Author: No One
•joi, octombrie 26, 2017
Imi traiesc tristetile in tacere apasat de propriile-mi neajunsuri.

Scriu acum pentru ca sunt trist. Si pentru ca s-a lasat tacerea peste mine.

Stiu, sunt nu stiu cum si nu stiu ce. Sunt prea multe. Nu mai vreau sa stiu.

Orice sfarsit e si un esec. Al meu adica. Nu vreau sa fie un sfarsit dar odata spus ceva, odata ajuns intr-o stare, nu stiu cum sa-i zic, un moment de tensiune, dupa ce ai trecut linia, nu mai poti pretinde ca va fi ca inainte. Eu nu pot. Nu am putut niciodata. Se lipeste de mine. Si probabil se lipeste de cealalta persoana.

Mi-am invatat lectia acestui "nu va mai fi ca inainte". I-am zis mai demult ca ptr mine e dureros cand ajung aici pentru ca intotdeuna dupa punctul asta totul se dizolva. Cel putin asa mi se intampla. ea mi-a zis ceva asemanator.

I'm flawed, too flawed sa imi iau apararea. Nu o zic ca o scuza, am avut motivele mele pentru tensiunea acumulata. Dar stiindu-ma flawed nu pot pretinde ca I am not at fault. Nici nu ma mai pot apara. Cannon meat pentru alticineva in situatia asta.

I am proud. Poate stupid. Am momente de astea cand vreau sa cedeze celalalt. Pentru ca vreau sa am asigurarea... pentru ca nu vreau sa creez un precedent. Sa par slab. Sa cedez primul. E foarte aiurea asta pentru mine. Pentru ca pentru mine a ceda e a pierde, a fi weak si a da posibilitatea ca o persoana sa se foloseasca de asta.

I got stuck with some lyrics in my head. Ma doare capul pentru ca nu am mancat azi dupa-amiaza.

No more I love you's, (The language) is leaving me in silence.

Popped in my head. Apoi am cautat cantecul sa il ascult.

Saraca Sissy. Imi pare rau. Am ramas cu latratul ei de frica dupa ce a fost lovita de masina. Pentru o zi am fost gropar. I-am pus jucaria langa, in gropa.

Moartea imi da un sentiment de imi pare rau. Stiu ca asa imi ziceam si dupa moartea lui taica-miu. Imi pare rau pentru ca nu doresc nimanui moartea. "Imi pare rau" pentru ca a murit.

Moartea e o eliberare numai pentru cel ce moare. Restul ramanem cu sentimentul ca suntem muritori. Si cine stie cand si mai ales cum vom muri.

Mi se duce durerea de cap pana-n spate. De la un ochi.

I am not in a good mood. I can't be in a good mood acum.

Trebuie sa ma intorc la singuratate? Stiu cum e. Imi imaginez ca asa voi fi toata viata. Intr-un apartament. Si ma gandesc ca imi voi gasi linistea asa. Ca ma voi impaca cu situatia.

Mi-e greu sa vad altceva.

Nu am chef de Tinder, de Facebook, de chat cu altii, de dating. Simt ca vreau sa putrezesc in singuratate. Nothing romantic about it John.

Lumea vorbeste, traieste, pe langa mine si eu stau in tacere. Tot ce simt e tacere.

Offf. Ca si asa oftez des. Sau o sa incep sa oftez din nou. Ca pentru un timp parca nu am mai oftat.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, octombrie 14, 2017
Dear diary, revin la tine ca la un fost iubit. Love and hate relationship. Ma rog, din partea mea. Tu stai tot timpul aici, tacut.

In fiecare noapte mintea-mi scrie postari. Ma adresez cuiva, unui om sau unui public. Daca s-ar inregistra ce "scriu", atunci as scrie in fiecare zi.

Mai am putin si fac 33 de ani. Nu imi vine sa cred.

E 3 a.m. apropo.

Cica e stream of conciousness.

De 8 ani si ceva e blogul asta. Si viata mea s-a schimbat, si totusi a ramas la fel. E mai bine. Din punct de vedere financiar. Probabol mai mai maturizat. Gandesc altfel. Dar sunt la fel :))

Imi simt degetele subtiri.

