Author: No One
•vineri, noiembrie 11, 2016
Din pacate azi am avut a treia moarte in familie. Intai bunicul meu, tatal meu si acum bunica mea. E trist dar cum v-am zis sunt mai detasat de felul meu fata de moartea altora. O sa-mi lipseasca toti trei.

A fost un an prost. Trei morti in familie, asta primavara am avut din nou probleme cu atacurile de panica, palpitatii, insomnie (iau tratament din nou - si din pacate dupa multe luni am avut din nou acum o sapt. palpitatii de la un atac de panica probabil), iar maica-mea nu e nici ea bine (plus ca tb sa se opereze la ochi in curand).

Varului meu cred ca i-au murit toti 4 intr-un an, din 2015 (inca 2 din partea tatalui lui).

Abia astept sa se termine anul. Ptr ca ma astept la orice pana atunci. Sper sa nu mai fie nimic.

Author: No One
•joi, septembrie 29, 2016
Promises promises promises.

That's what I tell myself, that's what I fail to do. Sunt asa de exact ca un ceas :)) Promisiunea si failul :P. Uite, dau un exemplu mic si simplu ca sa se inteleaga. Mi-am promis ca ma culc seara devreme (pana in max. 23, de preferinta pana in 22:30). Ptr o perioada respect asta si apoi... bam. Bag cateva zile cand ma culc (f) tarziu. Ca in ultimele doua nopti. Sunt destul de somnoros si obosit in dimineata asta. Sau imi zic sa fac exercitii. Fac o perioada, apoi... bam. Dupa un timp cand nu le mai fac, uit sa le mai fac (nu am chef, prea obosit, ori ma apuca o anxietate in legatura cu inima si renunt). Sunt si chestii mai mari care intra aici, astea au fost doar cu titlu explicativ

Deci ce-i de facut? Nimic. Imi promit din nou, si ma delas din nou. Si tot asa. Singurul lucru pe care poti sa il faci e sa fii perseverent. Poate nu poti fi constant (cum sunt eu nu sunt) dar poti fi perseverent. Un soi de "te ridici de jos si o iei de la capat". Da, e frustrant, mai ales la nivel de moral, dar ori perseverezi pana iti intra in sange, ori... perseverezi si mergi prin "try and error" la infinit. Alta solutie nu vad. Si nici nu cred ca este.

***
Intre Da si Nu.

Sigur ati fost in situatia asta. Cand ai zice si "da" si "nu". Cum e in comicul The Awkward Yeti. Inima iti zice "da, fa-o" (ptr ca inima e mai maleabila, mai impacaciosa), iar creierul iti zice "nu fa aia" (ptr ca el isi aduce aminte de nu stiu ce de nu stiu cand, si in general trateaza chestiunea mai realist).

Si eu am momente de astea, cand o parte din mine zice "da, fa-o" (in general e partea spontana, ca imi vine asa dintr-o data sa o fac), iar alta zice "stai asa... remember that time... or that thing...". Si apoi sunt intre ele, si trebuie sa aleg una. Daca nu aleg nici una, de fapt il aleg pe "nu".

"Da"-ul asta e si optimist, ptr ca viseaza. Iti zice "dar daca de data asta iese bine?". Si apoi "nu" vine si zice "realist vorbind....". And you want and you don't want.

But sometimes "da" castiga, si visezi putin si de fapt vezi ca "nu" avea dreptate (dupa ce te-ai luat dupa "da" iti zici ca mai bine te luai dupa "nu"). Dar visul fiecaruia e ca "da" sa castige de colo pana colo. Ca ce* visezi sa devina realitate. And there is "hope". Because you hope. Every time. Even a little bit.

Dar de cele mai multe ori "nu" castiga. Cand treci de acel moment de avant, spontan, energiile se calmeaza si "nu" devine default once again.

But, vb despre mine, I'm an optimist deep deep down in my heart (nu stiu daca se vede). I always dream of "da", even hope, chiar si cand il iau pe "nu" in brate (era o poezie cu asta, nu? desi sensul ei era dif de ce zic aici)

Azi am avut un moment de "da" si apoi a venit seful meu si mi-a luat gandul de la asta :))

De ce? Pentru ca ma prind visand cand poate nu mai e nimic de visat (in sensul de realist). Probabil ptr ca sunt om, si oamenii isi doresc anumite lucruri, oricat de stupide, egoiste si superficiale ar fi.

Well, there goes a bit of my soul, like dust settling between this tiny letters.

* nu o sa-mi cer scuze ptr asta

ps (si l.e.): btw gagicilor, in felul meu inteleg cum e sa fiti intre "da" si "nu". we are not that stupid you know. cel putin unii dintre noi. there is no mystery there, even if you say you are complicated and shit. bine, la mine devine enervant (probabil si la altii) cand nu exprimati ce-i cu voi sau o dati in criptice pe care nici voi nu le intelegeti. you know this shit doesn't work but still do it (in ideea ca poate merge). anyway, unele asa zise chestii complicate la voi sunt mult mai simple de fapt de inteles daca te gandesti putin si faci conexiunea cu ce se intampla si cu tine ca om. parerea mea (hac!). cel putin in ceea ce simtim si cum sa facem unele chestii / alegeri in viata asta a noastra alambicata suntem in aceeasi curte. trecem toti prin asta intr-un fel sau un altul. poate in altele ne deosebim (ca tot e un tronson masculin si feminin caruia ii place sa bata moneda pe diferente) dar nu in asta (sau nu asa de mult incat sa nu gasim ganduri, sentimente, nesigurante, temeri, etc comune)

***

Si acum o informatie pe care stiu ca toata lumea moare de nerabdare sa o auda. M-a durut azi burta de mi-au sarit capacele :)) Bine, nu m-am mai gandit la prostii, ptr ca de data asta sunt prea obosit sa mai gandesc prea mult.

I'm sleepy. And a little fantasy just goes "Please please take me into your arms so I can sleep, in your warmth, with a smile on my face (and a gun in my pocket :P - eh, nu ma dezic niciodata)". Nu, nu va entuziasmati cotitori, genul asta de mici fantezii nu sunt genul sa se implineasca, din pacate doar sa fie visate (pana se linistesc energiile si seful imi zice din nou sa trec la treaba :)) ).

Author: No One
•luni, septembrie 26, 2016
Ideea e ca ai multe sanse in viata sa iti faci viata mai buna. Nu exista viata perfecta si nici cum sa ti-o faci perfecta, de asta zic "mai buna". Mai buna pentru tine, nu mai buna ca-n carti si filme (sau ce visezi tu acolo).

Sansele apar, unele care nu par asa, altele care sunt foarte evidente. Ce depinde de tine nu e ca nu apar, ptr ca apar, ci sa le folosesti cand o fac. Si daca pierzi startul o sa mai vina sanse (aceleasi sau altele).

De multe ori noi nu ne mai dam sanse cand de fapt ele sunt acolo.

Am citit un articol destul de deprimant ptr mine (ptr ca era un subiect care ma afecteaza) si stateam eu si ma gandeam dupa ca sanse sunt, doar ca noi credem ca nu mai sunt. Uneori chestiile mai bune care le putem face ptr noi sunt altele decat cele care credem ca sunt (si nu le putem avea/face).

Ar tb sa il caut pe australianul ala fara maini si picioare (stiati ca a fost in ro in 2011?) si sa ii ascult un discurs intreg. E foarte motivational discursul sau. Daca el fara maini, fara picioare, poate sa fie fericit cu ce are si ce poate face, de ce noi nu putem fi? Nici viata sa n-o fi perfecta dar e mai fericit ca noi cu ce are.

Author: No One
•luni, septembrie 19, 2016
A venit toamna. Nu-mi place perioada asta, de tranzit, cand stau in tricou si incet incet incep sa ma imbrac mai gros de frig. Macar iarna si vara stii cu ce te alegi. Invers imi place cand se incalzeste primavara.

Pfiuu, am scris si eu niste randuri normale. Iar am o relatie ambivalenta cu blogul meu. Imi vine sa-l sterg sau sa nu mai scriu pe el, ever ever.

Iarna e naspa la mine ca nu putem incalzi toata casa (money, money, money), asa ca daca vrem sa trecem din dormitor in dormitor ori sa coboram jos, trebuie sa trecem prin frig. Nu stiu daca am scris, dar jos peretii sunt grosi (ciment, beton, ce o fi), asa ca iarna e frig frig (se incalzeste greu, se raceste repede) si vara e racoare si bine, iar sus sunt din lemn si vata de aia galbena intre, asa ca aici e cald cald vara (insuportabil uneori) si mai bine iarna (ptr ca retine caldura).

Cautam niste poze cu taica-miu sa le trimitem la cineva si am dat peste niste poze de ale mele de acum 7 ani. Doamne ce slab eram. Cred ca aveam vreo 10 kile mai putin. Acum imi dau seama cat de slab eram. Ca un bat. Parca eram nehranit. Si acolo nu eram la minimul meu istoric. Care a fost 51 de kile. Pana atunci n-am avut mai mult de 60 de kile. Nu stiu cum ma putea place o fata asa, ma intreb acum.

Sunt obosit, si nu dorm bine (din cauza mea, ca nu ma culc cand trebuie si m-am dat peste cap). Si pe fondul asta si anxietatea mea/gandurile mele incep sa se simta ici colo.

Tare m-am mai necajit cu un lucru zilele trecute, dar asta e. Incep sa imi revin si sa accept ca asta e.

Author: No One
•luni, septembrie 12, 2016
Ma doare capul. Ma doare ochiul si de aici ma doare si o parte din cap. Si capul meu nu are liniste.

Stii ca stau cu telefonul langa mine, aproape tot timpul, asteptand sa scrii? Ma mai uit la el, poate ai scris. Stiu ca nu o sa scrii (ptr ca ti-am zis noapte buna, cum am facut azi), dar tot ma uit la el. Poate scrii.

Asa sunt eu. De fiecare data cand vorbeam cu cineva asteptam sa imi scrie. Uneori mi se scrie imediat (sau destul de aproape), uneori mi se scrie dupa zile/luni, uneori nu mi se mai scrie. Oricat de subiectiv e in mintea mea, ma simt ignorat.

