Author: No One
•duminică, noiembrie 08, 2015
Ascult Hozier - Work Song. E 19:20. Ma gandesc daca sa mai fac chestionare. Trebuie sa fac. Orice ora conteaza. dar trag de timp. Ma gandesc ca maine ma duc servici. A mai trecut un week-end. Uite asa.

M-am uitat prin mesaje pe FB. Oameni pe care i-am scos eu, oameni care m-au scos ei (cred), oameni care inca sunt acolo dat nu am mai vorbit de mult. Oameni de pe un anume blog. Oameni veniti pe pe pagina de FB a acelui blog. Au venit ptr conexiunea mea cu ea, si ptr ca, presupun, ca le-au placut ce am scris. Cred ca ei presupun ca sunt la fel. Nu sunt. Oameni veniti citindu-mi propriul blog. Oare ma mai citesc, sau au renuntat de mult si sunt doar inca un nume in lista lor?

Ptr un minut m-am gandit sa iau niste cuvinte de la cineva de acolo. O caracterizare de-a mea. Nu prea flatanta. Sa vad daca asa sunt sau nu. De fapt era numai intrebarea ptr ca raspunsul nu vreau sa-l stiu. Stiu ca are dreptate in parte, stiam si atunci. Ea a presupus ca nu stiu. Stiu ca sunt flawed si ca o sa fiu probabil asa si de acum incolo. In altele nu avea. Dar oricum nu le mai pun aici. Nu are rost. Nu-mi pare rau ca i-am dat unfriend. I-am dat nu ptr ce a scris acolo, nu exact, ci ptr ca a facut-o cand subit nu i-a convenit ceva.

Era 19:32. Era 19:35. Este 19:38. Nu mai vreau sa adaug la ce am scris mai sus. Credeti ce doriti.

Poate mi se trage de la melodie. Imi place ritmul. De fapt cum pica cuvintele in melodie. E ca un mers. Mi-ar place sa stiu sa cant la chitara si sa cant melodia asta. E pe mood-ul meu. Dar nu o sa o fac. Din comoditate. Ma stiu prea bine.

Cand toata aceasta miscare o sa se stinga, cand lumea va reveni la pisici si like-uri (n-am nimic cu ele, ma refer la "normalitate"), cand profilele negre se vor schimba cu selfie-uri, atunci o sa imi pun pe banner versurile alea din refren. Le stiti ca le-am scris si aici. Da, o sa le pun ca sa nu uit. Ptr ca asta va fi micul meu protest la linistea ce se va lasa si la intrarea in normalitatea de dupa. Stiu, sunt sceptic. Dar am vazut prea multe miscari, alegeri, vise ale poporului asta naiv, ca sa nu fiu. Mi-am invatat lectia dupa guvernarea-coalitie PNTCD. Si atunci oamenii au visat frumos. Si cand l-au ales pe Basescu. Si cu siguranta si la revolutie, dar eram prea mic atunci sa-mi dau seama ca acum. S-a votat, s-a iesit in strada, s-a votat, s-a iesit in strada, s-a votat, s-a iesit in strada.

Dar o iau pe alaturi. O sa pun versurile alea in principal ptr mine, ca sa-mi aduc aminte ca tb sa insist sa fac o schimbare. Cu mine, si daca imi iese, cu ce e in jurul meu (daca am curaj). Ma stiu. Sunt comod si temator. I give in. I should never give in. Nu conteaza sa reusesti din prima, nici din a doua, a treia...... , conteaza sa never give in. Stiu teoria asta de mult. Si o cred. La un moment dat vei trece de hop daca nu te lasi. Schimbarea vine prin incapatanare/perseverenta/tenacitate nu numai prin promisiuni si vise.

La fel e si in visurile noastre vis-a-vis de sistem. Avem nevoie de incapatanati, ptr ca visatorii se duc acasa dupa.

Sper sa nu uit. Asa cum am uitat si altele.

E 20:13.

Melodia e tot pe repeat.

This entry was posted on duminică, noiembrie 08, 2015 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.