (mai ales scrisa) in perioada asta.

ps: nu-mi scapa nici faptul ca am facut multe cacofonisme in postarea asta. Asta in caz ca cineva tine sa-mi sublinieze cat de cacofonic is.

Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 07, 2015
Gandesc prea mult. De cele mai multe ori ca nu trebuia sa fac aia sau aia, apoi ca nu fac nu stiu ce chestie care trebuia sa o fac. Ca nu fac bine unele lucruri. Ca de ce sunt asa sau pe dincolo. In general gandesc mult despre mine, ca persoana si in relatie cu lumea din jurul meu.

Daca ati stii cate dubii am cand scriu ceva. De fapt dupa ce scriu.

Si de obicei cand ceva ma cuprinde (ma deranjeaza ceva, ori ma supara, ori ma gandesc la ceva care mi s-a intamplat), nu pot sa shake it off ptr moment. Sunt prins acolo ptr un timp (care cu varsta parca tinde sa fie mai scurt). Raman acolo si ma gandesc si ma framant. Sunt destul de usor de tulburat zic eu. Acum ca se vede sau nu, nu stiu.

Nu stiu cum sunt altii, asa ca nu pot face comparatii.

Fiind o persoana nevorbareata care nu prea indrazneste sa vorbeasca cu alte persoane am invatat sa alunec in gandurile mele. Sa discut acolo. Sa privesc in gol intr-un punct unde nu e nimeni in fata mea. Sa imi scriu postarile imaginare (ptr ca de obicei gandesc de parca as prezenta altcuiva cele gandite, ca intr-un blog). Si sa am rabdare.

Gandesc mult. Si ca orice lucru are si parti bune (prin introspectie) si parti rele (ca gandesc mult si in gol fara sa ajung neaparat undeva).


Author: No One
•joi, noiembrie 05, 2015
O sa incerc sa scriu scurt ptr nu vreau sa ma lungesc.

Traim, traiesc, o perspectiva de schimbare. Nu o schimbare exact, dar o perspectiva, un fel de prima etapa. Nu vorbesc de schimbarea externa, unde cad guverne si oamenii ies in strada, este si aia, si pe fondul ei e perspectiva asta a schimbarii interioare.

E un moment acum, de parca s-a deschis o usa. Matei Dima o zice cel mai bine in clipul sau, pe care o sa-l atasez dupa ce vin de la servici (aici nu pot). El zice exact ce vreau sa zic eu. Cuvant cu cuvant. Pana si la faza cu fetele frumoase :)) Ma bucur sa vad oameni cu care pot sa fiu intru totul de acord. Care sa zica ce vreau sa zic si eu. Clipul ala sunt si vorbele mele. Mai bine decat pot sa scriu aici.

Pe contextul asta, al tragediei de la Colectiv, de oameni in strada care vor o schimbare, eu simt cum asta e o oportunitate ptr toti. Ptr mine. Din nou nu vb de schimbarea externa, ci ma duc la ce ma doare pe mine mai mult decat asta. Schimbarea mea interna. Pe fundalul acela, vad ca ni se deschide o usa ptr fiecare dintre noi.

Unii o vor vedea mai mult decat o schimbare externa, altii nu. Unii o vor urma. altii nu. De asta este si titlul "semintele schimbarii". Ptr ca sunt doar niste seminte. Depinde de noi ce vom face mai departe cu noi. Nici eu nu stiu daca le voi urma. Am o istorie proasta cu schimbarea, desi imi zic de multe ori "de data asta...". Am zis-o asa de mult ca acum nu mai promit nimic, nici catre oameni, nici catre mine.

Si astazi sunt putin ravasit. Acum ceva mai putin decat acum cateva ore. Sunt ravasit putin ptr ca m-am gandit la aseara. Asa sunt eu, cand fac ceva (aseara) nu sunt exact prins emotional, dar dupa un timp (azi dim.) incep sa ma gandesc, si ma misca, ma tulbura. In cazul asta nu ma tulbura intr-un sens negativ, ci pozitiv, asta vreau sa zic. Am facut-o ptr ca am vrut sa-i fac un bine, am facut-o ptr am simtit ca tb sa fac asta. Si sper ca i-a facut un bine, ca i-a adus un zambet. Ptr ca ma intristeaza ca stiu ca e trista, si ptr ca imi dau seama ca imi pasa. Imi pasa si in general, dar si in legatura cu ea. Imi pasa si inainte dar acum imi dau seama mai bine de asta. Si astfel sunt putin rascolit. Si scriu aici manat de asta. Si imi dau seama ca si ea trece printr-o schimbare. Dar stiu ca va trece cu bine (sper), ptr ca este o persoana care se descurca in viata. De exemplu eu nu stiu daca as putea sa zic acelasi lucru despre mine.

