Author: No One
•joi, septembrie 29, 2016
Promises promises promises.

That's what I tell myself, that's what I fail to do. Sunt asa de exact ca un ceas :)) Promisiunea si failul :P. Uite, dau un exemplu mic si simplu ca sa se inteleaga. Mi-am promis ca ma culc seara devreme (pana in max. 23, de preferinta pana in 22:30). Ptr o perioada respect asta si apoi... bam. Bag cateva zile cand ma culc (f) tarziu. Ca in ultimele doua nopti. Sunt destul de somnoros si obosit in dimineata asta. Sau imi zic sa fac exercitii. Fac o perioada, apoi... bam. Dupa un timp cand nu le mai fac, uit sa le mai fac (nu am chef, prea obosit, ori ma apuca o anxietate in legatura cu inima si renunt). Sunt si chestii mai mari care intra aici, astea au fost doar cu titlu explicativ

Deci ce-i de facut? Nimic. Imi promit din nou, si ma delas din nou. Si tot asa. Singurul lucru pe care poti sa il faci e sa fii perseverent. Poate nu poti fi constant (cum sunt eu nu sunt) dar poti fi perseverent. Un soi de "te ridici de jos si o iei de la capat". Da, e frustrant, mai ales la nivel de moral, dar ori perseverezi pana iti intra in sange, ori... perseverezi si mergi prin "try and error" la infinit. Alta solutie nu vad. Si nici nu cred ca este.

***
Intre Da si Nu.

Sigur ati fost in situatia asta. Cand ai zice si "da" si "nu". Cum e in comicul The Awkward Yeti. Inima iti zice "da, fa-o" (ptr ca inima e mai maleabila, mai impacaciosa), iar creierul iti zice "nu fa aia" (ptr ca el isi aduce aminte de nu stiu ce de nu stiu cand, si in general trateaza chestiunea mai realist).

Si eu am momente de astea, cand o parte din mine zice "da, fa-o" (in general e partea spontana, ca imi vine asa dintr-o data sa o fac), iar alta zice "stai asa... remember that time... or that thing...". Si apoi sunt intre ele, si trebuie sa aleg una. Daca nu aleg nici una, de fapt il aleg pe "nu".

"Da"-ul asta e si optimist, ptr ca viseaza. Iti zice "dar daca de data asta iese bine?". Si apoi "nu" vine si zice "realist vorbind....". And you want and you don't want.

But sometimes "da" castiga, si visezi putin si de fapt vezi ca "nu" avea dreptate (dupa ce te-ai luat dupa "da" iti zici ca mai bine te luai dupa "nu"). Dar visul fiecaruia e ca "da" sa castige de colo pana colo. Ca ce* visezi sa devina realitate. And there is "hope". Because you hope. Every time. Even a little bit.

Dar de cele mai multe ori "nu" castiga. Cand treci de acel moment de avant, spontan, energiile se calmeaza si "nu" devine default once again.

But, vb despre mine, I'm an optimist deep deep down in my heart (nu stiu daca se vede). I always dream of "da", even hope, chiar si cand il iau pe "nu" in brate (era o poezie cu asta, nu? desi sensul ei era dif de ce zic aici)

Azi am avut un moment de "da" si apoi a venit seful meu si mi-a luat gandul de la asta :))

De ce? Pentru ca ma prind visand cand poate nu mai e nimic de visat (in sensul de realist). Probabil ptr ca sunt om, si oamenii isi doresc anumite lucruri, oricat de stupide, egoiste si superficiale ar fi.

Well, there goes a bit of my soul, like dust settling between this tiny letters.

* nu o sa-mi cer scuze ptr asta

ps (si l.e.): btw gagicilor, in felul meu inteleg cum e sa fiti intre "da" si "nu". we are not that stupid you know. cel putin unii dintre noi. there is no mystery there, even if you say you are complicated and shit. bine, la mine devine enervant (probabil si la altii) cand nu exprimati ce-i cu voi sau o dati in criptice pe care nici voi nu le intelegeti. you know this shit doesn't work but still do it (in ideea ca poate merge). anyway, unele asa zise chestii complicate la voi sunt mult mai simple de fapt de inteles daca te gandesti putin si faci conexiunea cu ce se intampla si cu tine ca om. parerea mea (hac!). cel putin in ceea ce simtim si cum sa facem unele chestii / alegeri in viata asta a noastra alambicata suntem in aceeasi curte. trecem toti prin asta intr-un fel sau un altul. poate in altele ne deosebim (ca tot e un tronson masculin si feminin caruia ii place sa bata moneda pe diferente) dar nu in asta (sau nu asa de mult incat sa nu gasim ganduri, sentimente, nesigurante, temeri, etc comune)

***

Si acum o informatie pe care stiu ca toata lumea moare de nerabdare sa o auda. M-a durut azi burta de mi-au sarit capacele :)) Bine, nu m-am mai gandit la prostii, ptr ca de data asta sunt prea obosit sa mai gandesc prea mult.