Astept un comentariu, astept un like, astept o vorba. In tacere. Si uneori sunt superficial. Uneori am chef sa vorbesc, alteori nu.

Stiu de ce astept. Ptr ca ma simt singur. Stiu de ce sunt moody/trist in ultimele zile. Ptr ca ma simt singur.

Ma gandesc la ea, am fantezii cu ea. Dar sub asta e cea mai adanca si mai vulnerabila fantezie a mea. Una veche, una in care ea nu are nume si chip, una care nu e nici pur sexuala, nici pur romantica, ci un amalgam intre ele, la intersectie si in afara. Una in care nu sunt singur, ci cu cineva. E simpla. De obicei dimineata, eu si ea in pat. Uneori e sex, uneori sunt atingeri, uneori e o conversatie. Uneori sunt somnoros, uneori nu sunt. Uneori dorm (sau stau cu ochii inchisi), uneori ma uit la ea si ea la mine. Uneori ne uitam unul la altul, alteori ne tinem in brate (eu pe ea sau ea pe mine). Uneori imi afund capul in parul ei, in spatele, umarul sau ceafa ei (dar atunci e noapte). Uneori in pieptul ei. Stau asa si las sa curga singuratatea si tristetea din mine.

Si e o fantezie care ma intristeaza, ptr ca mi-o doresc asa de mult si e in afara atingerii mele. Si da, e cineva cumva acum in viata mea (virtuala). Si nu, nu sunt indragostit. Si da, imi doresc sa am o dimineata cu ea asa. Si nu, uneori nu stiu daca vom mai ajunge sa ne mai intalnim, ptr ca tot planuim sa ne intalnim, si nu o facem, nu ne iese. Dar vreau. Poate nu ne potrivim, dar vreau o zi ca asta cu tine.

Traiesc in lumea asta in care e ori sex, ori relatie romantica/casatorie, iar ca imi doresc eu parca nu cade in nici una. Parca e intr-un no man's land, in care nu stiu ce e. Poate vreau din ambele lumi, poate nu vreau din nici una.

Si de asta sunt moody/trist, ptr ca ma gandesc la "fantezia" asta. It's one of those days, ptr ca apare un numar de zile, ma face moody si se duce.

Si da, stau cu telefonul langa mine, uitandu-ma pe fb mess sau pe whatsapp, poate mi-ai scris. Si da, nu ma crezi (nu m-ai crezut si in altele, nu stiu cine ti-a dat nesiguranta asta). Si da, nu te-am mintit. Si da, nu te-am ignorat (am vorbit cu tine, in orice ipostaza am putut, chiar si cand tb sa fac altceva si nu tb sa stau cu telefonul in mana).

Si zilele astea am tot asteptat sa scrii. Stiu ca ai fost extrem de busy. Dar, in subiectivitatea mea, m-am gandit ca nu vrei sa imi mai scrii. Poate asta e pedeapsa mea, ptr ca ti-am zis ca nu ne intelegem.

Tin minte ca odata vorbeam si te uitai la film. Mi-ai zis enough, ptr ca vrei sa te uiti la film. Si te-am lasat, desi voiam sa vorbim. Tin minte ca altadata mi-ai zis ca vorbim maine, si mi-am imaginat ca o sa vorbim maine, dar nu am mai vorbit. Tin minte ca ti-am zis cand ajungi acasa sa-mi scrii, si am asteptat sa scrii si nu mi-ai mai scris (doar seara cand te-am intrebat de ce nu mi-ai scris, mi-ai scris).

N-as fi adus vorba de asta in conversatia noastra (ptr ca ne-ar fi indepartat din nou), dar am sa scriu aici, chiar daca stiu ca o sa citesti. Ptr ca faza cu filmul imi vine in minte si tb sa o spun undeva.

Si astazi am vrut sa vorbim, mi-ai zis sa stau sa mananci, am stat. Intre timp ai mancat, si m-ai uitat pe mine. Am incercat sa glumesc cu bucataria, nu a mers. Asa ca am zis noapte buna, ptr ca altceva nu mai stiam ce sa zic. Si da, chiar ma doare capul.

Stiu ca am zis amandoi ca tb sa vorbim mai putin. Si da, ca sa mai tinem legatura nu tb sa intram prea adanc intr-o conversatie. Macar pana ne vedem. Stiu asta. Stiu si ca nu ai nici o obligatie sa imi scrii, mai ales dupa ce nu am vorbim o saptamana acum ceva timp. Poate este pedeapsa mea.

Si nu esti boring. Poate nu ne intelegem cnad conversam, dar boring nu esti.

E naspa sa termin postarea asa ca un downer. Dar ma gandesc prea mult zilele astea la asta si pana la urma simt sa scriu aici sa scap de gandurile astea.

Doamne ce ma doare ochiul (mi se face si putin putin rau tocmai ptr ca stau la calculator acum). Ma duc sa ma intind.

I'm good. Pe bune.

Author: No One
•miercuri, august 31, 2016
Redactez o intampinare pentru serviciu si imi dau seama ce mic sunt. Ca mai am atat de multe de invatat si simt ca sunt un jurist de duzina. Am momente ca astea cand cred ca nu voi reusi profesional. Ca nu sunt in stare de asa ceva, ca voi ramane un ilustru mediocru. Uneori ma intreb daca chiar sunt mediocru. In profesie, in viata.

Am luat azi o decizie. N-am luat-o usor, m-am gandit adesea in unele momente daca asa tb sa fac. Ma gandesc ca am facut-o sa sufere luand luand decizia asta, dar nu stiu alta solutie. Nu cred ca merge intre noi, nu cred ca ne vom intelege asa bine cum am crezut. Cred ca ne pacalim, tragand de ceva ce nu prea merge sperand sa mearga. Am sperat sa mearga, am zis ca se va aseza cumva bine. Ma gandesc ca nu stiu ce e aia o relatie. Poate asa e o relatie, cu multe nesigurante si bumps. Dar nu vreau asa, vreau sa fiu sigur, sa nu ma cenzurez, sa nu tb sa ma fac ca nu ma deranjeaza o chestie sau alta. Poate asa ceva nu exista, poate femeile sunt dificile si complicate si noi tb sa traim cu asta. Poate nu stiu sa traiesc cu o femeie. Poate imi doresc ceva ce nu exista.

Si ma uit inspre mine. Si vad ca si eu sunt dificil. Ca nu stiu ce tb sa fac intr-o relatie. Pana unde tb sa faci compromisuri? Unde tb sa zici stop?

Ce stiu eu? Nu stiu nimic. Stiu doar ca vreau ceva , ca am niste idei despre cum ar tb sa fie (pe care nu e corect sa le impun nimanui). Sa fie realiste sau doar ar tb sa-mi fac bagajele si sa-mi pun pofta in cui in leg cu relatia cu o femeie?

Ma intristeaza ptr ca nu stiu daca voi avea vreodata ce imi doresc de la o relatie. Daca voi fi in stare sa dau ce trebuie. Daca voi stii ce tb sa fac. Daca nu cumva eu nu sunt stare sa am o relatie.

Stiu ca ea a incercat, m-a suportat, a sperat. Cred ca fost mai optimista ca mine. Probabil a avut dubii, eu stiu ca am avut. Nu m-am impacat cu unele lucruri. Nici daca as vrea nu mai pot revenii asupra deciziei. Nu pot sa ma sucesc incolo si incoace si s-o trag si pe ea dupa mine.

Iar o relatie exclusiv pe sex nu vreau, nu ptr ca nu vreau sa fac sex ci ptr ca imi dau seama ca ea nu e asa. Va vrea mai mult si va suferi. Si voi suferi si eu cand ea o va face.

Am visat amandoi. Poate la fel, poate in feluri diferite. Imi pare rau. Nu vreau sa fac rau nimanui.

Va zic sincer ca as vrea uneori sa fiu genul ala de merge prin cluburi, sa fut ce prind si sa nu-mi pese. Nu esti fericit cand esti cum sunt eu. Poate nici aia nu sunt fericiti dar macar nu le pasa si nu se gandesc aiurea ca mine.

Sau poate devin un Peter Pan, un etern copil fara griji si unde toate chestiile astea ptr adulti, sex, femei, relatii nu exista.

Author: No One
•miercuri, august 31, 2016
Stiti stereotipurile alea legate de femei gen nu stiu ce vor, zic una dar gandesc alta, sunt cicalitoare, vor sa faci ca ele, sunt irascibile in timpul menstruatiei etc. Le gasesc demoralizatoare. Cu cat descopar ca sunt mai reale pe atat ma demoralizeaza.

Nu zic ca barbatii nu urmeaza si ei niste stereotipuri ale lor. Nu zic ca toate femeile le au pe toate sau nu pot fi diferite de un stereotip sau altul. Ci doar ca le vad cat de adevarate sunt. Parca patrund intr-o lume guvernata de alte reguli, enervante si uneori absurde. Si parca ma simt obligat sa le respect, sa le accept, daca vreau sa ma inteleg cu o femeie vreodata. Si in unele zile chiar ma enerveaza intr-un mod pasiv-agresiv. Nu le suport. Asa cum nici unele citate legate de natura feminina nu le suport. Ma simt obligat de ele, impins intr-un colt. Accepta sau pleaca. Dar unde sa plec daca le gasesc in orice femeie? Accepta. De ce? De dragul jocului asta etern intre femeie si barbat?

As fi vrut sa cred ca nu sunt adevarate. Ca sunt doar basme, inventii ale unor barbati rautaciosi si misogini. Oare devin si eu un misogin in mintea mea? Uneori cred ca da.

Ce probleme am si eu. Imi bat capul cu prostii de astea. Si chiar imi bat. Am fost tot timpul genul sa urmez reguli pe care sa le accept. Dar in situatii ca astea regulile sunt altele, ciudate, si cumva tb sa le si respect, si eu nu vad cum sa procedez mai bine.