Fraze Paragrafe care nu isi termin ideea. Asa scriu. E intotdeauna mai mult de scris decat scriu intr-un paragraf.

Dar sar la altceva.

Unde eram? Nu stiu ce e in fatza mea la fel cum nu stiam nici acum 8 ani si ceva. Bine, nesiguranta e ma mica. Dar nu vad sa fie asa cum vreau imi doresc. Pare de neatins. Viata altuia.

Scriu stiind ca nu mai am un public. Am avut aici. Dar am renuntat la el. Credeam ca nu pot scrie fara el. Si iata-ma fiind, de cativa ani, obisnuit cu ideea. Scriu... Pentru un public care nu exista. Alcatuit din mine si cine mai pica pe aici (din cine stie ce cautari pe google). Daca mai pica cineva aici :)) Obscuritatea am ales-o deliberat. Motivele se gasesc in alte postari trecute. Nu le mai scriu, ptr ca am tendinta de a repeta.

Ar trebui sa scriu mai des. ?. Nefiind un public nici motivatia nu mai e. Eu stiu deja textul. Scriu in fiecare zi in mintea mea.

Dar e si cum zicea Jo. Oare unde o fi? Jo zicea, facand referire la ea, ma intreba de fapt "daca vei mai scrie aici cand vei gasi persoana aceea". Un soi de the one. Well, am gasit-o, sort of, desi nu on the romantic side. Nu mai sunt alone. There is someone I talk to every day. Fills that void. Si deci nu mai simt nevoia (a se intelege motivatia) sa scriu aici.

Nu mai scriu aici din singuratate. Scriu acum de exemplu pentru a reveni la acest blog, former lover, desi cine stie (la cum sunt eu) cand voi mai scrie. Nu sunt constant in a-mi... writer's block. Nu am constanta.

A trecut atat de mult timp. Am pornit singur aici, si am ajuns singur aici. Nu regret. simt ca acum sunt mai liber, neapasat de "ce vor zice cei ce citesc aici". Desi, recunosc, cand scriu in mintea mea si ma gandesc daca sa scriu aici, in acele momente de suferinta, de furtuna launtrica, ma gandesc din nou la "ce vor zice cei ce citesc aici"".

Pentru ca ce vreau eu sa scriu (pe langa faptul ca e acelasi old shit, over and over again) arata un om anormal. Nu nebun sau tacanit, ci care nu traieste o normalitate. Normal is overrated, parca aud. Ati inteles gresit atunci ce am vrut sa scriu. Normal is what you do. Things that I should do. What i do, or don't do, e in afara spectrului unei vieti normale.

O viata normala e o viata implinita.

Cateodata ma gandesc ca daca reusesc sa am un job care sa-mi confere o anumita libertate de a fi (acum lucrez la stat) si un anumit nivel de trai, plus o casa a mea (simbolizand o anumita independenta), atunci this is something I can be satisfied with. I can live like this. And I can. Restul nu mai conteaza. This could be enough.

Dar bine, e a half life, an imcomplete life. But it's something I can be sure of. Ceva realizabil. De restul nu stiu. Asa a fost intotdeauna, stau si ma gandesc acum.

I don't see myself with a complete life. Nu ca nu as vrea. Ci pur si simplu nu pot sa cred ca pot avea asta. Pare pentru altcineva.

E o anumita... E cumva ciudat, dar intr-un mod placut, sa vorbesti in neant. Cum fac acum. Fara sa stiu ca e cineva on the other side. As far as I know as putea sa fiu singurul aici. Un blog pierdut in vastul www. Cine stie, poate intr-o zi, peste decenii (:P), cineva va da peste acest blog si il va citi cap coada (oare cati ani de blog scris vor fi?) si legand astfel cu o ata fiecare postare ca intr-o poveste spusa de un strain pe parcursul atator ani. Poate se va propaga, fiind citit de tot mai multi oameni. Sau poate nu. Poate va ramane un blog uitat intr-un server undeva. Unu si zero. Cine stie.