I'm sleepy. And a little fantasy just goes "Please please take me into your arms so I can sleep, in your warmth, with a smile on my face (and a gun in my pocket :P - eh, nu ma dezic niciodata)". Nu, nu va entuziasmati cotitori, genul asta de mici fantezii nu sunt genul sa se implineasca, din pacate doar sa fie visate (pana se linistesc energiile si seful imi zice din nou sa trec la treaba :)) ).

Author: No One
•luni, septembrie 26, 2016
Ideea e ca ai multe sanse in viata sa iti faci viata mai buna. Nu exista viata perfecta si nici cum sa ti-o faci perfecta, de asta zic "mai buna". Mai buna pentru tine, nu mai buna ca-n carti si filme (sau ce visezi tu acolo).

Sansele apar, unele care nu par asa, altele care sunt foarte evidente. Ce depinde de tine nu e ca nu apar, ptr ca apar, ci sa le folosesti cand o fac. Si daca pierzi startul o sa mai vina sanse (aceleasi sau altele).

De multe ori noi nu ne mai dam sanse cand de fapt ele sunt acolo.

Am citit un articol destul de deprimant ptr mine (ptr ca era un subiect care ma afecteaza) si stateam eu si ma gandeam dupa ca sanse sunt, doar ca noi credem ca nu mai sunt. Uneori chestiile mai bune care le putem face ptr noi sunt altele decat cele care credem ca sunt (si nu le putem avea/face).

Ar tb sa il caut pe australianul ala fara maini si picioare (stiati ca a fost in ro in 2011?) si sa ii ascult un discurs intreg. E foarte motivational discursul sau. Daca el fara maini, fara picioare, poate sa fie fericit cu ce are si ce poate face, de ce noi nu putem fi? Nici viata sa n-o fi perfecta dar e mai fericit ca noi cu ce are.

Author: No One
•luni, septembrie 19, 2016
A venit toamna. Nu-mi place perioada asta, de tranzit, cand stau in tricou si incet incet incep sa ma imbrac mai gros de frig. Macar iarna si vara stii cu ce te alegi. Invers imi place cand se incalzeste primavara.

Pfiuu, am scris si eu niste randuri normale. Iar am o relatie ambivalenta cu blogul meu. Imi vine sa-l sterg sau sa nu mai scriu pe el, ever ever.

Iarna e naspa la mine ca nu putem incalzi toata casa (money, money, money), asa ca daca vrem sa trecem din dormitor in dormitor ori sa coboram jos, trebuie sa trecem prin frig. Nu stiu daca am scris, dar jos peretii sunt grosi (ciment, beton, ce o fi), asa ca iarna e frig frig (se incalzeste greu, se raceste repede) si vara e racoare si bine, iar sus sunt din lemn si vata de aia galbena intre, asa ca aici e cald cald vara (insuportabil uneori) si mai bine iarna (ptr ca retine caldura).

Cautam niste poze cu taica-miu sa le trimitem la cineva si am dat peste niste poze de ale mele de acum 7 ani. Doamne ce slab eram. Cred ca aveam vreo 10 kile mai putin. Acum imi dau seama cat de slab eram. Ca un bat. Parca eram nehranit. Si acolo nu eram la minimul meu istoric. Care a fost 51 de kile. Pana atunci n-am avut mai mult de 60 de kile. Nu stiu cum ma putea place o fata asa, ma intreb acum.

Sunt obosit, si nu dorm bine (din cauza mea, ca nu ma culc cand trebuie si m-am dat peste cap). Si pe fondul asta si anxietatea mea/gandurile mele incep sa se simta ici colo.

Tare m-am mai necajit cu un lucru zilele trecute, dar asta e. Incep sa imi revin si sa accept ca asta e.

Author: No One
•luni, septembrie 12, 2016
Ma doare capul. Ma doare ochiul si de aici ma doare si o parte din cap. Si capul meu nu are liniste.

Stii ca stau cu telefonul langa mine, aproape tot timpul, asteptand sa scrii? Ma mai uit la el, poate ai scris. Stiu ca nu o sa scrii (ptr ca ti-am zis noapte buna, cum am facut azi), dar tot ma uit la el. Poate scrii.

Asa sunt eu. De fiecare data cand vorbeam cu cineva asteptam sa imi scrie. Uneori mi se scrie imediat (sau destul de aproape), uneori mi se scrie dupa zile/luni, uneori nu mi se mai scrie. Oricat de subiectiv e in mintea mea, ma simt ignorat.

Astept un comentariu, astept un like, astept o vorba. In tacere. Si uneori sunt superficial. Uneori am chef sa vorbesc, alteori nu.