I don't know why is gotta be so complicated. I believed (wanted) it can be simple. But then even I can be kinda tricky, difficult and complicated. So now my question is, will I ever manage to be with someone? Or I'll be forever single searching, waiting, for a dream woman that does not exist?

Si voi visati la barbatii vostrii de vis, asa cum si noi visam la femeile noastre de vis. Se pare ca vom fi cu totii dezamagiti.

Oare compromisul e singura solutie sa ne aduca pe noi, barbati si femei, impreuna? Atunci cine va face acel compromis?

Vad cupluri care par fericite. Si sunt invidios putin. Ma bucur sa ii vad fericiti dar in acelasi timp ma simt defect ptr ca nu stiu sa ajung acolo.

Author: No One
•sâmbătă, august 20, 2016
Femeile tot viseaza la un the one. Nu exista the one. Tot timpul urmatorul il numiti the one. In realitate intalniti o mana de barbati cu care va intelegeti de la bine la foarte bine, si daca sunteti destepte si cu putin noroc il veti alege pe cel mai bun dintre ei. Nu va fi perfectul the one, dar va fi cat mai aproape de ce e mai bun ptr voi.

Si la noi e la fel din pct meu de vedere. Cat despre mine, nu stiu. Ma gandesc adesea ca nu o sa fie nimeni. Si din vina mea, ptr ca pana la urma eu imi dirijez viata. Imi dau seama ca nu o sa vreau sa fiu singur pana la adanci batraneti, si incep deja sa accept ideea unei relatii caldute, doar sa fie acolo sa nu fiu singur. Chestie inacceptabila ptr mine acum cativa ani. Inca e inaceptabil ptr ca vreau mai mult, nu sa ma multumesc cu ceva caldut sa zica lumea ca am pe cineva. Dar simt ca e posibil sa fac compromisul asta in viitor cand probabil nu o sa mai sper sau visez. Macar sa fie cineva langa mine acolo. Acum inca visez ca poate e posibil si ptr mine, dar in acelasi timp sunt sceptic. Imi vine sa ma resemnez cateodata. Un fel de da-o dracului de viata, fie, ma obisnuiesc cu tine asa.

Sau poate ma fac putred de bogat, imi gasesc o juna tanara (ca asa se poarta), o tin in bani si o las sa-si faca de cap si cu altii, iar eu raman cu escortele mele, on safe ground. Povestea oricarui miliard :))

Vad pozele unui cuplu la mine pe FB. Sunt fericiti si ma bucur sincer ptr ei. Bravo lor. Poate nu e perfect dar din ce vad merge.

Nu stiu ce sa zic de mine si relatii. Poate nu ma pricep la ele, nu am experienta necesara, nu fac compromisurile cum trebuie, nu stiu cand sa tac si cand sa vorbesc. Poate le privesc sexual si nu in intregul lor. Desi intotdeauna mi-am dorit mai mult decat sex intr-o relatie. De cand ma stiu. For god's sake, ma uit la porn si ma gandesc la relatii, conversatii, iubiri. Stau si ma uit si ma gandesc la altele decat pula mea. Daca asta nu e dovada ca vreau mai mult nu stiu ce e. Vreau intimitate si imbratisari, conversatii despre cine stie ce (desi, da, imi place sa vb despre sex, si din placere si din curiozitate), locuri unde sa mergem impreuna, filme de vazut impreuna, jocuri impreuna, gatit impreuna.

Fuck. Nu mai stiu ce vreau ptr ca nu stiu ce va fi in viitor ptr mine in leg cu asta. Nu stiu nici ce va fi cu viata mea. Pana la urma pot sa ma anchilozez intr-o munca de bugetar prost platita, cu anxietati si atacuri de panica, si locuind cu parintii intr-un oras gri ca asta. Si as fi in stare de asta. Sunt destul de defect sa ajung si aici.

Asa ca, ce mai e de zis? Gasiti bah unul bun, sa va tina de cald, nu the one. Ptr cei ce au reusit felicitari sincere (as vrea sa fiu ca voi), iar eu, well, keep going I guess, ca in urma nu am cum (intr-o lume fantastica as fi ptr totdeauna copil, prost si fara grijile unui adult post pubertate)

Se duce si bateria. Bravo. Hai sa terminam repede pana nu-mi taie astia curentul.

Al vostru lovely loser,
John

ps: sa ma ierte d-zeu in toata prostia mea, ca e posibil sa am destula
Author: No One
•luni, august 15, 2016
Ne complicam prea mult. Gandim prea mult.

E 11 noaptea. Stau in bucatarie si astept sa se raceasca sarmalele in apa din chiuveta. N-as vrea sa dorm ptr ca in unele nopti vreau sa stau treaz, sa nu am nevoie sa dorm, sau sa resimt oboseala de dimineata. Sa ma bucur de linistea noptii. Noaptea ma simt cel mai bine fizic. Dar tb sa dorm ca nah maine servici si eu tb sa traiesc intr-o societate. Unii ii zic civilizata.

Am zis ca nu sunt perfect. De departe poate de ce ar tb sa fiu ca barbat. Nu stiu cum pot fi dorit stiind cum sunt eu. As vrea sa ma explic pana ma usuc si apoi sa intreb "do you still want me?". Will you put up with me knowing now how I am? Nu calitatile, pe alea le place toata lumea, ci defectele, chichitele, gandurile si nesiguranta. Barbatul tb sa fie barbat aud. No excuses. Dar daca asta e definitia atunci eu nu sunt barbat. Nu stiu ce sunt intr-o societate care vrea asta. Si majoritatea vrea asta. Ori ma conformez regulilor ori raman un outsider ciudat ptr cei ce se incadreaza (macar de ochii lumi).

Nu sunt unic. Nu sunt un fulg de nea. Dar sunt unic. Are sens? Ptr mine are.

Ma ducea o colega inapoi in oras si zicea ca fiul ei era prea dragut, ca mine. Dar o zicea cu parere de rau ptr ca zicea ca in lumea asta tb sa ai tupeu. Ii dau dreptate, dar sincer i-am zis ca e alegerea mea, ca aleg sa fiu asa ptr mine, ca aveam de ales si am ales cu toate consecintele negative. Altfel nu pot sa fiu. Si desi poate mi-as fi dorit aia sau aialalta la mine, asta sunt si imi place ca sunt asa.

Sunt si nu sunt modest. Ma stiu, dar nu imi place sa fac caz despre mine. Bine, sunt si exceptii, cum a fost in seara asta cand am simtit ca tb sa ma "promovez" putin. Da, pot sa fiu plictisitor, ma pot plange de mine, but I am not that bad. Am si calitati. Si unele sunt chiar bune :))

Daca ma iei in noaptea asta primesti un pupic gratis. Dar stai... nu am terminat. Oferta contine si o palma peste fund :))) Cumparati acum.

So, am I mister right? Nu cred. I am mister "Holly shit, please like me, I'm not that bad" :)) Right I ain't, numai cand stiu ca am dreptate, atunci am dreptate :P Somewhere in there, dying of stupidity, is a play of words. God rest its soul.

Da, e distanta si nesigurantele noastre (in legatura cu una sau alta). If you find better, and I assure you that there is, plenty (promovare pe naiba, eu sunt anti-promovare daca ati citit long enough), I'll let you free. Nu vreau sa te tin pe loc. Dar totusi vreau sa incercam. Sa ne schimonosim putin. Poate e diferit de ce iti imaginai ca vrei, dar poate e ceva mai bine decat puteai sa-ti imaginezi. Poate te va surprinde. And if we crash and fall, te las sa cazi pe mine to break your fall. Sure it will hurt but I want you to be hurt less by it. Nu suport sa las pe cineva trist dupa mine. Ma deranjeaza mai mult decat ma deranjeaza durerea pierderii cuiva.

Look, in unele lucruri sunt old school. I'll break the fall, I'll pay, I'll open the doors, got it? :)) In rest, sunt adus la zi :P

Let's try, ok? Eu mi-am zis ca nu dau inapoi desi si eu am nesigurantele mele. Pun pariu ca daca ne luam la intrecere am mai multe ca tine. Stiu, barbati tb sa fie barbati. Fuck them :))

Will we make it? Don't know, let's just cuddle, kiss and fuck. Talk in between. And to do things together when we are too tired to fuck.

Gandim prea mult, ti-am zis.

Well, e 11:42. Ia sa ma uit la sarmale.

S-au racit. I guess I'll go to bed.

Hope you'll read this without me pointing it out. I want you to.

Author: No One
•sâmbătă, iulie 30, 2016
Mi-e teama. O zic sincer ca mi-e teama ca odata ce ii zic unei femei pe care o plac despre mine, aceasta nu ma va mai privi cu aceiasi ochi, nu ma va mai gasi asa atragator. Nu mi-a zis nimeni in fata, poate sunt subiectiv, dar parca uneori am simtit ca asa a fost. Poate ma insel, poate it's all in my head, dar am teama asta de mult, mult timp. Si nu-mi face viata usoara. Deloc.

Just wanna get this off my chest. I should be happy, but if I think too much I worry.

I just want to see you, talk to you. For you to see that I am good, that I am someone you could want, in spite of my flaws. I'm a good guy and I want you to see this in me, first and foremost.

LE: you know what? I will not be afraid. We'll see what we have to do when we get there. What will happen will happen. I just hope it will be something beautiful.

Author: No One
•joi, iulie 28, 2016
Sexul cu o escorta nu il simt complet. Bine nici nu are cum sa fie. Lipseste ceva, e logic, nu mai are rost sa explic. Dar de fiecare data cand plec de la una simt ca si mie personal imi lipseste ceva. Ca nu sunt asa cum mi-as dori. Ca imi lipseste una, alta.

Nu ma duc la escorte ptr afectiune, ci ptr sex si interactiune (si ptr ca motanasului astuia ii place sa dea cu limbuta).  Dar stiu ca , ce caut cu adevarat e afectiune si intelegere. Cineva cu care sa ma conectez. Cineva care sa se potriveasca cu mine si sa ma accepte asa cum sunt (sunt pers care iti pot accepta usor chestiile, unele mai greu iar altele nu). Mi-as pune sufletul in palmele ei daca asa gasi persoana aceea. Din pacate nu stiu unde, cum, cand o voi gasi. Nici nu stiu daca. Imi doresc atat de mult cateodata.... ca probabil n-ar tb sa-mi doresc deloc ca sa dau de ea.