Singura constanta e insusi blogul asta. Ptr ca el e aici, si va fi in continuare. Probabil pana se va sterge serverul iar platforma blogger nu va mai exista. Sau invers.

I guess this is my footprint :P

Ma bag in pat in speranta ca voi adormi la un moment dat. Uneori nu e vb ca nu pot sa dorm, ci nu vreau sa dorm. Alteori "scriu" in minte si nu pot sa dorm. Sau mi-am dat peste cap orele de somn/culcare.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, septembrie 07, 2017
Nu vreau sa imi cer scuze ptr viata mea. Oricum ar fi ea. Stiu ca e nemultumitoare. Ptr altii, ptr ca mie nu-mi mai pasa.

Si totusi, cumva, indirect, ajung in situatia de a o face. Ptr ca e vina mea. Zicand anumite lucruri despre mine, eventual repetandu-le, ajung sa creez o impresie despre mine.

M-am lovit de mai multe ori de asta. Chiar si cu blogul asta. Dupa un timp aveam senzatia unui label, a unei impresii deja facute. Deloc flatanta. Asa ca nu am mai scris like I used to. Am inchis si comentariile. Si am facut-o ca sa pot sa mai scriu.

Ce am scris in stg sus nu e intamplator. Ptr ca mi-am zis. Scriu sau nu scriu. Chiar daca e the same stupid shit.

Ptr ca ma stiu. Simt nevoia sa zic chestiile astea, chiar daca impresia creata e "daunatoare" ptr mine. Nu ma pot abtine sa nu le zic. Sa le pun pe tapet si sa zic in felul asta "asa sunt". Si nu imi place sa nu zic, sa creez un anume "mister", sa dau bine si sa creez prin asta o impresie buna. Ptr ca ala is not the real me. E un "me" photoshopat.

Dar lucrurile nu functioneaza asa. Oamenii, inclusiv eu, sunt guvernati de impresii si labels. Ce arati, ala esti. Chiar daca nu esti tu cu totul.

Si asta o resimt cel mai acut cu femeile. Ptr ca aici nu tb sa fiu "me", ci the best "me". Sa dau bine, sa creez o impresie buna. Si i'm sick of that. Stiu, that's how things roll. Nu pretind altceva. Dar in "nebunia" mea eu nu sunt genul to roll cum sunt regulile. Nu, nu sunt un rebel, ci doar nu-mi place sa ma conformez cand simt otherwise. Oricat de gresit e.

Deci, stiu deja, stiu ca nu voi respecta regula, chiar daca tb sa o respect. Sau o sa o fac dar cu nemultumire, ca un medicament amar pe care sa-l iau sa fie bine. Voi zice in continuare prostii despre mine. In continuare voi lasa o impresie. Si in continuare nu imi va conveni. Si voi stii la fel ca e din vina mea impresia creata.

Sa arati bine, e sa zici mai putin despre tine. Ca intr-o vitrina. Sa arati the best parts. Dar cum am zis deja nu cred ca nu voi respecta regula asta vreodata. Ptr ca nu imi place. Ptr ca ceva drives me not to do that.

|
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, mai 25, 2017
Femeile sunt "reci", sa stiti.

Nu ma refer la sentimente, ci la lipsa lor de actiuni. La stare lor de intotdeauna in asteptare. La pasivitatea lor aproape cronica. Incearca sa comunici cu o femeie si vezi in ce vid te duce, de parca ramai singur intr-o camera. Ma rog, probabil au ele motivele lor. Desi uneori simt, poate subiectiv, ca e mult bullshit. Femeile sunt bullshiteri, nu every single time, 24/7, dar destul incat sa le zic ca sunt asa.

Sunt moody, spre trist. Am ramas uitandu-ma in gol in Carrefour azi. Did she get tired of me? Am insistat oare prea mult sa ne intalnim? Stiu ca voi incerca sa nu mai aduc subiectul asta. Probabil nu o voi intalni niciodata. Acum is a matter of cat vor dura discutiile noastre. Eu vreau sa mai dureze. Sper doar ca ea sa nu isi piarta entuziasmul. Din experienta mea stiu ca se va termina si asta la un moment dat. Si asta ma intristeaza. Imi pare rau ca e asa. Nu e ca si cum as fi prima data in situatia asta. Si pasivitatea lor nu ajuta cu nimic.