Stiu de ce astept. Ptr ca ma simt singur. Stiu de ce sunt moody/trist in ultimele zile. Ptr ca ma simt singur.

Ma gandesc la ea, am fantezii cu ea. Dar sub asta e cea mai adanca si mai vulnerabila fantezie a mea. Una veche, una in care ea nu are nume si chip, una care nu e nici pur sexuala, nici pur romantica, ci un amalgam intre ele, la intersectie si in afara. Una in care nu sunt singur, ci cu cineva. E simpla. De obicei dimineata, eu si ea in pat. Uneori e sex, uneori sunt atingeri, uneori e o conversatie. Uneori sunt somnoros, uneori nu sunt. Uneori dorm (sau stau cu ochii inchisi), uneori ma uit la ea si ea la mine. Uneori ne uitam unul la altul, alteori ne tinem in brate (eu pe ea sau ea pe mine). Uneori imi afund capul in parul ei, in spatele, umarul sau ceafa ei (dar atunci e noapte). Uneori in pieptul ei. Stau asa si las sa curga singuratatea si tristetea din mine.

Si e o fantezie care ma intristeaza, ptr ca mi-o doresc asa de mult si e in afara atingerii mele. Si da, e cineva cumva acum in viata mea (virtuala). Si nu, nu sunt indragostit. Si da, imi doresc sa am o dimineata cu ea asa. Si nu, uneori nu stiu daca vom mai ajunge sa ne mai intalnim, ptr ca tot planuim sa ne intalnim, si nu o facem, nu ne iese. Dar vreau. Poate nu ne potrivim, dar vreau o zi ca asta cu tine.

Traiesc in lumea asta in care e ori sex, ori relatie romantica/casatorie, iar ca imi doresc eu parca nu cade in nici una. Parca e intr-un no man's land, in care nu stiu ce e. Poate vreau din ambele lumi, poate nu vreau din nici una.

Si de asta sunt moody/trist, ptr ca ma gandesc la "fantezia" asta. It's one of those days, ptr ca apare un numar de zile, ma face moody si se duce.

Si da, stau cu telefonul langa mine, uitandu-ma pe fb mess sau pe whatsapp, poate mi-ai scris. Si da, nu ma crezi (nu m-ai crezut si in altele, nu stiu cine ti-a dat nesiguranta asta). Si da, nu te-am mintit. Si da, nu te-am ignorat (am vorbit cu tine, in orice ipostaza am putut, chiar si cand tb sa fac altceva si nu tb sa stau cu telefonul in mana).

Si zilele astea am tot asteptat sa scrii. Stiu ca ai fost extrem de busy. Dar, in subiectivitatea mea, m-am gandit ca nu vrei sa imi mai scrii. Poate asta e pedeapsa mea, ptr ca ti-am zis ca nu ne intelegem.

Tin minte ca odata vorbeam si te uitai la film. Mi-ai zis enough, ptr ca vrei sa te uiti la film. Si te-am lasat, desi voiam sa vorbim. Tin minte ca altadata mi-ai zis ca vorbim maine, si mi-am imaginat ca o sa vorbim maine, dar nu am mai vorbit. Tin minte ca ti-am zis cand ajungi acasa sa-mi scrii, si am asteptat sa scrii si nu mi-ai mai scris (doar seara cand te-am intrebat de ce nu mi-ai scris, mi-ai scris).

N-as fi adus vorba de asta in conversatia noastra (ptr ca ne-ar fi indepartat din nou), dar am sa scriu aici, chiar daca stiu ca o sa citesti. Ptr ca faza cu filmul imi vine in minte si tb sa o spun undeva.

Si astazi am vrut sa vorbim, mi-ai zis sa stau sa mananci, am stat. Intre timp ai mancat, si m-ai uitat pe mine. Am incercat sa glumesc cu bucataria, nu a mers. Asa ca am zis noapte buna, ptr ca altceva nu mai stiam ce sa zic. Si da, chiar ma doare capul.

Stiu ca am zis amandoi ca tb sa vorbim mai putin. Si da, ca sa mai tinem legatura nu tb sa intram prea adanc intr-o conversatie. Macar pana ne vedem. Stiu asta. Stiu si ca nu ai nici o obligatie sa imi scrii, mai ales dupa ce nu am vorbim o saptamana acum ceva timp. Poate este pedeapsa mea.

Si nu esti boring. Poate nu ne intelegem cnad conversam, dar boring nu esti.

E naspa sa termin postarea asa ca un downer. Dar ma gandesc prea mult zilele astea la asta si pana la urma simt sa scriu aici sa scap de gandurile astea.

Doamne ce ma doare ochiul (mi se face si putin putin rau tocmai ptr ca stau la calculator acum). Ma duc sa ma intind.

I'm good. Pe bune.