Uff si de la capat.

Asta e ultima zi in Constanta. Am venit sa ma deconectez, dupa moartea tatalui meu. Dar am momente de tristete cand stau asa intins cum stau acum. Cine o sa ma mai duca cu masina ici si colo? :( Cum o sa ma mai descurc eu fara tine?

Cum ma mai linistisem eu cu anxietatile cum din nou sunt tensionat. Probabil noroc cu pastilele sa nu o iau la vale.

Ma uit cateodata catre viata mea si it sucks. As vrea sa vina o ea, sa ma cuibareasc in bratele ei si sa ma salveze. Dar cum am mai scris aici, lucrurile nu merg asa. Pacat.

Anyway, from monday back to work. And me? Well, tryin' to live each day at a time. It's all I feel I can do.

Author: No One
•sâmbătă, iulie 23, 2016
My head is spinning. Ma gandesc sa nu gandesc prea mult. Sa ma apas sub gandurile mele. I am a detached guy in these matters, but I suspect that with time the sorrow, the sadness will catch up with me. I have a kind of a quiet sadness now. I try to adjust myself to face the future of thinking at him and of being in a world without him.

Stiam ca veni ziua asta odata. Stiam ca un bunic imi va muri odata. Stiam ca tatal meu va muri odata. Era cardiac. His days were numbered.

Bunicul meu a murit in februarie anul asta. Cel mai bun dintre toti 4. Scuze tataie J, am tinut si la tine, dar am petrecut mai mult timp cu el, si sa fiu corect e din partea mamei. Sper sa nu te superi.

Tatal tatalui meu (tataia Jean) a murit acum 20 de ani. La aproape o saptamana dupa ziua mea. Tin minte ca tatal meu a plans in seara aceea. A trecut atat de mult timp ca nu imi mai amintesc prea multe despre el. Stiu doar ca era un bunic bun. Un om bun. Cred ca mai bun decat tatal meu.

Bunicii mei au fost mai buni decat bunicile mele. Oameni de oameni. Bunicile mele... eh, sa zicem ca puteau sa fie mai bune decat sunt/au fost. Acum am ramas cu ele stiind mai multe despre ele, cum au fost ca persoane. Tin la ele, dar nu e la fel cum e fata de bunicii mei. Cand eram mic nu stiam cum erau. Erau bune, erau mamaie. Acum sunt niste persoane blocate in alte vremuri si alte gandiri. Cu ganduri stupide si chiar rele. Vremea le-a subrezit si pe ele totusi.

Anul asta muncit tataia D. Un om asa bun. Muncitor. Puternic. Puternic asa cum nu cred ca voi fiu eu vreodata. A murit nu dupa operatia suferita ci la cateva saptamani din, cel mai probabil, o infectie intraspitaliceasca. Operatia initiala a reusit.

Nici nu-mi trecea prin minte gandul ca va muri. Eram sigur ca va trai si va pleca din spital si va fi bine. Dar s-a dus. Involburat de anestezia dupa a doua operatie cand s-au prins ca ceva nu e in regula.

Tin minte ca acum poate 20 ani, poate mai mult, dormeam langa el si ma gandeam (stiind ca bunicii sunt mai batrani si mor mai intai) sa nu moara langa mine atunci. Uite ca acum s-a dus.

Sunt genul de persoana care sunt detasat la inmormantari si fata de moartea altora. Chiar si la bunicul meu si tatal meu. M-a incercat plansul in prima zi (cand am aflat de bunicul, cand ii faceau resuscitare lui taica-miu) dar de atunci am fost detasat. Moartea e moarte. Fata de persoana mea e alta poveste. Revenind, eu sunt cumva detasat de oameni. Nu, nu sunt fara sentimente ori trairi, dar cred ca fiind singur in mine, tacut in lume, introvertit (desi culmea sunt genul care ma fac placut, am calitatea asta), mai antisocial, asta are un impact la detasarea asta.

Cu tatal meu nu am avut o relatie grozava. Ireparabila as fi zic. Inca cred ca nu mai putea fi reparata total. Nu avea cum. El era prea... el, ca sa fie altfel. A fost un om totusi bun care a facut rau in jur, mie si mamei mele in special ptr ca am trait cu el si stiam cum e. Catre lume facea in general o impresie buna.

De aici am tinut mai mult la neamul mamei (bunici, matusa, var) decat la neamul lui. Nu aveam nimic cu matusa si verii din partea tatalui, dar tatal meu era prea mult sa ma duc cu inima si inspre ei. Sunt oameni buni, dar involburati in problemele neamului lor care-i afecteaza pe toti.

Dar infarctul, primul de acum 11 ani, l-a subrezit. I-a molesit tupeul si agresivitatea. Iar faptul ca a ajuns in spital astă-iarna (din cauza medicamentelor) a fost o turnura ptr el cred. Eu am renuntat de mult sa mai intind o mana catre el, dar am observat ca in anul asta a lasat de la el si nu mai era certaret. Am avut cea mai buna relatie in jumatatea asta de an cu el. Nu completa, dar buna. O fi stiut ca nu mai e mult. Poate trebuia sa aiba o relatie mai buna cu mine inainte sa plece. Si cum asta s-a intamplat, s-a dus.

Si ptr asta apreciez ce ai facut.

Simt un gol in suflet. Poate egoist, ma gandesc la viitorul meu. La starea mea, la anxietati si atacuri de panica, si cum o sa traiesc o viata normala asa. Ca in tristetile mele nu vad cum. Imi vine sa ma ascund undeva unde sa fie bine. Dar viata nu e asa, ea te intoarce la problemele tale. Nu poti fugi de ele. Sincer, I don't know what to do.

As fi vrut sa fiu iubit, sa fie cineva, o ea, care sa ma inalte, sa ma faca mai bine si mai normal. Sa ma scoata din asta. Dar nu merge asa. Nu poti sa astepti ca cineva sa te faca mai bine. Tb sa o faci tu. E treaba ta. Eu cred ca inca sunt blocat in asta. Iar persoana potrivita poate va veni dupa ce voi invata sa trec peste asta. Dar nu stiu cand va fi asta, sau daca.

Simt un gol si ptr ca a murit el, ca e locul gol, dar si ca nu mai pot apela la ajutorul lui, asa cum am facut in ultimele luni.

Lumea familiei mele s-a micsorat. Noroc ca cei care au ramas sunt iubitori si tin la mine si ma ajuta.

Vad ca am revenit aici, sa imi spun off-ul. Nu vreau sa fac mare valva (postarea de pe FB e acolo ingropata de alte share-uri), doar sa ma fac auzit. Sa-mi las cuvintele aici.

Drum bun dragii mei, tataie J, tataie D, mamaie mare si tată. Sa aveti grija de voi si sa fiti bine oriunde sunteti acum. Si sa vegheati asupra mea, daca vreti. Ptr ca voi avea nevoie de ajutorul vostru.

Now I must go on. The show must go on, cum striga Freddie. Sper tată ca acum cand imi auzi gandurile sa stii ce fel de om sunt, sa ma intelegi in sfarsit. Viata merge inainte, timpul va trece, iar noi legati de eternul prezent vom fi tarati zi de zi in viitor. Pana nici noi nu vom mai fi. Poate cuvintele noastre vor ramane undeva.


Author: No One
•miercuri, iunie 22, 2016
Ieri am vorbit pe FB cu mai multe persoane, lucru foarte rar ptr mine. Tot ieri ma gandeam ca nu prea dau semne de viata persoanelor din jurul meu (dar si de pe FB). Nu o fac din (sau cu) rautate, ci pur si simplu ori nu vreau sa deranjez, ori imi zic "las' pe maine" si tot asa, ori astept sa vad daca sunt contactat, ori uit pur si simplu (sad, I know). Am prieteni pe care nu i-am sunat de mult (si ar tb), rude/prieteni de familie cu care nu am mai vorbit de mult (bine ca iau ei legatura cu noi, ca altfel...). Nu stiu, e o izolare din inertie dar si din lipsa unui mood social in general.

In rest, am dat-o pe cumparaturi. In ultimele luni mi-am luat si telefon, si laptop (unul vechi si ieftin, pe care sa-l folosesc ptr scriitura, dar pe care nu am scris nimic - noroc ca mi-a cerut cineva sa-i traduc in engleza un scenariu, chestie pe care abia astept sa o fac, mai ales ca asa pun mana si ma asez la laptop intr-un final), si o tableta (la jumate de pret si ceva fata de unul nou nout - nu puteam rata oferta, mai ales ca eram in cautarea modelului respectiv), si un Playstation 4 (cu ceva jocuri). Toate la mana a doua, la preturi bune, dar neuzate si in stare buna. Si acum mi-am pus in minte sa mai iau doua jocuri (printre care si Uncharted 4). Am cam ramas fara bani :))

S-a ales un nou primar la mine, si am stat in noaptea aia pana a doua zi dupa-amiaza (s-u innumarat voturile incet). Cu anxietate e mai bine si sunt mai functional (desi inca nu pot sa ma desfasor 100%, sa zicem cu o viata normala). Ma intristeaza ca am diferite chestii pe care nu le pot explica cuiva, mai ales daca vreau sa fiu cu cineva, si tb sa ascund asta. As vrea sa zic despre asta daca-mi place de cineva, sa scap de apasarea asta de a ascunde unele lucruri doar ptr ca sa nu pierd persoana respectiva. Dar vorbesc si in general, cui sa ii explic si sa am increderea ca nu ma va judeca? Oricat de bine intentionata e lumea, in general ti se creeaza o imagine de om slab. O vezi in ei cand vb cu tine. Si asta ma deranjeaza. Primul lucru pe care-l fac e sa iti dea sfaturi (bine intentionate de altfel), ori se raporteaza diferit la tine fata de inainte sa le zici asta (nu cu rautate, ci doar ai cazut pe o treapta mai jos in ochii lor). Nu putem trece peste si sa zicem ca nu conteaza? Probabil ca nu, asa ca eu raman cu grijile de genul "dar daca vede ca sunt asa si asa?". Simt de multe ori sa le zic doar sa scap odata, sa se stie din prima care e treaba cu mine si sa mergem mai departe. De multe ori tb sa imi zic ca nu merge chiar asa si ca e bine sa nu iti expui defectele si nesigurantele. Scriu despre asta si ptr ca zilele astea ma gandesc la relatii si gandul mi-e trist. Nu e asa usor ptr mine, chiar daca ptr altii ar parea un fleac.