Ma deranjeaza si rinichiul drept. La analize a iesit ca e frecvent oxalat de calciu in urina. Am mai avut nisip la rinichi. Dureri mari de cateva ori (nu in the recent past). Ma jeneaza din cand in cand. O sa ma duc la control, ca sa am si eu o frectie la picior de lemn. Ca asa e la doctor.

Vreau sa ma joc ceva pe PC. Ca sa-mi ia mintea de la lucruri. Dar e matusi-mea calare pe el acum. Da, stiu, first world problem, stupide. Astept.

ps: cum zicea Ray LaMontagne... "Are we stranger now?"

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, mai 19, 2017
Stiu, suna cliseistic. Dar cateodata simt ca asa este. Am zile in care daca as lasa toata tristetea sa tasneasca din mine, daca as incepe sa vb de ce ma doare si nu m-as opri, v-ati ineca in ea. Nu ati stii unde sa va duceti ca sa va distantati mai repede de mine.

E naspa ca eu nu am luxul sa ma descarc. Pentru ca nu am cui si nici nu cred ca e cineva capabil to take it. Sa nu mai zic daca repet faza asta din cand in cand.

Cineva m-a scos din lista ei de fb ca vai doamne nu poate sa fie inconjurata de oameni care sunt downeri (era o lista mai mare, dar simplist eu cred ca aici ma incadrez). Ii stricam feng shui-ul. O inteleg totusi. Nimanui nu-i place sa i se strica buna dispozitie de cei ca mine. Nici mie :)) Dar tot imi vine sa zic un "fuck you".

Am izolat blogul asta ca sa pot sa ma descarc, printre altele. M-am saturat sa le stric altora buna dispozitie si sa-i exasperez cu ce scriu.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, mai 17, 2017
Am un soi de "ghinion" in sensul ca de cateva ori pana acum am dat de femei interesante, cu care as fi vrut sa fiu, dar lor le plac alt fel de barbati. Nu e ca nu ma plac, ci nu se vad intr-o relatie cu mine. Which sucks. Sau evita sa intre intr-una cu mine. Which again sucks.

Cum e acum. Vb cu o ea si chiar imi place, personalitatea, umorul, siguranta, felul de a fi. Si of course e genul care nu m-ar vedea ca un iubit. Tocmai fiind asa ca personalitate (adica puternica), cauta altceva decat cum sunt eu (ceva sa o egaleze sau sa o depaseasca).

Imi plac conversatiile cu ea. Si ei ii plac. Dar stiu ca cel mai probabil nu am nicio sansa la mai mult de atat. Din fericire I am old enough to detach myself. Ma rog, oarecum. E varsta adica.

Nu am avut fantezii cu ea. Si asta e un semn ca ma tin oarecum detasat. Cand ele apar atunci stiu ca I am really hooked.

Vreau sa continuam sa vb. Si da, poate imi va da o sansa, dar nu sunt asa increzator in asta. Si chiar daca, nu stiu daca o va lasa sa fie de durata.

Vreau sa tin legatura cu ea ptr ca rar intalnesc femei asa ca ea. Si nu voi insista sau voi face avansuri. Sper sa fiu cool about it. Sper ca varsta sa ma ajute. Nu vreau sa fiu tipul care se tine dupa ea ca poate poate. E stupid, si nu duce nicaieri. Voi vedea ce va fi. Oricum faptul ca stiu ma detaseaza cumva, si e bine. Ce va fi, voi face fata mai bine.

Numai ca e pacat. Mi-as dori o iubita ca ea. Dar asta e. Oricat vom tine legatura voi incerca sa ma bucur de ea si sa nu o stric cu prostii (cum ar fi facut un 20 yo me de ex).

ps: nu sunt atras ptr ca nu poate fi cu mine (nu am chestia asta specifica), doar se nimereste, cateodata, sa dau peste femei care sunt pe acolo pe langa ce caut, dar evident personalitatea lor cere altceva.
Author: No One
•luni, mai 08, 2017
I see other people in relantionships. Some maybe with that person that they will stay for the rest of their lives. Happily ever after, hopefully.