Asadar suntem aici. La portile schimbarii. Ce vom face mai departe depinde de fiecare dintre noi.

Tot am scris mai mult. Voiam sa fiu mai scurt. Cand o sa ajung acasa o sa pun si clipul lui Matei Dima. Acum, o sa ma afund in munca, ca sa nu mai gandesc asa de mult.

LE: iata si clipul



Author: No One
•miercuri, noiembrie 04, 2015
Scriu aici ptr ca pe FB e prea multa galagie.

Pacat de voi si de entuziasmul vostru. Postati poze si meme-uri cum ca a demisonat unu si altul, cum ati iesit in strada si ati facut ceva. O sa iesiti si maine. Si poimaine.

Si intr-o zi o sa obositi. O sa vina viata de zi cu zi peste voi. O sa va linistiti. Eventual o sa va certati in legatura cu altceva.

Somnul natiunii naste monstrii.

O sa plece Ponta si o sa vina un altul. Nu neaparat de la PSD. Orice partid e plin de Ponti. Sistemul pune supape ca sa se salveze, cum zicea Guran. Sistemul nu stie de partide sau de oameni, de aia e sistem.

Nu se face primavara cu o floare.

Scriu aici ptr ca nu vedeti mai mult decat vedeti acum, iar pe FB vocea mea nu conteaza. E prea multa galagie si efervescenta acolo.

Schimbarea reala vine prin eliminarea sistemul, nu a unei ramuri. Iar cei care gireaza sistemul, fie ca isi dau seama (ca mine, ptr ca si eu fac parte din voi), fie ca nu, sunteti voi. Voi sunteti fundatia pe care ei stau. Cand nu veti mai fi, nici ei nu vor mai avea pe ce sta.

Mi-ar placea sa intorc sistemul din interior, si sa o fac bine gandit si aplicat, dar sunt singur si nici nu sunt prea curajos. Asa ca, momentan, raman sa ma uit la voi cum va entuzismati, ca peste un timp sa apara alti Iliesti, Basisti, Ponti. Votati tot de voi, fie prin vot, fie prin ne-vot.

Pacat de intentiile voastre daca ele nu duc nicaieri.

Cu sistemul nu luptati intr-o saptamana. Ci in ani. Uneori cu sacrificii. Aveti atata rabdare si perseverenta? Eu zic ca nu. Curaj? Nu sa iesiti in strada ci sa va bagati nasul in ce fac ei si sa insistati pana ii scoateti de acolo. Buzunarul si comfortul vostru va zice altceva. Stiti ce zic. Cat sunteti dispusi sa sacrificati? Ptr ca nu veti fi multi. Aia multi vor iesi ptr o saptamana in strada sau vor comenta pe net.

Schimbarile vin de la putinii astia. Ei se vor lupta si se vor sacrifica ca voi sa dormiti bine in comfortul vostru. Ptr ca aveti un job, o casa, niste rate, o familie, niste copii. Pe care nu veti dori sa le pierdeti.

Pacat de entuziasmul vostru ptr ca pe termen lung voi nu veti face nimic.

Pacat de mine ca sunt ca voi. Suntem multi si fricosi. Ne e prea bine la caldura ca sa muncim ani de zile sa schimbam sistemul. De fapt munca asta nu se termina niciodata. Nu atata timp cat omul ca fiinta este cum este. Tot timpul va fi cel putin unul care sa creeze un nou sistem pe cel vechi. Unul care sa caute putere si bani. E in natura noastra. Si la el se vor alatura altii. Si apoi va trebui sa faceti din nou o "revolutie" ca sa schimbati sistemul.

Solutia este simpla. Culmea ca tocmai acum la sfarsit de postare mi-au venit in minte versurile, si se leaga. Ce ironie.

We're not numbers we're free, we're so alive
And the day we give in is the day we die

Sa va mai explic? Faceti ce faceti zilele astea in fiecare zi. Pastrati-va flacara si fiti perseverenti. Zi de zi. Pana in ziua in care veti muri. Asa veti ajunge undeva.

Si faceti-o bine, si mai ales cu cap. Ptr ca de mantuiala sau fara sa se gandeasca prea mult o fac multi. Chiar si voi faceti asta, fie ca va dati seama sau nu.

Dar usor de zis si greu de facut. Si cred ca stiti si voi asta.

Numai bine.