Ma rog, e cald de innebunesti. Nici nu vreau sa imi imaginez pana unde o sa ajunga temperaturile.

Si sunt din ce in ce mai nemultumit de sistem. Nu m-am trezit acum naiv ca e de cacao, stiam de mult, dar am devenit mai constient. Dupa Colectiv si HexiPharma, parca sunt mai constient. E magarie mare ce e in tara asta. Si noi suntem responsabili ptr asta. Noi, tu si eu. Oricat ne-ar place sa dam vina numai pe ei. Noi ce facem? Nimic. Pai? Vreau sa fac ceva. oricat de mic. Si daca nu sunt comod ar tb sa fac. Ptr mine macar, ptr ca vreau sa stiu ca se poate face ceva, cum am zis, oricat de mic ar fi. Nu visez pe Mesia la presedentie ori guvern (cum cred ca o fac unii), ci vreau sa vad oamenii ca se implica cu adevarat, in lucruri mai mici sau mai mari. Pana la urma toate se aduna, cu cat sunt mai multe facute. Dar oamenii stau in blazarea lor. Nu vreau sa fiu si eu asa, desi acum si eu sunt acolo. Si voi ar tb sa faceti ceva. Nu tb sa fie ceva de avengura, poate fi ceva mic, doar sa va implicati in ceva, ceva ce ajuta, undeva, pe cineva. Dar ceva bine facut, care sa tina. Nu de mantuiala cum o fac unii sa se simta bine cu ei sau ptr imagine. Daca dai bani la actiunile de caritate de ex asta nu inseamna ca ai facut ceva. Arata doar ca nu te-ai implicat personal in problema aia, ci i-ai lasat pe altii sa o faca ptr tine ca sa dormi tu linistit ca ai facut o fapta buna.

Si mi-am dat seama de inca chestie la mine. Bine, mai degraba mi-am confirmat asta. Caut sa fiu pe langa oameni care sa-mi impartaseasca opiniile. Asta nu inseamna ca nu incerc sa respect opinii diferite, chiar opuse. Asta nu inseamna ca vreau sa traiesc intr-un cocon. Ci stiind ca cineva langa mine are o opinie, atitudine cu care nu sunt de acord, nu mai pot privi persoana aia in ochi fara sa nu ma gandesc la asta, nu pot sta langa ea stiind asta. Pot accepta ca asa este, pana la urma suntem diferiti si diversi (lucru pe care-l consider bun, asa si tb sa fie), dar parerea mea despre persoana aceea e corupta de ce stiu.

In general nu cred in discutii constructiive in ceea ce priveste 2 persoana sau grupuri cu pareri diferite asupra unui subiect. Ptr ca in general (asa cred eu) fiecare parte va incerca sa isi impuna punctul de vedere, sa ii demonstreze celeilaltei parti, cu diferite argumente, ca ea are dreptate. Iar asta nu e o discutie constructiva. Si eu am tendinta asta (mai ales ca ma aprind si repede pe un subiect), asa ca in general incerc sa ma abtin sa ma bag in discutii de astea. Daca sunt intrebat imi zic parerea, in rest imi vad de treaba.

Am scris ceva. Stiu ca am promis ca o sa o fac mai devreme (sunt delasator, stiu asta). Scuzati si eventualele greseli (nu mai trec prin text sa-l corectez). Si cu ocazia asta dau drumul si la comentarii. Cred ca sunt nebun. God have mercy on my soul :))

Author: No One
•sâmbătă, iunie 04, 2016
Maine o sa fiu la alegeri toata ziua (acolo unde lucrez). De la 6 dimineata pana la 12, 1 noapte cand se centralizeaza voturile de la cele 3 sectii pe care le are circumscriptia. Fac parte din aparatul tehnic (nu comisie) din mai. Se iau bani frumusei in circumscriptii, mai ales presedintii, loctiitorii de circumscriptie dar si secretarul. La nivelul de cateva zeci de milioane. Eu o sa primesc 800 lei in mana. La locale se plateste mai bine decat la prezidentiale. Am fost loctiitor de sectie la alegerile ptr presedinte si am luat cam 200 lei.

Am vrut sa scriu dar nu m-am urnit sa o fac, nici acum nu o sa scriu prea mult. Sunt bine, iau inca pastile (micsorat doza de anxiar, marit pe cea de venlafaxina), ma descurc mai bine la serviciu, dar inca nu sunt recuperat de tot (mi-e teama ca o sa dureze mult). Dupa alegeri o sa scriu mai multe, poate chiar si despre alegeri (desi nu stiu daca e bine sa dau detalii, a fost o mica nebunie la mine la serviciu, si va fi si azi si maine, si apoi sa vedem ce va fi de luni).

Nu stiu daca pot sa votez. Ptr ca nu sunt in oras. Dar as fi votat cu candidatul PNL la primarie, nu ptr ca tin ce PNL ci ptr ca stiu persoana. Dar cel mai probabil o sa castige PSD. La consilieri (locali si judeteni) as fi ales un partid necunoscut ori un independent.

Cand va duceti la vot sa va dati CI sa va scaneze intai. Veti vedea la ce ma refer.

Ne vedem de luni, dupa ce coruptii si nesimtitii astia o sa iasa din nou, ptr ca pulimea e proasta si se duce la vot iar restul nu se duc la vot in semn de protest (care e egal cu 0 in contextul asta).

Author: No One
•luni, mai 23, 2016
Daca intr-o zi voi candida pentru o functie in tara asta, daca ma voi strecura cumva acolo sus, ma veti vota?

Daca ziceti da, poate va trebui sa va tineti de promisiune intr-o zi.

Author: No One
•sâmbătă, aprilie 23, 2016
Iau Anxiar (lorazepam) de vreo 6 saptamani. Ptr anxietate. E o benzodiazepina.

Benzodiazepinele dau dependenta. Bine, din cate am citit e in functie de doza si de durata de cand le ei. Eu am inceput cu 2 mg (pe prospect e ca tratamentul e intre 0,5 si 2,5 mg). 2 mg, adica o jumatate dimineata si dupa-amiaza, si una seara (e si somnifer, care ma ajuta). Incerc sa nu o mai iau pe cea de dimineata, si astfel sa fiu la 1,5 mg. Bine, povestea e ca dupa o saptamana (cand am avut inbunatatiri cu starea mea), medicul mi-a zis sa scot jumatatea de dimineata, dar eu am zis ptr linistea mea (merg la servici) sa o las. Asa a ramas.

Joi am citit ca da dependenta. Banuiam eu, dar dupa ce am citit prin ce au trecut altii (poti intra in sevraj daca esti dependent) m-a cam speriat. Bine ei cred ca renuntasera brusc. Dar dupa ce am citit cu ce se confruntau (cu boala nu numai cu sevrajul) si de cat timp luau mi-a stricat starea de spirit.

Si asa de vreo saptamana doua am ajuns la o stagnare ca stare. Ma simt bine, dar ma simt blocat intr-o etapa. Merg la servici (ma duce taica-miu ptr ca naveta mi-e teama sa fac), mi-e teama sa stau singur in casa (desi am stat pana acum cand a fost nevoie), mi-e teama sa ies singur. Mi-e teama ptr ca nu vreau sa am un atac de panica si sa fiu singur. In mintea mea e "ce o sa ma fac singur?". Am avut vreo doua puternice, unul in tren, si unul acasa (care m-a determinat sa iau merg la medic si sa iau din nou medicamente) si nu mai vreau sa trec prin asta. Ma sperie. Numai eu stiu cum m-am simtit atunci dar aveam pe cineva langa mine.

Si ma simt blocat ptr ca uneori simt ca o sa raman aici, tot timpul uitandu-ma dupa umar si fiindu-mi frica. Si dupa ce am citit despre dependenta si despre starile care le aveau altii, inainte sau la sevraj, mi s-a stricat starea de spirit.

Stiu de puterea gandurilor care te influenteaza si iti creeaza viata. Stiu asta de mult. Inainte sa incep tratamentul eram numai ganduri ca o sa patesc ceva (imaginandu-mi ce o sa patesc). Eram stresat si intins la maxim (de aici gandurile). Acum nu le mai am, dar zilele astea sunt cam depresat. Ma cam tarasc de la o zi la alta. Merg inainte si nu stiu ce va fi cu viata mea.

Ziceam de farmacista draguta in postarea trecuta, si de chicken out. Imi doresc pe cineva langa mine. Mai ales in momentele asta. Dar cine sa vrea asta? Stiu, mai aud/citesc declaratii pompoase cum ca femeile astea te iubesc orice ar fi. Ati citit prea multe basme. E una sa fii langa cineva ca prieten (cand ti-e mai usor sa ajuti) si altceva sa intri intr-o relatie in care cineva nu poate fie social, sau in starea cea mai buna in unele momente. Toti ne dorim parteneri langa care sa radem, sa ne distram, sa ne simtim bine, care sa nu fie dependenti de noi. Ma uit si la mine, pot fi prieten cu cineva care are probleme ca ale mele, pot intelege si ajuta dar o relatie nu pot. Nu de la inceput cel putin. E greu. Nu cauti pe cineva needy ca partener. Cauti pe cineva independent, puternic etc etc etc.

Am simtit uneori (poate am fost subiectiv cine stie) cand am mai zis cuiva ce ma framanta cum se indeparteaza de mine. Ca nu mai sunt interesate asa de mine. Raman dragute, eventual mai vorbesc cu mine, dar invariabil isi fac un calcul. You are not sexy anymore. I am not I guess.