And I think, will I get there? Will this person be the one? Or the next? Or the one after? Or no one at all?

I always wish the last person I like is the one. Because I'm tired of wanting. And don't want to get through a string of people, not knowing if I'll get there or not. Please, just point me towards the right person and be done with it.

ps: do people still read this blog? I guess it will be a question without answer. Yes, I chose this path (plunging this blog in obscurity) for a few reasons, none too objective I might add.

Good night, and good luck.
Author: No One
•sâmbătă, mai 06, 2017
De cateva zile vorbesc cu o fata. Domnul Em :)) Am o problema cu oltencele astea, mai recent cu craiovencele :P Intalnesc des oltence pe net. Maica-mea m-a atentionat despre oltence, cred ca nu are o parere buna despre oltence :)) Si uite ca eu numai peste ele dau.

Ma inteleg teribil de bine cu ea. Pare ca are tot ce caut. "Daca e perfecta atunci inseamna ca are ceva" :)) Mai am o chestie pe net. Femeile peste care dau au avut sau au probleme cu anxietatea, atacurile de panica, chiar suicid, chestii de astea pe partea psihologica. Nu le caut eu, ci tot asa dau peste ele. Ea are atacuri de panica. Dar asta nu e acel "are ceva". Nu ma deranjeaza asta, caci si eu am asta. Am ajuns in punctul in care stiu ca orice om are chestia sa. Sunt sigur ca si ea are. Dar orice ar fi vreau sa continui cu ea.

E fecioara. Mnoo, si compatibilitate zodiacala pe deasupra :))

Nu m-am indragostit, desi intr-o zi m-a luat o faza la servici dupa ce i-am trimis o poza cu mine din proprie initiativa. I keep things in check (fantasies also). For now. Imi pare rau ca e departe si nu stiu cate sanse am sa o vad. Naspa. Dar voi vorbi cu ea in continuare. Poate intr-o zi, daca vom mai vb, voi putea. Si poate va vrea si ea sa faca un drum mai aproape de mine. Vad ca ii face placere sa vb cu mine, dar nu intru serios in ea gen "hai sa ne vedem". Si ptr ca distanta si ptr ca inca nu stiu daca o sa zica da. Vorbim totusi de cateva zile. Stiu ca ma place, altfel nu ar vb cu mine, dar nu stiu cat.

I hope for the best. Chiar ma gandeam mai inainte sa vb cu ea ca ar fi frumos sa dau peste cineva.

ps: recunosc ca nu vreau sa isi faca un boyfriend intre timp :P

Author: No One
•miercuri, aprilie 05, 2017
Imi mint colegul de la serviciu de ingheata apele. Ma rog, trebuie nuantata putin. I-am zis ca am iubita, ca e din alt oras, ca ma duc in weekend la ea (ma intreaba in fiecare luni daca m-am dus in Bucuresti; da domnule m-am dus), si mai recent ca e berbec (e prima zodie care mi-a venit in minte cand m-a intrebat; banuiesc ca e ziua ei in curand). Nu sunt genul sa dau detalii despre viata mea daca nu sunt intrebat. Si atunci zic doar strictul necesar. Ma gandeam mai devreme ca e un lucru bun cand minti, ptr ca nu tb sa te incurci in prea multe detalii inventate. Plus ca oamenii au tendinta sa umple golurile, usurandu-ti tie "munca".

Fac asta ptr ca nu vreau sa explic lipsa unei iubite. As vrea sa fie una si sa nu trebuiasca sa mint, dar daca asa sta treaba, asa e. Cand vine vorba de mine mai usor cu iluziile din partea mea.

Colegu e indragostit zic eu. A divortat recent, si acum a gasit pe cineva dupa cateva relatii pasagere. Din ce am prins cu urechea (e greu sa nu asculti cand cineva vb la telefon) parerea mea e ca nu se vor intelege la un punct mai incolo. Ea e prea nesigura (trecuta prin relatii care nu au mers; fac astea dintr-o femeie o nesigura si jumatate), el cu dorinta de a se impune, mai specific de a se face ca el. Daca e sa mearga (mai stii) ea va trebui sa accepte sa fie dominata (am inteles ca ea i-a zis ca ii plac barbatii care se impun; o dambla la femei, desi in unele circumstante o inteleg, pe care o vad destul de nociva cand barbatul se dovedeste a fi un nemernic).

