Author: No One
•sâmbătă, ianuarie 30, 2016
You know how you associate someone with certain things?

Manchester Orchestra - Simple Math, Mary and Max, Tiger Lillies. Certain quotes. That pocket watch. Those drawn faces of tough women. London.

De fapt Londra o asociez cu 2 persoane. Probabil anul asta ajung acolo. Probabil.

Imi imaginez (imi imaginez inca?) ca daca ajungeam acolo la variu-miu era si ea in comunitatea aia de romani. Asa printr-o coincidenta incredibila (is London that small?). Si m-ar fi recunoscut. Si as ignorat-o. Si nu m-ar fi recunoscut. Si atunci nu i-as fi zis cine sunt cand i-as fi spus buna.

Sunt prea mandru sa mai iau legatura cu ea. Nici nu mai cred ca mai e loc de asta. Au fost 2 oameni care s-au incrucisat la un moment (prin intermediul blogului asta), au vorbit (still the best internet talk I ever had), si apoi nu au mai vorbit. Poate am fost eu, poate a fost ea. Mai conteaza? Acum e trecut.

Don't see this. This is for me only. Carry with your own life. You must not know I think right now about you.

Next time? Maybe a month. Six. A year. Maybe never.

Poate nu e ea, poate e gandul la conversatiile alea, sa le am din nou. Poate nu erau asa de bune. Poate cred ca au fost mai bune decat au fost. Poate ma insel.

Cine era John din 2010 si 2011? Nu acesta de acum. Acesta de acum ar fi inteles mai bine. Pana la urma e mai batran acum. Dar nu mai e cel de atunci.

Tu te mai gandesti la mine? M-am intrebat intotdeauna daca persoanele la care ma gandesc din cand in cand, se gandesc si ele la mine. N-am cum sa stiu, si nici nu voi stii vreodata. Cea mai mare parte din mine zice ca nu se gandesc, ca nu sunt asa memorabil. Cealalta face o asociere cu mine. Daca eu fac asta din cand in cand, poate si acele persoane o fac macar o data la nu stiu cat timp. Sau poate nu sunt memorabil. De fapt ce vreau sa zic e: exista pe lumea asta, persoane care m-au intalnit odata (intr-o forma sau alta) si ma mai tin minte dupa atat timp cat n-am tinut legatura?

Cred ca trebuia sa ma opresc la un paragraf sau doua mai sus. Ma stiti. Eu o iau pe aratura.

But that's simple math. Sunt cine sunt.

ps: this is an early morning go to sleep day. I shouldn't do this. Keep your sleeping hours in check John. But I'm beyond stupid at this point in my life.

Author: No One
•luni, ianuarie 18, 2016
Hmm.

Am, de ceva timp, o ezitare sa mai scriu aici. Mda, vad ironia ca acum scriu aici :P. M-am gandit sa-mi scot postarile de aici si sa incep de la inceput (de parca nu as fi avut trecut). Nu stiu, gandul la ce am scris aici ma face sa fac ca Petru :)) Adica sa ma lepad de ele. M-am gandit sa inchid din nou comentariile. Sa ma ascund de intrebari. E una sa scriu aici, alta sa raspund. M-am gandit sa nu mai scriu.

N-am avut o perioada buna lunile astea. Desi nu mai e ca atunci, totusi zilele imi sunt ca atunci. In teama si anxietate. Traiesc de pe o zi pe alta. Ma chinui sa ma duc la servici, sa am energia sa trec peste zi. Revin, imi savurez restul zilei in protectia casei mele, si ma duc a doua zi din nou. Au revenit starile alea de anxietate si de dubiu.

Si sunt nemultumit de mine. Nu-mi invat lectiile. Sunt constient ce fac si merg inconstient inainte. Am ajuns in punctul in care nu mai stiu daca pot mai mult. Si asta ma nemultumeste si ma dezamageste.

Asa ca traiesc de pe o zi pe alta incercand sa ma tarasc din asta.

Nu am mai scris ptr ca nu am vrut sa fiu o moara stricata. Sa scriu din nou si din nou despre aceleasi probleme. Ptr ca nu ies din ele, ci le perpetuez in viata mea, peste ani si ani. Asa si blogul asta.

Am facut 31 de ani si imi dau seama cu adevarat ca sunt, am ajuns. cam damaged. Ca nu stiu daca o sa mai ies din asta cu totul. Stiti cand erati mai mici decat aveti acum si aveati vise despre voi, cum veti fi si unde veti ajunge? Asa si eu. Dar acum ma lovesc de realitatea ca poate nu voi ajunge acolo. Ca o sa raman unde sunt acum.

Cam asta e.

Dar aparent se pot intampla si chestii mai ciudate. Bay, zice lumea, a facut un film bun. Ma rog, bun pe scara lui :)) Jezzz.

Si pe aceasta nota, ma opresc aici.