Dar mi-am zis ca de acum incolo nu voi mai vorbi despre asta cand vorbesc cu cineva (desi recunosc ca imi vine, ptr ca vreau sa vad daca ma poate accepta asa, si vreau intelegere). Voi inventa, voi minti, voi omite. Voi avea o viata care sa dea cat de cat bine (nu-mi place sa mint).

Tin minte un mail (ptr cam am trecut recent prin mailurile trecute de-a lungul timpului). Ma citea, si zicea, (cred ca din exasperare, si inteleg asta), ca tot ma plang si nu fac nimic. M-a deranjat, nu ptr ca n-ar fi avut dreptate, ci ptr ca mi-a confirmat temerile. Ca intradevar ma plang tot timpul si nu fac nimic. Ptr ca de cand scriu am gandul asta ca fac asta (de asta simt sa ma justific uneori cand scriu, daca ati observat). Si ma deranjeaza cand temerile mele devin confirmate de altii. Devine real. Ceva la care nu mai pot sa zic "poate nu e asa". Acelasi lucru mi-au mai zis si altii intr-un fel sau altul. Deci... Ma rog, m-a deranjat mailul ei si ptr ca ii lua partea lui Seth. As fi vrut sa-mi ia mie partea, sa fie de partea mea, oricat de dreptate ar fi avut. El ma considera un rebut cu atitudinea sa de superioritate care vrea cu sfaturile sale magice si psihologico-terapeutice sa ma readuca in normalitate pe care el o considera ca e normalitate. El e genul care se crede mai bun ca altii. N-am suferit niciodata oameni ca astia, si nici nu am fost incantat de oamenii care-i sustin. N-am mai vorbit cu persoana.

Culmea ca am fost acuzat ca si eu m-as crede mai bun ca altii. Cine stie, poate si asta e adevarata.

De asta am inchis comentariile (si nici nu am mail linkuit undeva). A ramas doar FB-ul ca fereastra catre lume. Vreau sa scriu linistit si neinfluentat. Probabil ma plangeam on and on (asta e un motiv din cauza caruia nu imi citesc postarile din urma, altul ar fi ca pur si simplu uit de ele), poate ca o mai fac si acum (poate si postarea astea e una dintre ele). Poate sunt incurabil si nu o sa ajung nicaieri in viata. Hai macar sa cred ca o sa ajung. Macar cu credinta sa mai raman.

Am zis si alta data ca nu pot scrie chestii roz si cu fundite, scriu ce ma apasa in general. Ma uit pe alte bloguri: versuri, povestiri, poze, care ascund sau nu niste apasari. Eu nu pot scrie asa, acoperit de poleiala sa sune mai frumos. Uneori, desi vreau sa fiu citit, nu vreau sa sune frumos. Vreau sa fiu eu, asa cu angoasele mele saptamanale. Vreau sa se vada cum ma simt. Ptr ca nu in fiecare zi ma simt super. Si de obicei scriu cand nu e super great.

Am scris cat ptr tot week-endul.

ps: am regasit melodia asta prin bookmark-urile mele. am gasit si titlul, ca ma gandeam ce sa scriu



Author: No One
•joi, aprilie 21, 2016
O caut pe FB pe farmacista draguta de la care iau medicamente :)) Nu-i stiu numele, ci doar ca e farmacista si e din oras. Bineinteles, cautarile au fost fara rezultat. Pana acum :)) Dar cautarea va continua :P

Daca nu o gasesc s-ar putea sa fac ceva pripit :P Sau nu. Daca I chicken out si ma razgandesc.

Pfuu

Author: No One
•miercuri, aprilie 20, 2016
Esti aproape? Esti departe? Ne vom intalni vreodata? Cand? Peste o zi? O luna? Un an? Zece? Niciodata? Existi? Sau nu e nimeni pentru mine?

Dar daca e cineva acolo, daca, unde esti? Ne vom intalni vreodata?

Author: No One
•marți, aprilie 19, 2016
Tocmai ma uitam peste niste conversatii de pe FB si-mi vine sa imi dau un facepalm cat mine de mare. De ce nu am continuat sa vb cu ea? Era de treaba si discutiile erau misto. M-am oprit acum cativa ani dupa un eveniment din viata ei (divort). Am zis sa nu fiu pe capul ei.

Facepalm, facepalm, facepalm.

Stiu ca am zis ca o sa postez numai in week-end, si uite-te la mine... Aici puteti sa-mi dati voi mie un facepalm :P

Author: No One
•marți, aprilie 19, 2016
Tin minte ca atunci cat am stat la Cluj, cu facultatea, 3 fete (ma rog 4, dar aceea nu era deloc pe gustul meu) mi-au dat semne ca ma plac dar n-am facut nimic. De teama si ezitare (nu stiam ce sa fac, parca eram bulversat). Ultima n-am apucat sa fac ceva ptr ca am plecat din Cluj.

Daca aveam mintea de acum, sau as fi fost cel de acum, as fi facut ceva, poate stangaci dar as fi incercat. Dar mintea asta are 10 ani in plus fata de atunci.

Author: No One
•sâmbătă, aprilie 16, 2016
Tin minte acum vreo 6 saptamani, cand aveam probleme cu somnul si nu ma simteam bine, maica-mea mi-a dat un inger din ceramica pe care i la dat o prietena de familie. M-a linistit si emotionat profund si l-am tinut in maini mult timp. Si acum dorm cu el langa mine.

Venise intr-un moment nesperat. Si numai eu stiu ce emotie si liniste mi-a dat atunci.

Author: No One
•sâmbătă, aprilie 16, 2016
Sometimes I think I'll never return to normal life (What is normal life?)

Nu stiu daca e mintea mea sau corpul meu. Trec prin stari mai proaste si nu stiu daca e mintea mea sa corpul meu (Is it all in my mind?)

Am dubii. Si parca viitorul nu mai este asa roz. (Will it ever be like before?)

Recuperarea e inceata. Uneori parca stau pe loc. Uneori parca dau inapoi (Will I ever be ok?)

Visez la un viitor, in care acum nu sunt (Must I struggle like this all my life?)

Nu stiu. Voiam sa zic ca nu prea mai am ganduri negative (stiu ideea de mai demult ca gandurile tale iti creeaza viata pe care o ai), dar ma simt blocat acum si astept sa progresez, vreau sa revin mai repede la cum era inainte. Nici atunci nu era perfect, dar era mai bine. Eram mai liber. Acum ma simt (asa cum m-am simtit si in alte momente) incatusat, legat de un par infipt in pamant. Si parca nu pot merge mai departe de cat mi-e latul.

Vreau sa fiu liber.

Voi fi vreodata?

Author: No One
•sâmbătă, aprilie 16, 2016
As vrea telekinezie. Imaginati-va Magneto dar putand controla toate obiectele (si oamenii), nu numai metalul.

Fuck flying or invisibility.

ps: pe locul al doilea ar fi teleportarea (vezi filmul Jumper) si apoi controlul, cititul etc. mintii (gen prof. Xavier)

ps2: n-ar strica si putina imortalitate :P Gen nemuritorul, mai putin taiatul capului.

Author: No One
•duminică, aprilie 10, 2016
Stiu ca am zis ca o sa scriu despre Tinder, dar nu cred ca voi mai scrie. My computer time has kinda run out. Pffft. Anyway...

Sunt de acord cu avortul (da, stiu ca sunt barbat, ce stiu eu?), sunt de acord cu casatoria intre persoanele de acelasi sex, incerc sa ma obisnuiesc cu noua miscare transgender care prinde avant anii astia, cred in Dumnezeu, sunt crestin prin apartenenta/nastere desi nu sunt un om religios (cred in chesti orientale precum karma sau reincarnare), cred in evolutionismul teist, nu am incredere in politica. nu sustin pedeapsa cu moartea, nu sustin eutanasierea, cred in toleranta etnica, religioasa, sexuala etc (apropo de imigranti), sunt impotriva extremismului/radicalismului (in orice chestie), ma deranjeaza cel mai mult violenta (in toate formele) impotriva femeilor si copiilor (daca as avea o cauza pe asta as avea-o), sunt de acord cu legalizarea prostitutiei (stiu ca poate suna impotriva a ceea ce mai devreme dar nu e ptr mine), consider ca sistemul de sanatate si educational ar tb sa fie o prioritate (as reforma sanatatea de la pamant daca as putea, si sistemul politic), nu-mi place viteza (as da amenzii asa de mari incat sa-i usuce pe vitezomani), sustin legea ptr interzicerea fumatului in spatiu public (desi sunt de acord cu spatii facute special ptr asta, dar la cum se implementeaza lucrurile la noi...), cred ca suntem un popor comod si fricos (da, si eu fac parte din acest popor, nu ma exclud din asta), ar merge si o reforma a administratiei ca e jale ce e acolo (stiu ptr ca lucrez in ea), suntem condusi ptr ca nu stim sa ne conducem ca popor, nu-l agreez pe Putin (nu-l consider un mare barbat ori lider cum il considera altii si-l dau exemplu - si timpul imi va da dreptate), sunt superficial cand vine vorba de cum arata femeile, nu sunt de acord cu anorexia asta sistematica din "fașăn", cred ca inca traim intr-o lume a barbatiilor, nu cred ca o lume condusa de femei ar fi mai buna (oamenii sunt oameni, barbat ori femeie), nu cred ca stiinta e raspunsul la toate (o parte din atei au credinta asta), cred ca intr-o zi spiritualismul si stiinta se vor contopi cand vor ajunge la aceleasi raspunsuri, religia nu ar tb sa aiba nici o treaba in conducerea unei tari (le-as lua toate scutirile alea de taxe daca as putea), democratia e o notiune frumoasa dar in fapt nu traim sub caracteristicele ei (alea bune), nu cred ca carnea e asa buna ptr organism (desi mananc si carne), nu ma consider un intelectual....