Mie sincer nu mi-ar merge cu ea. Nu imi plac femeile nesigure, si nici cele care vor sa fie dominate (ca sa simta si ele ca sunt femei). Prefer una care nu se complica prea mult, spune ce are de spus (nu imi plac nici mutulachele), si nici nu e girly girly (astea le au pe cele de mai sus din plin, plus modul ala old fashan de a vedea relatia barbat-femeie, care pe mine sa zgarie pe creieri). Daca ultima e mai rezonabila, la primele doua, good luck with that. Daca sunt asa, sunt rare rau de tot. Eh, nasol ptr mine.

El e taur, ea fecioara. Zodiacal sunt super mega compatibili. Cine stie, poate le iese. Eu zic ca nu. Imi sar in ochi niste chestii, si la sesizat lucruri eu zic ca sunt destul de bun.

Eu cica as fi cel mai compatibil cu fecioara (cine e fecioara, dar peste 18 ani, sa ridice mana sus :P). Totusi nu am intalnit o fecioara la nivelul acela incat sa imi dau seama daca e pe bune compatibilitatea asta. Pana acum am ajuns la concluzia ca ma inteleg cu scorpioancele cel mai bine (dar sunt dificile in sensul ca nu se deschid; au ele o chestie a lor, de imi dispar din viata pe muteste). Dar la vorba cu ele e o placere ptr mine. Cu leoaicele e o alta dambla. In principiu ma inteleg bine cu egle, dar au genul de personalitate, fire, mod de a vedea lucrurile care nu se pupa deloc cu mine. Cu astea in berbec e cam iffy. Si bine, si rau. Iar cu sagetatoarele nu ma inteleg (aici sunt si subiectiv ptr ca taica-miu a fost sagetator, si prin extensie nu inghit zodia).

In rest toate proaste si banale, dar cu astea nu va mai plictisesc.

Author: No One
•duminică, martie 26, 2017
Nu sunt prea bine acum si mi-as dori sa-mi zica cineva, asa din senin, "Buna, ce faci?". Not gonna happen, I know.

Ma gandeam sa intru de vorba cu cineva din lista de fb, dar nu vreau sa par aiurea, scriind asa din senin si bagandu-ma seama.

Femeile nu sunt prea vorbarete. Si cand sunt, nu sunt eu. Adevarul e ca, si cand vreau ceva (ele), n-au curaj.

In rest, ori tristete (I've been thinking about relationships lately, mostly how I feel that I am not fit to have one), ori furie (cand ma deranjeaza ceva si ma gandesc asa de mult la asta incat incepe sa ma enerveze).

It's boring and lonely out here.

Author: No One
•marți, februarie 21, 2017
Zilele astea gandesc cu penisul*. Si nu am chef de munca ca urmare :))

* si cum ar sta ea infipta in el :P

Author: No One
•luni, februarie 06, 2017
Because you feel alone and you want someone by your side.

Stiu ca eu sunt responsabil ptr viata mea de acum dar asta nu ma impiedica sa simt ce am scris mai sus.

Trec si printr-o perioada in care vreau sa ma fut, si ca intotdeauna, asta adanceste si mai mult lucrurile. Da, cand vreau sa ma fut, ma simt (si mai) singur si imi doresc sa am pe cineva in viata mea.

Cu care sa vorbesc vrute si nevrute, cu care sa merg la un film sau concert, cu care sa dorm, si langa care sa ma trezesc dimineata.

Eh

Author: No One
•duminică, februarie 05, 2017
When you wonder if you should think about it or not, if it is real or just your mind playing games, if you should try.

When you are in doubt, because doubt is all you know and doubt about yourself is all you can think about.

|
Author: No One
•marți, ianuarie 31, 2017
Ce? Text? You must've stumbled in the wrong blog.