Author: No One
•joi, octombrie 26, 2017
Imi traiesc tristetile in tacere apasat de propriile-mi neajunsuri.

Scriu acum pentru ca sunt trist. Si pentru ca s-a lasat tacerea peste mine.

Stiu, sunt nu stiu cum si nu stiu ce. Sunt prea multe. Nu mai vreau sa stiu.

Orice sfarsit e si un esec. Al meu adica. Nu vreau sa fie un sfarsit dar odata spus ceva, odata ajuns intr-o stare, nu stiu cum sa-i zic, un moment de tensiune, dupa ce ai trecut linia, nu mai poti pretinde ca va fi ca inainte. Eu nu pot. Nu am putut niciodata. Se lipeste de mine. Si probabil se lipeste de cealalta persoana.

Mi-am invatat lectia acestui "nu va mai fi ca inainte". I-am zis mai demult ca ptr mine e dureros cand ajung aici pentru ca intotdeuna dupa punctul asta totul se dizolva. Cel putin asa mi se intampla. ea mi-a zis ceva asemanator.

I'm flawed, too flawed sa imi iau apararea. Nu o zic ca o scuza, am avut motivele mele pentru tensiunea acumulata. Dar stiindu-ma flawed nu pot pretinde ca I am not at fault. Nici nu ma mai pot apara. Cannon meat pentru alticineva in situatia asta.

I am proud. Poate stupid. Am momente de astea cand vreau sa cedeze celalalt. Pentru ca vreau sa am asigurarea... pentru ca nu vreau sa creez un precedent. Sa par slab. Sa cedez primul. E foarte aiurea asta pentru mine. Pentru ca pentru mine a ceda e a pierde, a fi weak si a da posibilitatea ca o persoana sa se foloseasca de asta.

I got stuck with some lyrics in my head. Ma doare capul pentru ca nu am mancat azi dupa-amiaza.

No more I love you's, (The language) is leaving me in silence.

Popped in my head. Apoi am cautat cantecul sa il ascult.

Saraca Sissy. Imi pare rau. Am ramas cu latratul ei de frica dupa ce a fost lovita de masina. Pentru o zi am fost gropar. I-am pus jucaria langa, in gropa.

Moartea imi da un sentiment de imi pare rau. Stiu ca asa imi ziceam si dupa moartea lui taica-miu. Imi pare rau pentru ca nu doresc nimanui moartea. "Imi pare rau" pentru ca a murit.

Moartea e o eliberare numai pentru cel ce moare. Restul ramanem cu sentimentul ca suntem muritori. Si cine stie cand si mai ales cum vom muri.

Mi se duce durerea de cap pana-n spate. De la un ochi.

I am not in a good mood. I can't be in a good mood acum.

Trebuie sa ma intorc la singuratate? Stiu cum e. Imi imaginez ca asa voi fi toata viata. Intr-un apartament. Si ma gandesc ca imi voi gasi linistea asa. Ca ma voi impaca cu situatia.

Mi-e greu sa vad altceva.

Nu am chef de Tinder, de Facebook, de chat cu altii, de dating. Simt ca vreau sa putrezesc in singuratate. Nothing romantic about it John.

Lumea vorbeste, traieste, pe langa mine si eu stau in tacere. Tot ce simt e tacere.

Offf. Ca si asa oftez des. Sau o sa incep sa oftez din nou. Ca pentru un timp parca nu am mai oftat.

This entry was posted on joi, octombrie 26, 2017 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.