Si noaptea, inainte sa ma culc, spun o rugaciune catre ingerul meu pazitor, 2 mantre ("Aleg si pot sa trec peste orice obstacol" si "Zi de de zi ma simt din ce in ce mai bine, din orice punct de vedere"), ii multumesc lui Dumnezeu, ingerului, familiei si celor care ma ajuta, eventual spun si un Tatal nostru (mantra mea cand am atacuri de panica/anxietate cu palpitatii).

Cel mai inofensiv om din lume, nu? :))

Am scris ce am scris ca sa ma delimitez putin. Ca sa-mi zic coordonatele. Manat de FB care mai musteste cu pareri cu care nu sunt de acord. Cu totii avem pozitiile noastre. Desi cu unele nu sunt de acord (asa cum poate voi nu sunteti de acord cu unele dintre ale mele), eu imi musc buza (nu intr-un mod sexy :))) ci pana la sange) si nu mai zic nimic pe FB (sau oriunde altundeva). Fiecare cu ce crede. Mi se pare corect.

Am scris ieri asta, dar am asteptat poate imi mai vine ceva sa mai enumar. Nu am facut nimic. Ei, atunci cam atat este.


We live a little bit. Day by day. Between useless hours, gone too soon. Life rolls on, day passes and we get nowhere.

ps: back in time: here's a post I wrote. can't believe I wrote it

Author: No One
•sâmbătă, aprilie 09, 2016



Se pare ca nu pot sa intru pe un mail de-al meu. Stiu (tin minte?) ca mi s-a mai intamplat asta. Sper sa nu-l pierd ptr ca am multe conturi asociate cu el.

Am scris o alta postare, dar o sa o public mai tarziu, azi ori maine. Si nu o sa uit sa scriu si de Tinder.

Daca nu v-ati dat seama postez numai in week-end acum.

Ma bucur cand mai aflu ca sunt citit, mai ales de persoane de la care nu ma astept sa ma citeasca :)

Author: No One
•vineri, aprilie 08, 2016
Cautand pe cineva, azi am cautat putin in trecutul meu. Care trecut? Pai aici si aici.

Nu, nu prin postari. Le-am dat link ca  sa vedeti za backstory.

Acum cativa ani i-am cautat numele pe net. Ii stiam prenumele dar nu numele de familie. Am gasit-o pe netlog. Si cam atat. Si astazi mi-a venit in mintea sa o caut pe FB. Si iat-o, putin plinuta, casatorita si plecata din tara.

Eram mic. Acum dupa atatia ani ea ma lasa rece (in afara de obsesii, cu ele raman - o sa le explic putin mai jos). Mi-am adus aminte si de liceu. Fata pe care o placeam am revazut-o la 10 de ani de cand am terminat. Ne-am reintalnit noi. M-a lasat rece si asta. Culmea, fetele cele mai frumoase de atunci nu mai sunt asa niste frumuseti acum. Si o alta, care era ok, eu zic ca e cea mai frumoasa acum dintre ele. A slabit si arata foarte bine. Are un chip de frumos, de acela de persoana de treaba cu care te poti intelege. Uite asa, in 10 ani.

Oricum, vorbind din nou de persoana de mai sus. A fost frumos atunci. Dar asa cum am zis si in postarile alea, acum e trecut. I-am scris azi pe FB mess: "You may not know me but I once knew you. Numai bine. Bye." ptr ca nu m-am putut abtine, si gata. Nu intentionez sa vb cu ea. (ps: i-am scris cu pseudonimul asta, asa ca nu stie cine sunt). Ii doresc numai bine si o viata frumoasa si fericita. 

You remember this shit? Pustoaica din autocar (din excursia pe care am facut-o in anul acela). M-am uitat si la ea daca tot eram in stalker mode pe FB. Ce a fost in capul meu atunci? Jezzz.

Si apoi a trecut sa caut pe altcineva. Stiti ce greu e sa cauti o Ioana si un oras (nu-l zic) pe FB?. Iti trebuie rabdare nu gluma sa treci prin toate Ioanele din orasul ala. Ioana asta mi-a ramas in minte ptr ca am avut conversatii bune pe Y mess. Printre cele mai bune pe net. Dar pleca si venea, si eu m-am saturat. M-am uitat si pe blogul facut de ea cu fostu' (dinainte sa ajungem sa vorbim noi). Fostu' e un dobitoc, parerea mea. Oricum, blogul ala m-a convin sa nu incerc sa iau legatura cu ea, ca-mi venise o idee pe acolo. Past is past, chiar daca erau tare bune conversatiile alea (dpmdv cel putin). De alea bune sa-ti placa de fata aia.

Oare mai ai la tine ceasul ala de buzunar pe care mi l-ai cumparat? Sau l-ai dat?

Ziceam de obsesii. Astea-s obsesiile mele. Nu sa stalk-uiesc, desi o mai fac, ci sa imi mai aduc aminte de persoanele feminine intalnite in trecutul mei.

Si cautand postarile alea sa le linkuiesc am citit si comentarii (bloggerul e o panarama sa te descurci prin el uneori). Ah, darkleya incercand sa-mi dea niste bobarnace/imbolduri si ma scoata din self-pity-ul meu (de la asta am si incetat sa si mai comunicam), Seth (futu-ti maslina matii), asta cred ca inca mai bantuie prin sex related blogs pe undeva pe aici (l-am luat ca raia de pe unul, ptr ca l-am bagat in seama), Z.e (a apucat-o pms-ul intr-o zi, nu mi-a placut, nu tocmai de la ea, si i-am dat bye), Memento Mori (care nu mai e prin lumea asta blogosferica, din cate stiu - sper ca esti bine unde esti acum, si fericita) si inca cineva pe care-l am in feed acum si nu stiam ca mi-a scris aici (cred ca voia sa zica ca ce zic e bullshit, partial ori nu)

Da eram self-pity, poate inca mai sunt. Dar nu imi reneg postarile. Nu ajung sa-mi mai recitesc postarile dar stiu ce am mai scris ici si colo si stiu ce am simtit si ce am vrut sa zic. Stiu, si intelegeam si atunci, ca aratam ca o momaie. Dar am scris sincer, din alegerea mea. 

Dar am mai crescut si eu. Poate mai incet ca altii, poate mai incet decat ar fi trebuit, cine stie. Dar sunt mai mare acum. Deh, mai creste si omul asa din inertie.

Ei, fiecare ne facem viata asa cum actionam si gandim. Deci, ce ne asternam aia avem. Si asta nu ma exclude pe mine.

Eu ies. Restul, pentru alte zile. Ca e timp. Si morisca mea nu da semne ca ar vrea sa se opreasca anytime soon. Poate sa fie mai matura, speram si noi.

ps: nu veti gasi dolari aici. so quit searching and move on.
 

Author: No One
•vineri, aprilie 08, 2016
O faza de acum mi-a adus aminte de asta. Ideea de a-ti insusi vorbele cuiva de pe net si de a zice ca sunt ale tale.

Gladiola a postat un citat recent si la sf. a pus autorul.

Si imediat, in ziua aceea, o persoana care a citit poemul (un numar de la mine din lista vin, zic eu, de la Gladiola ptr ca mai comentam pe la ea) l-a postat si la ea pe FB. Ca fiind vorbele ei, sau poate ca le-a gasit ea undeva. Fara sa mentioneze unde le-a vazut sau cine e autorul.

Dupa un timp am mai vazut pe cineva cu citatul pus pe FB. M-am uitat repede sa vad daca a pus autorul la sf. :P L-a pus. Mi-a placut asta. Asta face diferenta si mi-a crescut parerea buna despre persoana aceea.

Mi-am adus aminte cand cineva mi-a facut mie asta. O pustoaica (vad ca ele au tendinta sa dea copy paste de pe internet la chestii misto pe pagina lor de FB). Stiti ca mai postez cateva cuvinte uneori (printre multele share-uri). Nu sunt chestii de geniu (zic ca sa intelegeti ca nu cred ca debitez genialitati in propozitii scurte) dar imi plac cum suna sau au o ironie ori o absurditate in ele. Ma trezesc cu cuvintele ei pe pagina ei. Cica ea le-a scris. Ii aduc aminte ca-s de la mine. Sterge comentariul. Mai comentez o data. Sterge postarea. Ii dau unfriend.

Nu era vorba sa imi dea share sau sa ma mentioneze pe nume acolo. Doar sa zica ca nu-s ale ei. Eu asa vad lucrurile in general. Preiei ceva de la cineva dai un share, zici cine e sau macar zici ca nu-s ale tale, pui niste ghilimele ceva.

Cat despre Gladiola si pustoaice (dar si mai mari), astea toate o citesc ca sa fie si ele niste mici Gladiole. Nu fac aici cultul Gladiolei ci mi se pare stupid. Ele vad o poveste si vor si ele sa fie povestea aia. E ca si cu Audrey Hepburn sau Marilyn Monroe. Fiti ma originale. Fiti reale. Nu fiti citate si poze glamoroase. E frumoasa o poveste dar aia e doar coperta, mitul si legenda.

Si Gladiola e o poveste. Ce vedem noi adica. Eu aleg sa cred ca e adevarata dar pe mine ma intereseaza persoana de dupa cortina asta (chiar daca este o fascinatie ptr povestea numita Gladiola - astfel n-as fi ajuns sa o citesc). Ptr ca e una acolo (persoana adica). Si acolo e mai mult decat povestea glamoroasa. Eu stiu asta. Asa e in spatele fiecarei povesti.

Probabil Gladiola si-a asumat povestea asta si a lasat restul dupa cortina. Nu e o persoana care sa zica prea multe despre ea.

Ce-am invatat eu pana la 30 de ani? You get old fast.


LE: il public ceva mai devreme. Era pus la publicare la o ora arbitrara astazi (ora 18, cand l-am scris ieri), dar ii dau drumul acum ptr ca am ajuns acasa. Next: despre Tinder - because everyone wants to fuck, even if they admit it or not. Nah, am intrat si eu in marea familie Tinder de vreo saptamana.

Author: No One
•duminică, aprilie 03, 2016
Toti credem ca suntem mai puternici decat suntem. Mai destepti. Mai maturi. Mai buni. Ca detinem controlul.

Dar nu suntem. O vad in cuvintele scrise ale oamenilor, in citate postate si atitudinea de rebeliune afisata de aia mai tineri. Cand cineva iti da impresia asta, atunci nu e. Cuvintele sunt doar iluzia, ptr tine cel ce asculta si ptr el/ea cel ce scrie ori vorbeste. Cand totul e asa evident atunci nu e.

Deci, credeti mai putin in ce vi se zice si in ce ziceti voi despre voi, si mai mult ce mintea voastra va zice.

Cat despre mine? Eu o sa-mi cumpar benzi desenate de vreo 2 milioane si ceva si probabil si un epilator in rate. Asa, ptr ca totul se masoara in bani si niciodata nu avem destui.

Mi-am luat bomboana si ma bag la somn.

Fie ca ingerii nostrii sa ne pazeasca.

Author: No One
•duminică, aprilie 03, 2016
I could talk you to death. But death is so fickle. It may decide to leave you here.

Let's keep going....

Author: No One
•sâmbătă, aprilie 02, 2016
Bah ar trebui sa scriu poezii aici, proza ceva. Sa vezi ce o sa-mi creasca profilul. Eventual ceva picant, erotico-mexican. Oamenii adora misterul. Cine o fi barbatul ala minunat ce invarte cuvintele asa de bine? *insert girls imagining stuff, si un faint acolo pierdut printre toate* Ia like-uri, share-uri nene. Creste profilul pe FB ca painea calda.

Facem si poze artistice de artist chinuit de arta sa. Ze eroticu din venele-i masculine. Yeap yeap.

Ascultati-ma ca prinde.

Eu? Eu is bine. Mai bine decat ieri si de ultima oara cand am scris.

Am dat o bootare uneia. Am zis ca-s volatil. M-a jignit (deci asta crezi despre mine? fine) asa ca bye. Pfft, ce atata vorbarie. Daca ma crezi retard mai bine fa-te frumos ca ploua. Sau zi din prima si da log out. Nu ca n-as fi retard acum :)) Dar nah nu vreau sa stiu si eu.

Gagicile astea. Zic toate prostiile care le trec prin cap asa pe nepusa masa. Oh, ziceti ca asa sunt femeile, nu? Pffft. Imaginati-va ca va face cineva asa ceva. Nu e placut. Si zic eu, nici scuzabil. Data viitoare cand fac si eu asa, zic ca-s femeie. Gata, o sa scap scott free. Eventual mai dau si din gene si ma alint putin :P Meow meow.

Pfuuu, traim sub soare si luna nu mai vine.

Author: No One
•sâmbătă, martie 26, 2016
Femeie cat te mai poti pupa in cur. Si asta pentru ca esti nesigura pana in maduva oaselor.

Author: No One
•sâmbătă, martie 26, 2016
Mi s-a zis ca sunt nefutut. Da, e adevarat dar dedesubt ma simt singur. Intre cele doua straturi asta e mai profund. Daca incerc sa vb cu cineva, sau daca insist, e ptr asta. De futut imi pot gasi si alte cai, la o adica. Adica pot sa aleg intre ele si aleg nesinguratatea daca e nevoie.

M-a intristat. Nu m-a suparat dar m-a intristat. Ptr ca-mi naste ganduri.

Pot fi volatil sub persoana asta blanda care zice "yes'", "ok", "sure" etc. Nu stiu cate lume intelege asta. Daca mi se pune capsa pot sa incetez sa mai vb cu cineva. Jumatatea aia castiga si o las. Si de mandrie nu mai revin asupra deciziei. Si daca revin, nu mai e la fel. M-ai pierdut cumva, in parte. Si nu o sa depun eu efortul ptr partea aia. Daca persoana isi da seama si face ceva, ok, daca nu, asta e.

Am inchis comentariile. Vreau sa fiu numai eu aici. Imi vreau libertatea de a zice ce vreau.

Am avut o luna dificila. Am revenit la medicamentele anti anxietate si atac de panica. Practic o iau din nou de jos. Viata mea a fost pusa pe chestiile minime. Mancat, dormit, servici si tot asa. Restul, orice plan, tb sa mai astepte.

Mi-am scos si blogul de la public de pe FB. E vizibil numai ptr cine e in lista FB de prieteni. Imi vreau izolarea. Nu ca toti strainii din afara listei sa-mi comenteze cuvintele.

Author: No One
•marți, februarie 23, 2016
Pai nu poti scrie prea bine la tastatura. Nu poti juca jocuri pe PC. Nu poti canta la chitara (nu am chitara). Nu poti face o laba nici sa-ti salvezi viata*. Nu poti tine un obiect cum trebuie (greu cu unghiera) sau deloc (gen cratita mai grea). Nu poti intoarce bine o cheie sau un robinet sau un capac.

Oare poti sa conduci o masina cu ea? Poate iti trebuie numai dreapta cine stie.

*daca va arati oripilati de expresia mea, oh I got news for you. Besides, nu am incercat cu stanga. Puteti sa rasuflati linistiti. Eu folosesc dreapta.

peseu: oare iti poti dori sa futi o persoana pe care o gasesti insuportabila? tind sa cred ca poti. tocmai ptr ca e insuportabila :) (disclaimer: nu ma incearca aceasta "dorinta" fata de nici o persoana, doar ce ma gandeam la asta ieri).

Author: No One
•sâmbătă, ianuarie 30, 2016
You know how you associate someone with certain things?

Manchester Orchestra - Simple Math, Mary and Max, Tiger Lillies. Certain quotes. That pocket watch. Those drawn faces of tough women. London.

De fapt Londra o asociez cu 2 persoane. Probabil anul asta ajung acolo. Probabil.

Imi imaginez (imi imaginez inca?) ca daca ajungeam acolo la variu-miu era si ea in comunitatea aia de romani. Asa printr-o coincidenta incredibila (is London that small?). Si m-ar fi recunoscut. Si as ignorat-o. Si nu m-ar fi recunoscut. Si atunci nu i-as fi zis cine sunt cand i-as fi spus buna.

Sunt prea mandru sa mai iau legatura cu ea. Nici nu mai cred ca mai e loc de asta. Au fost 2 oameni care s-au incrucisat la un moment (prin intermediul blogului asta), au vorbit (still the best internet talk I ever had), si apoi nu au mai vorbit. Poate am fost eu, poate a fost ea. Mai conteaza? Acum e trecut.

Don't see this. This is for me only. Carry with your own life. You must not know I think right now about you.

Next time? Maybe a month. Six. A year. Maybe never.

Poate nu e ea, poate e gandul la conversatiile alea, sa le am din nou. Poate nu erau asa de bune. Poate cred ca au fost mai bune decat au fost. Poate ma insel.

Cine era John din 2010 si 2011? Nu acesta de acum. Acesta de acum ar fi inteles mai bine. Pana la urma e mai batran acum. Dar nu mai e cel de atunci.

Tu te mai gandesti la mine? M-am intrebat intotdeauna daca persoanele la care ma gandesc din cand in cand, se gandesc si ele la mine. N-am cum sa stiu, si nici nu voi stii vreodata. Cea mai mare parte din mine zice ca nu se gandesc, ca nu sunt asa memorabil. Cealalta face o asociere cu mine. Daca eu fac asta din cand in cand, poate si acele persoane o fac macar o data la nu stiu cat timp. Sau poate nu sunt memorabil. De fapt ce vreau sa zic e: exista pe lumea asta, persoane care m-au intalnit odata (intr-o forma sau alta) si ma mai tin minte dupa atat timp cat n-am tinut legatura?

Cred ca trebuia sa ma opresc la un paragraf sau doua mai sus. Ma stiti. Eu o iau pe aratura.

But that's simple math. Sunt cine sunt.

ps: this is an early morning go to sleep day. I shouldn't do this. Keep your sleeping hours in check John. But I'm beyond stupid at this point in my life.

Author: No One
•luni, ianuarie 18, 2016
Hmm.

Am, de ceva timp, o ezitare sa mai scriu aici. Mda, vad ironia ca acum scriu aici :P. M-am gandit sa-mi scot postarile de aici si sa incep de la inceput (de parca nu as fi avut trecut). Nu stiu, gandul la ce am scris aici ma face sa fac ca Petru :)) Adica sa ma lepad de ele. M-am gandit sa inchid din nou comentariile. Sa ma ascund de intrebari. E una sa scriu aici, alta sa raspund. M-am gandit sa nu mai scriu.

N-am avut o perioada buna lunile astea. Desi nu mai e ca atunci, totusi zilele imi sunt ca atunci. In teama si anxietate. Traiesc de pe o zi pe alta. Ma chinui sa ma duc la servici, sa am energia sa trec peste zi. Revin, imi savurez restul zilei in protectia casei mele, si ma duc a doua zi din nou. Au revenit starile alea de anxietate si de dubiu.

Si sunt nemultumit de mine. Nu-mi invat lectiile. Sunt constient ce fac si merg inconstient inainte. Am ajuns in punctul in care nu mai stiu daca pot mai mult. Si asta ma nemultumeste si ma dezamageste.

Asa ca traiesc de pe o zi pe alta incercand sa ma tarasc din asta.

Nu am mai scris ptr ca nu am vrut sa fiu o moara stricata. Sa scriu din nou si din nou despre aceleasi probleme. Ptr ca nu ies din ele, ci le perpetuez in viata mea, peste ani si ani. Asa si blogul asta.

Am facut 31 de ani si imi dau seama cu adevarat ca sunt, am ajuns. cam damaged. Ca nu stiu daca o sa mai ies din asta cu totul. Stiti cand erati mai mici decat aveti acum si aveati vise despre voi, cum veti fi si unde veti ajunge? Asa si eu. Dar acum ma lovesc de realitatea ca poate nu voi ajunge acolo. Ca o sa raman unde sunt acum.

Cam asta e.

Dar aparent se pot intampla si chestii mai ciudate. Bay, zice lumea, a facut un film bun. Ma rog, bun pe scara lui :)) Jezzz.

Si pe aceasta nota, ma opresc aici.